TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURSUL nr. 9
Structura cursului (tematicile)

1. Necesitate

INTERPRETAREA 2. Feluri
NORMEI JURIDICE 3. Metode
4. Rezultate
 Necesitatea interpretării
DE CE ESTE NECESARĂ INTERPRETAREA?

 Dinamica situaţiilor de aplicare:

 legiuitorul nu poate să prevadă, în normele

juridice, toate situaţiile ce se pot întâlni în practică
– fie existente, fie viitoare
 norma poate necesita o întregire faţă de modul în
care a fost înţeleasă de destinatari
 Necesitatea interpretării
DE CE ESTE NECESARĂ INTERPRETAREA?
 Limbajul folosit în redactare:
 exprimarea sintetică poate crea probleme de
înţelegere a scopului normei
 sensul cuvintelor din text (raportat la limbaj comun):
– acelaşi sens din limbajul comun;
– sens mai larg (“bun imobil” în dreptul civil) ori mai
restrâns (“consumator” în dreptul consumatorilor)
– sens complet diferit (“a da” în dreptul civil)
– cuvânt (şi sens) tehnic juridic (“ipotecă” şi “uzucapiune” în
dreptul civil)
 Felurile interpretării
DUPĂ FORŢA INTERPRETĂRII
 interpretare oficială şi neoficială
 interpretarea oficială (interpretarea cu forţă
juridică, obligatorie) e realizată de către autorităţi
de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării
normei juridice, fie în procesul aplicării acesteia
 când organul emitent îşi interpretează propriul act
rezultă o interpretare oficială autentică; aceasta
constituie o interpretare legală (generală) în sensul
că actul normativ interpretativ va face corp comun
cu actul interpretat
 Felurile interpretării
INTERPRETAREA OFICIALĂ
 interpretarea oficială are caracter obligatoriu
 în funcţie de sfera obligativităţii ei, interpretarea
oficială poate fi grupată în:
– interpretare generală (cea oficială autentică) şi
– interpretare cazuală, care:
 este realizată de instanţele judecătoreşti (interpretarea
judiciară) sau de autorităţile administrative
 priveşte în mod direct procesul de aplicare a legii
(este o interpretare de caz)
 Felurile interpretării
INTERPRETAREA NEOFICIALĂ
 interpretare neoficială se mai numeşte şi
doctrinară (este cuprinsă, uzual, în operele juridice
cu caracter ştiinţific)
 nu are forţă juridică, fiind doar facultativă
 autoritatea care aplică legea nu este legată de
interpretarea conţinută într-o lucrare ştiinţifică
 soluţia de caz nu se poate întemeia pe o astfel de
interpretare, ci doar pe norma juridică
 Metodele interpretării
ENUMERARE

 metoda gramaticală
 metoda sistematică
 metoda istorică
 metoda logică
 metoda analogiei
 Metoda gramaticală
CARACTERISTICI

 are ca obiect stabilirea sensului regulii cuprinse în

norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică
şi morfologică) a textului normei
 interpretul va stabili
– sensul cuvintelor
– modul de folosire a acestora în text
– dacă este folosită accepţiunea lor comună sau una
specific juridică
 Metoda gramaticală
CARACTERISTICI
 autoritatea de aplicare urmăreşte modul de
îmbinare al cuvintelor în propoziţii precum şi
sensul unor conjuncţii
 exemplu: „şi”/„sau” în variantele
– fapta se sancţionează cu amendă şi
confiscarea sumelor (pedepse cumulative)
– fapta se sancţionează cu detenţiune pe viaţă
sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani
(pedepse alternative)
 Metoda sistematică
CARACTERISTICI
 priveşte modalitatea de stabilire a sensului unei
norme juridice prin încadrarea sa în economia
actului normativ din care face parte sau prin
raportarea sa la alte acte normative
 norma juridică nu există izolat, ruptă de alte
norme juridice, ci este parte componentă:
– a unei instituţii
– a unei ramuri
– deci, a sistemului de drept
 Metoda sistematică
CARACTERISTICI

 orice interpretare trebuie să se facă în

conformitate cu cadrul (sistemul) din care face
parte norma interpretată
 reguli:
– norma specială derogă de la cea generală (specialia
generalibus derogant)
– norma generală nu derogă de la norma specială
(generalia specialibus non derogant)
 Metoda istorică
CARACTERISTICI
 urmăreşte să explice înţelesul normei juridice prin
luarea în consideraţie a ceea ce se cheamă
occasio legis – împrejurările social-istorice care au
stat la baza elaborării şi adoptării legii
 interpretul va apela la documente: va cerceta
lucrările preparatorii ale actului normativ,
expunerile de motive, interpelările,
amendamentele propuse (acceptate sau
respinse), intervenţiile cu ocazia dezbaterii legii,
reacţiile din presa vremii
 Metoda istorică
CARACTERISTICI

