PERSONALITATEA

Nivel
cognitiv emoțional comportamental
Dinamica dezvoltării personalității
Fiecare individ uman e unic, are un anumit stil de comportament,
care se poate modifica în urma unor evenimente, experiențe școlare și
sociale.
În dezvoltarea personalității un impact semnificativ îl au:
IDENTIFICAREA = adoptarea unui model oferit de părinte, de un
membru al familiei, de un profesor, de o personalitate. Copilul observă
și apoi imită modul de comportament al adultului.
FORMAREA IDENTITĂȚII =aglutinarea mai multor modele.
Adolescentul caută, experimentează, compară, selectează
 1. Nivelul cognitiv
(gânduri, cogniții, operarea cu informațiile și cunoștințele dobândite)
Interpretarea realității
negativă (neconscructivă) gânduri disfuncționale= tendințe dezadaptative ale
gândirii, determinată de:
- experiențe negative din copilărie,
- preluarea unor modele de interpretare eronată a realității
- preconcepțiile despre mediul/cultura de apartenență
- utilizarea etichetelor (neinteligent, indisciplinatul clasei, leneșul familiei)
pozitivă determinată de:
- aprecierea celor din jur
- evitarea etichetării negative
Concluzie: Interpretarea negativă poate fi modificată devenind interpretare
pozitivă.
2. Nivelul emoțional
(reacții fiziologice, expresii comportamentale)
Afectivitatea
negativă (determinată de emoții negative)
se manifestă prin anxietate, depresie, iritabilitate, lipsă de speranță, sentiment de
neajutorare
pozitivă (determinată de emoții pozitive)
se manifestă prin percepții pozitive despre sine (stimă de sine, autoeficacitate) și
despre lume, (sentimentul de controlabilitate), despre viitor (optimism)
 

 
3. Nivel comportamental

Descrierea (caracterizarea) unei persoane se poate face:

- în termeni de trăsături (nu pot fi observate, deci se pot comite erori)
- pe baza comportamentelor
Care credeți că ar fi avantajele?
R: Descriptorii comportamentali
- sunt mai detaliați, specifici
- permit intervenții precise, soluțiile putând fi identificate mai ușor
- promovează unicitatea individului
 Interacțiunea nivelelor
(cognitiv + emoțional + comportamental)

Inițiatorul Analizei Tranzacționale, Eric Berne

descrie personalitatea umană și relațiile interpersonale
din perspectiva celor trei stări ale Eului.
 
EUL COPIL = sursă de energie, entuziasm
Cuvinte definitorii: vreau, îmi place
Sunt exprimate spontan și deschis dorințele, trebuințele,
emoțiile, creativitate, anxietatea, furia
EUL PĂRINTE = reguli interiorizate (dictate cândva de
proprii părinți) conform cărora trebuie să trăim
Cuvinte definitorii: trebuie, e absolut necesar
Atitudine critică neconstructivă
EUL ADULT = echilibru între dorințe, plăceri, emoții
și norme, valori, restricții
Cuvinte definitorii: pot căci mă informez, analizez,
reflectez, învăț, înțeleg, negociez, comunic
Sentimente autentice, comportamente adecvate
situației, realiste, logice, raționale
 ?
Educația din familie influențează
dezvoltarea celor trei stări?
 Stările ... în conflict

Exemplul1:
Eul Părinte din noi insistă să lucrăm mai mult să finalizăm
un raport, iar Eul Copil vrea să vizioneze la film bun, să se
relaxeze. În astfel de situaţii de decizii, persoana cu un Eu
Adult bine conturat, îşi ascultă Eul Părinte şi cel de Copil, dar
hotărăşte Adultul.
Exemplul 2:
Unei tinere, angajată de un an în cadrul unei companii şi
căreia nu i s-a mărit salariul cum i s-a promis la angajare, Eul
Copil spune: Sunt foarte nemulţumită că salariul a rămas
acelaşi ca la angajare. M-am săturat să lucrez pe bani puţini.
Eul Părinte va spune: Ar trebui să fii mai tolerantă şi să te
bucuri că ai un loc de muncă în timp ce poate să intervină
Eul Adult care va lua decizia de a discuta acest aspect cu
team leaderul.
 Comunicarea
între structurile Eului
Tranzacțiile paralele = comunicare eficientă
Blocajul în comunicare apare când se răspunde unei emoții cu
o restricție.

Concluzie:
Starea de bine se obține dacă:
- există armonie între cele trei stări
- actualizarea lor este adecvată situației
 Exercițiu de reflecție
asupra propriului Eu din perspectiva celor trei stări
1. Care dintre cele trei stări am tendința să o actualizez cel mai des în
relația cu mine? Dar în relația cu elevii?
2. Ce impact a avut acea stare a Eului asupra deciziilor luate de mine
până acum?
3. Cum a influențat relația cu mine și cu elevii?
4. Ce pot face pentru a găsi un echilibru între cele trei stări, obținând
astfel o mai bună armonie în relațiile cu ceilalți/ mine însămi
(însumi)?
 
Concluzie:
Răspunsurile la întrebări, dar și resursele
le găsim în interiorul nostru.