PSIHOLINGVISTICĂ

DEFINIȚIE
• Aceasta are ca obiect de studiu relațiile dintre mesaje şi
particularităţile subiecților umani care le aleg, folosesc şi
interpretează, în sensul cel mai larg, cu relațiile dintre mesaje
şi interlocutori.
 Printre mecanismele psihice care intervin direct în reglajul comportamental uman se numără:

A.ATENȚIA, ce asigură reglajul bazat pe orientarea, focalizarea şi selecția actelor sau

activităților;
B.VOINȚA, ca formă superioară de reglaj psihic ce țintește spre atingerea unui scop conștient
propus care corespunde motivelor dar şi condițiilor sociale care intră în joc atunci când este
necesară învingerea unor obstacole ce apar în calea realizării scopurilor propuse;
C.COMUNICAREA şi LIMBAJUL, care permit proiectarea anticipată a rezultatului acțiunii
în raport cu intenţiile şi dorințele persoanei, ca şi obținerea modificărilor comportamentale
dorite;
 LIMBA ȘI LIMBAJUL

• Limba presupune comprehensiunea verbală –

capacitatea de a înțelege input-ul lingvistic, scris si
vorbit, precum cuvintele, propozițiile și frazele –, și
fluența verbală – capacitatea de a produce un output
lingvistic.
 Există cel puțin șase proprietăți ale unei limbi:

Limba permite comunicarea dintre unul sau mai mulți

oameni.
Limba creează o relație arbitrară între un simbol și referentul
său – o idee, un lucru, un proces, o relație sau o descriere.
 Limba are o structură regulată; numai secvențele specifice
ale simbolurilor (sunete și cuvinte) au sens. Secvențe diferite cer
sensuri diferite.
Structura limbii poate fi analizată pe niveluri multiple (ex.
fonemic și morfematic).
În ciuda limitărilor impuse de structură, utilizatorii limbii pot
produce noi expresii; posibilitățile de a genera expresii noi
sunt virtual nelimitate.
Limba evoluează continuu.
• Cercetările privind achiziția limbajului desfășurate în prima jumătate a secolului XX au
fost mai mult descriptive, cu scopul de a stabili norme de dezvoltare.
• Primele studii evidențiază reperele ce caracterizează creșterea și dezvoltarea copiilor în
general, indiferent de limba pe care o vorbesc și indiferent de cultura din care provin:

• gânguritul din prima jumătate de an, rostirea primelor cuvinte între 8

și 18 luni;
• combinații de cuvinte la începutul celui de-al treilea an de viață;
• construcții gramaticale în jurul vârstei de 4-5 ani.
• S-a observat că limbajul poate fi învățat sau însușit fără expunerea copiilor la
un limbaj vorbit. Este cazul copiilor surzi din naștere, dar si al celor neglijați
care dintr-un motiv anume nu achiziționează un limbaj verbal.

• Această contradicție reprezintă baza dezbaterii dintre înnăscut și dobândit.

• Istoria psihologiei a cunoscut, la sfârșitul anilor '50, o polemică celebră între
doi cercetători reprezentativi: B.F. Skinner și N. Chomsky.
 PERSPECTIVA BEHAVIORISTĂ

• În anul 1957, B.F. Skinner publica o carte fundamentală în psihologie,

Verbal Behavior, în care aborda limbajul din perspectiva behavioristă si îl
analiza asemenea oricărui alt comportament care este însușit de individ pe
măsură ce adulții aplică principiile recompensei la rostirile copiilor mici și
preșcolari.
• Începând cu faza de gângurit spontan, contactele cu părinții modelează
rostirile copilului prin aproximații succesive, până când acestea se apropie
de vorbirea adultului.
CONDIȚIONAREA OPERANTĂ
 TEORIA INEISTĂ

