12.

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT
ÎN VEDEREA REALIZĂRII
 Definiţie:
A te preocupa în scopul realizării este o
necesitate a oricărui individ de a înfăptui
activităţi care-i permit satisfacerea nevoilor
sau să fie util celorlalţi. Acţiunile pe care le
înfăptuieşte îi permit să-şi dezvolte simţul
creator şi să-folosească potenţialul la maxim.
 I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. Relaţiile
necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef -
subaltern pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de
consideraţie, dragoste, stimă şi respect reciproc în activitatea pe care o
desfăşoară.Capacitatea individului de a se realiza este unică şi necesară pe tot parcurs
vieţii.Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce alţii să
aprecieze just criticile şi să regăsească resursele necesare pentru a se reali:munca trebuie
să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire a omului pent a nu deveni o povară, ci o
plăcere.
 Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Vârsta şi creşterea
FACTORI Activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se dezvolte, să cunoască
BIOLOGICI mai adânc lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el reuşeşte sa cunoască.
Jocul influenţează toate aspectele dezvoltări1 copilului, percepţie, memorie, imaginaţie, gândire,
sentimente, interese, voinţă. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar conducători şi
conduşi şi care dau posibilitatea de afirmare.
 Preadolescența ecte vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea
dominantă este învăţătura,dar copilu1 preadolescentă participă şi ia jocuri. Sunt preferate
jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire.Specifică vârstei este
imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a personalităţii proprii. Conştiinţa de sine se afirmă
puternic, începe să cunoască, observând pe alţii şi comparându-se cu ei. Este mai critic
fată de alţii decât fată de sine.
 Adolescenţa - experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială permit o mai mare
independentă în atingerea şi conducerea unor activităţi, dar şi responsabilităţi pentru faptele
săvârşite. Adolescenţa este vârsta formării unui ideal în viaţă, a proiectării personalităţii
adolescentului în viitor; el este capabilsă lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază
mai corect, începe să suporte criticile, să ţină cont de punctul devedere al altora
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori  Maturitatea-adultul, care joacă mai multe roluri în societate,este pus în valoare
pe măsura alegerii acestora şi a satisfacţiei pe care aceste roluri le dau aspiraţiilor
biologici lui. Interesul şi pasiunea faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un
puternic factor de bucurie.
Persoanele în vârstă pot, de asemenea, să-şi pună în valoare activităţile pe care le
înfăptuiesc conform gusturilor şi posibilităţilor fizice, folosind experienţa acumulată.
Este unul din cei mai importanţi factori ai longevităţii.
 Constituţia şi capacităţile fizice
Indivizii trebuie să-şi aleagă activităţile care să le permită să se realizeze în
concordanţă cu constituţia şi capacităţile fizice, încredinţarea unor mari răspunderi
sau activităţi ce solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de
sarcini le copleşesc şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.
 Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Psihologici  Emoţiile
Apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea,
acordarea de semnificaţie valorică a activităţilor desfăşurate. Bucuria, entuziasmul,
speranţa, plăcerea şi bunăstarea influenţează satisfacerea acestor nevoi.

Sociologici  Cultura
În funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin
folosirea cunoştinţelor acumulate.
 Rolurile sociale
Individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin în
funcţie de normele sociale. Deasemenea, individul se realizează în funcţie de rolurile
pe care le joacă în societate pe măsura pregătirii sale, a voinţei şi a dorinţei de a-şi
asigura menţinerea acestor roluri.
 Manifestări de independenţă
Integritatea fizică şi psihică Activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în raport cu constituţia
individului. Dezvoltarea armonioasă, integritatea fizică şi psihică
permit optarea pentru orice gen de activitate şi îndeplinirea rolurilor
sociale.

Manifestări de bucurie şi fericire Activitatea pozitivă (stările de satisfacţie, mulţumire, bucurie,

entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare,sursa sănătăţii
organice şi psihice, deoarece se asociază cu creşterea energiei vitale,
cu crearea unei atmosfere dedestindere

Autocritica Tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca o formă de

exprimare a independenţei voinţei, se conjugă adoptarea unei
atitudini critice faţă de ideile şi acţiunile proprii ş cu receptivitatea
faţă de opiniile celor din jur.

Luarea de decizii Rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi

urgentă şi adoptă hotărârea cea mai potrivită.

Stima de sine
Imaginea de sine Să-i placă înfăţişarea sa, aspectul pe care îl are şi să fie sănătos
Comportamentul • Copilul
Mulţumire faţă de un succes şcolar- Aprecierile pe care le fac
(legat de stadiul de învăţătorul/profesorul, părinţii, colegii! asupra muncii lui îi provoacă emoţii
dezvoltare) puternice de bucurie şî satisfacţie şi-i stimulează voinţa de a se
afirma.Activităţi sportive:- inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reuşita
echipe. Activitate pe plan social, familial:- îşi dă seama că munca depusă este
importantă, I îndeplineşte cu seriozitate, răspundere.
• Adulţi şi persoane în vârstă
Dragoste faţă de muncă:- interesul faţă de muncă, dăruirea influenţează
calitatea munci şi capacitatea de a muncii.Aprecierea muncii:- munca trebuie
să corespundă nivelului de pricepere ; pregătire, să fie în echilibru cu
capacitatea individului.Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi
condiţiile de lucru corespunzătoare - respectarea tuturor normelorigienice,,
aparatura corespunzătoare, colectiv în care predomină relaţiile de ajutor,
respectul reciproc - sunt factoricare stimulează, activitatea.
 Ambiția Dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă.