 se poate recurge la compararea reglementării

actuale cu reglementările anterioare în materie
(Noul Cod civil – vechiul Cod civil)
 ca rezultat, interpretul va putea desprinde motivul
practic care a inspirat o anumită reglementare,
scopul reglementării, mijloacele normative folosite
pentru atingerea scopului
 Metoda logică
CARACTERISTICI
 implică aprecieri raţionale realizate prin operaţiuni de
generalizare, de aplicare a regulilor logicii formale
 autoritatea de aplicare foloseşte o serie de argumente ale
logicii formale, cum ar fi:
– reducerea la absurd (reductio ad absurdum)
– per a contrario
– a fortiori (cu atât mai mult)
– a majori ad minus (cine poate mai mult, poate şi mai puţin)
– a minori ad majus (de la mai puţin la mai mult)
– a pari
– nu este îngăduit să se facă distincţii acolo unde legea nu distinge
(ubi lex non distinguio, nec nos distinguese debemus)
 Metoda logică
ARGUMENTE LOGICE
 reducerea la absurd (reductio ad absurdum) constă în
stabilirea adevărului tezei de demonstrat prin
infirmarea tezelor care o contrazic (interpretul
demonstrează că orice interpretare dată textului
normei juridice, în afară de cea oferită de el, conduce
la concluzii absurde/contrare legii)
 per a contrario se bazează pe legea terţului exclus;
acest argument pleacă de la premisa că în cazul
noţiunilor contradictorii, care se neagă una pe alta,
doar una poate fi adevărată iar cealaltă falsă, o a treia
posibilitate neexistând
 Metoda logică
ARGUMENTE LOGICE
 a fortiori (cu atât mai mult), potrivit căruia o normă
juridică poate fi aplicată la o situaţie concretă,
neprevăzută în ipoteza acesteia, dacă motivele
care au fost avute în vedere la adoptarea normei
juridice se regăsesc cu şi mai mare putere în
situaţia respectivă (are efect extensiv)
 a majori ad minus (cine poate mai mult, poate şi
mai puţin) derivă din raţionamentul a fortiori
stabilind că dacă legea permite mai mult, ea
permite implicit şi mai puţin
 Metoda logică
ARGUMENTE LOGICE

 a minori ad majus (de la mai puţin la mai mult)

derivă, de asemenea, din raţionamentul a fortiori,
exprimând ideea că, în cazul în care legea
interzice mai puţin, ea interzice implicit şi mai mult
 ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus: autoritatea de aplicare (judecătorul sau
organul administrativ) trebuie să observe atât
textul legii (litera sa), cât şi spiritul său; nu poate
face distincţii acolo unde legea nu distinge
 Metoda logică
ARGUMENTE LOGICE
 a pari – se întemeiază pe raţionamentul că pentru
situaţii identice trebuie să se pronunţe soluţii
identice
 este deducerea unei reguli pe cale de analogie
 este permisă numai atunci când textul astfel extins
conţine o regulă de principiu (o dispoziţie cu
caracter general)
 nu este posibilă când textul conţine o normă
excepţională (ea fiind de strictă interpretare)
 Analogia legii
EXPLICAŢII
 când autoritatea de aplicare a legii nu găseşte o
normă corespunzătoare cazului practic de
soluţionat, va face apel
– fie la o normă asemănătoare (analogia legis),
– fie la principiile de drept (analogia juris)
 în dreptul modern, judecătorul este obligat să se
pronunţe şi atunci când legea este neclară sau
tace, regula fiind dictată de interesele ordinii
publice şi de autoritatea justiţiei
 Analogia legii
APLICAŢII
 regula analogiei este aplicabilă în dreptul privat
 în dreptul penal (ca ramură de drept public), o
asemenea posibilitate nu este recunoscută; aici
funcţionează principiile:
– legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege) şi
– legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege)
 aceste principii nu-i permit judecătorului să
declare noi fapte ca infracţiuni şi nici să
stabilească alte pedepse decât cele prevăzute
expres de legea penală
 Rezultatele interpretării
ENUMERARE

 în urma interpretării normelor juridice se poate

ajunge la trei soluţii:
– interpretare literală (ad literam)
– interpretare extensivă şi
– interpretare restrictivă
 Rezultatele interpretării
INTERPRETAREA L I T E R A L Ă

 textul de lege descrie exact sfera cazurilor la care

se referă norma juridică
 nu există motive de a extinde sau de a restrânge
aplicarea dispoziţiei în cauză
 este o situaţie întâlnită frecvent în cazul textelor
clare, precis redactate ori care conţin enumerări
limitative
 Rezultatele interpretării
INTERPRETAREA E X T E N S I V Ă
 sfera cazurilor la care se referă textul normei
juridice este mai largă decât rezultă din modul de
redactare a textului
 exemplu:
– conform art.1, alin.5 din Constituţia României,
respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor
este obligatorie
– termenul de “lege” priveşte nu numai legea (ca act emis
de Parlament), ci toate actele normative (hotărâri de
guvern, ordine şi instrucţiuni ministeriale etc.) incluse în
accepţiunea largă a noţiunii
 Rezultatele interpretării
INTERPRETAREA R E S T R I C T I V Ă
 sfera cazurilor la care se referă norma juridică
este mai restrânsă decât rezultă, în mod aparent,
din formularea ei
 exemplu: în urma interpretării art.516 alin.1 C.civ.,
care se referă la faptul că şi copiii sunt obligaţi să
îngrijească de părinţii aflaţi în nevoie, se ajunge la
conţinutul real al textului (mai restrâns), în sensul
că nu toţi copiii au această obligaţie, pentru că o
parte dintre aceştia sunt fie minori, fie incapabili