• La doi ani după apariția cărții lui Skinner, a apărut o altă operă cunoscută în literatura de
specialitate sub denumirea de Syntactic Structures, care îl avea ca autor pe N. Chomsky.
• Acesta critică teoria skinneriană si reușește să convingă lumea ştiinţifică de faptul că și
copii cei mai mici își asumă mare parte din responsabilitatea învățării propriului limbaj.
• În plus, Chomsky observă că o parte din cuvinte nu sunt oferite spre învățare copilului în
mod intenționat. Astfel de cuvinte sunt autogenerate, sunt producții noi, guvernate de o
cunoaștere activă a regulilor gramaticale.
• El observă faptul că și alte specii posedă sisteme de comunicare, dar niciunul din sisteme
nu se apropie de complexitatea și flexibilitatea limbajului uman.
• Cercetând realizările gramaticale ale copiilor, lingvistul american consideră că structura limbii
este prea complexă pentru a fi predată direct copiilor sau descoperită independent de un copil
preșcolar, imatur din punct de vedere cognitiv. Altfel spus, copiii se nasc cu un mecanism de
achiziție a limbajului (LAD – Language Acquisition Device), o reprezentare gramaticală
înnăscută ce se află la baza tuturor limbilor.
• Acest mecanism permite copiilor ca imediat ce achiziționează un minim vocabular, să combine
cuvintele în rostiri noi, dar constante gramatical, si să înțeleagă semnificația a ceea ce aud.
• Existenţa acestui mecanism poate explica de ce și cum îşi pot dezvolta copiii limbajul de
timpuriu și cu rapiditate.
• Chomsky a pus accentul pe bazele biologice și pe potențialul creativ al limbajului –
numărul infinit de propoziții pe care le putem produce uşor – pentru a combate concepția
behavioristă a limbajului învățat datorită întăririi („reinforcement”).
• Până și copiii mici produc în continuu propoziții noi pentru care ei nu au fost
recompensați în trecut.
• Chomsky consideră că înțelegerea unei limbi depinde nu atât de ceea ce am auzit ci de un
mecanism de achiziție a limbajului, înnăscut, pe care îl au toți oamenii.
• Acest mecanism le permite copiilor să folosească ceea ce aud pentru a infera gramatica
din mediul lor lingvistic.
• Teoria sa este una complexă, deoarece este preocupată să facă distincţia între structura
de suprafață – ceea ce oamenii spun de fapt, și structura de adâncime sau
semnificația de bază din spatele cuvintelor.
• Altfel spus, atunci când auzim o propoziție rostită de cineva, de fapt traducem gramatical
diversele structuri de suprafață în sensurile comune sau obișnuite, folosind niște reguli
transformaționale incluse în LAD.
• De exemplu, următoarele propoziții au din punct de vedere gramatical structuri de
suprafață diferite:
„Elevul îi dă profesoarei un buchet de flori” și
„Un buchet de flori este dat profesoarei de către elev”.
• Pentru că putem aplica o regulă transformațională care să ne conducă de la două structuri
de suprafață diferite la aceeași structură de adâncime, recunoaștem imediat că cele două
propoziții au același sens.
• Exemplul de mai înainte se aplică înțelegeri limbajului, dar producerea
limbajului funcționează invers.
• Producerea limbajului începe cu structura de adâncime, căreia i se aplică
reguli transformaționale pentru a genera structuri de suprafață corecte
gramatical.
• Prin urmare, dezvoltarea limbajului este o chestiune de dobândire a
ușurinței de aplicare a acestor reguli transformaționale în perioada
copilăriei timpurii.
• Astăzi, această polemică este depășită deoarece se consideră
că ideea conform căreia omul se naște cu anumite dispoziții
pentru a înțelege și a vorbi o limbă naturală și cea legată de
importanța mediului lingvistic și extralingvistic în achiziția
limbajului nu mai reprezintă două poziții contradictorii, ci
două teorii complementare.
• Achiziția limbajului nu se poate reduce la mecanismul de recompensă sau
modelare.
• Cu toate acestea, există situații care demonstrează că odată ce copilul a înțeles
o nouă formă lingvistică, perfecționarea ei este facilitată de feedback-ul oferit
de adult si de exemple.
• Principiile behavioriste își păstrează valoarea si utilitatea în practica
logopedică.
• Pe de altă parte, teoria lui Chomsky, a reușit să atragă atenția asupra
următorului aspect: copiii sunt ființe active, orientate spre reguli, care testează
ipoteze și achiziționează cea mai mare parte a limbajului din proprie inițiativă.
• Modelele interacționiste sunt orientate către contextul social al învățării
limbajului.
• Noile teorii privind achiziția limbajului pun accent pe faptul că există
legături și interacțiuni între predispozițiile interioare și elementele de mediu.
• Un copil activ, bine înzestrat pentru învățarea limbajului, observă și se
angajează în schimburi sociale cu ceilalți.
• În urma acestei experiențe, copilul își construiește un sistem lingvistic prin
intermediul căruia se corelează forma și conținutul limbajului cu sensul
social al limbajului.
EXEMPLE DE TEME DE REFERAT:

1.Facultățile gândirii (intelectul, rațiunea, speculațiunea).

2.Legătura dintre inteligență și sensibilitate.

3.Realizarea inteligenței prin operații psiho-gnoseologice și practice.

4.Diferențierea stărilor de fapt după cele cinci simțuri.

5.Semne, simboluri, scriere simbolică.

6.Limbajul simbolic vizual.

7.Inteligența pre-verbală la copiii nou-născuți.

8.Comunicarea instinctivă.

9.Comunicarea intelectivă.

10.Procese psihice care stau la baza comunicării verbale.