Motivația Totalitatea motivelor care prin care să se realizez, determină să

efectueze activităţi.

Roluri sociale Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să
determine satisfacţia realizării, a bunăstării (rolul în familie, la
locul de muncă, în societate).

Folosirea timpului liber Apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.)
dau posibilitatea de a folosi propriile credinţe şi valori în
preocupări plăcute şi utile.
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea
independenţei
se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice
ale persoanei
îl ajută să-şi facă un plan zilnic
orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii
sale şi care-i permit să se realizeze
încurajează orice activitate care interesează
îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită
 II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, pot surveni următoarele

probleme:
1. Devalorizarea;
2. Neputinţa;
3. Dificultatea de a se realiza;
4. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale.
 Surse de dificultate
DE ORDIN SURSA

Fizic o diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de control a sfincterelor,

neajuns fizic, obstacol pentru mişcări, durere.

Psihologic o tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine,

pierdere - separare,situaţia de criză.

Sociologic o eşec profesional, conflict profesional, condiţie socială, legi şi

reglementări în dezacord cu valorile individului, lipsa de cunoştinţe:
insuficienta cunoaştere de sine, a altora, a mediului.
 1. Devalorizarea: percepţia negativă pe care
individul o are faţă de valoarea personală şi
competenţa sa
Manifestări de dependenţă
• Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine
Pacientul nu poate accepta noua stare în care se găseşte, modul cum arată, înfăţişarea sa
• Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi
Starea de dependentă în care se află nu-i permite participarea la activităţi
• Descurajare, depresie
Stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire.
• Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere
Îndepărtarea din colectiv, nefolosirea în diverse activităţi
Incapacitatea de a trece peste dificultăţi- Nu poate depăşi anumite momente critice care i-au diminuat încrederea în sine

Somnolenţă, pasivitate- Senzaţie de somn, indiferenţă la ce se întâmplă în jurul său

Agresivitate- Comportament provocator pus mereu pe ceartă

Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării- Pacientul nu consideră necesar să efectueze activităţi, este
dezinteresat, neatent

Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă-Starea de dependenţă fizică, psihică sau socială nu-i permite pacientului
efectuarea activităţilor preferate

Disperare-Starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită

Obsedare de problemele sale -Pacientul este preocupat în permanenţă de problemele sale. care au prioritate faţă de
activitatea depusă, în vederea realizării.
 Pacient cu sentiment de devalorizare
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
DELEGATE

Pacientul să fie conştient • ascultă activ pacientul pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele
de propria sa valoare şi privind dificultatea de a se realiza
• ajută pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciază
competenţă posibilităţile fizice şi intelectuale
• sesizează orice formă de interes pentru o anumită activitate şi-l antrenează
în desfăşurarea ei
• îndrumă spre acele activităţi care sunt atractive pentru pacient şi totodată
utile
• observă şi notează orice schimbare în comportamentulpacientului
(depresie, satisfacţie)
• aplică tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului
• identifică cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze: familia,
limite economice, starea de sănătate
 OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
DELEGATE

Pacientul să-şi recapete • cunoaşte aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului

interesul faţă de sine şi de alţii. • îl ajută în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale
• îl susţine în stabilirea unor proiecte
• ajută pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are sau la statutul său
• îl ajută să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv
• observă reacţiile de satisfacţie sau de nemulţumire ale pacientului
• explică necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur
 2. Neputința: percepţia individului asupra
lipsei de control a evenimentelor într-o situaţie
Manifestări de dependenţă:
dată
Conflict personal • incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate faţă de rolurile
profesionale alese sau impuse
• se datorează conflictului dintre valorile individului şi normele sociale sau starea de
sănătate

Eşec profesional • nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul profesional pe care
l-a ales sau i s-a impus

Dificultate în a lua decizii şi a • pacientul nu poate lua deciziile cele mai potrivite în timp util, nu poate cunoaşte şi
controla evenimentele corela evenimentele

Apatie • prezintă lipsă de interes fată de activitatea impusă sau aleasă

Retragere, resemnare • renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în această situaţie

Docilitatea • se supune cu uşurinţă unor decizii care nu-i aparţin

 Manifestări de dependenţă:
Agresivitate • caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator
faţă de colectiv
Fatalitate • consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost
influenţate în mod prestabilit de o forţă supremă;
consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile

Lipsa de ambiție • nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva

anume

Agasare • stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în

permanenţă sau periodic
Tristețe • stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire,
amărăciune
Sentiment de inferioritate • stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în
comparaţie cu ceilalţi
 Intervenţiile asistentei
OBIECTIVE
Pacientul să-şi recapete
încrederea şi stima de sine.
Pacientul să poată realiza şi
aprecia obiectiv activităţile
sale.
INTERVENŢIILE ASISTENTEI AUTONOME Şl
DELEGATE
• identifică, prin observaţie şi conversaţie cu pacientul, cauza neputinţei sale şi situaţiile
care îi provoacă sentimentul de inutilitate
• câştigă încrederea pacientului prin modul său de comportare şi prin discuţiile purtate
• îl ajută în cunoaşterea şi reevaluarea capacităţilor sale
• îl consultă în planificarea activităţilor propuse
• informează pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc
• observă reacţiile pacientului la luarea deciziilor
• îl convinge de importanţa lor şi de responsabilitatea ce-i revine
• orientează pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu capacităţile
sale
• ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică pentru reducerea handicapurilor şi
obţinerea independenţei
• ajută pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care-l ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor sale
• observă obiectivitatea aprecierilor pacientului
• notează orice modificare în comportamentul sau starea pacientului