UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ:

REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Calugher Viorica, dr., conf. univ.,

director Departament Studii,
director Centru de Ghidare şi Consiliere în Carieră a USEFS
 Obiective
a defini conceptul de educație pentru carieră;
a estima importanța acestui fenomen pentru părțile interesate:
universitate, beneficiari (studenți, angajatori, angajați);
a identifica modalitățile de colaborare a actorilor sociali în
scopul educației pentru carieră a tinerilor;
a identifica principalele componente și importanța dezvoltării
carierei profesionale didactice;
a evidenția principalele caracteristici ale managementului
carierei într-o organizație;
a enumera principalele bariere, precum și soluțiile de
îmbunătățire a parteneriatului social în scopul educației pentru
carieră.
 ACTUALITATEA
ŞI IMPORTANŢA PROBLEMEI ABORDATE
Gradul de angajare în câmpul muncii a absolvenţilor universităţii este
unul dintre criteriile principale, după care poate fi evaluată şi apreciată o
universitate.
Este, practic, un criteriu la fel de important ca şi acreditarea
internaţională sau locală a instituţiei.
Educaţia pentru carieră, ca intervenţie educaţională de dezvoltare a
deprinderilor şi abilităţilor necesare tinerilor pentru dezvoltarea şi
managementul propriei cariere.
Totodată, este absolut necesară implicarea și altor actori sociali și
crearea parteneriatului dintre părțile interesate ale societății în scopul
ajustării procesului de orientare profesională a studenților la contextul
ocupațional existent.
 Pentru universitate educația pentru carieră a studenților
constituie o problemă de o importanță majoră, pornind de la
următoarele aspecte:

importanța gradului de angajare după absolvire în evaluarea universităților;

impactul universităților asupra pieței muncii, acestea transferând
cunoaștere, formând gândirea specialiștilor, redefinind profesiile și cerințele
la locul de muncă;
necesitatea formării unora dintre abilitățile solicitate de angajatori anterior
momentului angajării (integritate, automotivare etc.);
costurile mari de asigurarea instruirii noilor angajați de către angajatori;
dorința angajatorilor de a angaja personal cu experiență practică;
posibilitatea limitată a managerilor de a îmbunătăți/corecta procesul de
formare a viitorilor angajați (pe perioada studiilor acestora din urmă).
În procesul de educaţie în carieră studenții sunt influenţați de diverși
factori, totodată rolul de organizare și desfășurare a acestui proces îi
revine universităţii.
Având ca bază schimbările socio-economice, modernizarea
învățământului superior are ca sarcină să transpună într-o legătură
optimă potenţialul bio–psiho–socio-cultural al tinerilor cu cerinţa şi
oferta socială, realizabile prin programe şi oferte educaţionale
centrate pe orientarea în carieră.
În acest context, remarcăm trecerea de la educaţia pentru carieră în
general, realizabilă prin intermediul tuturor disciplinelor de
învăţământ la o orientare în carieră bine structurată şi individualizată,
inclusiv, prin înfiinţarea unei structuri specializate pe acest domeniu -
Centrul Universitar de Ghidare şi Consiliere în Carieră, în cadrul
căruia funcţionează specialişti în IT, sociologie, psihologie şi
pedagogie, care gestionează etapele de orientare în carieră.
 ● CGCC realizează comunicarea cu foștii studenți prin aplicarea Fişei de monitorizare a
inserţiei profesionale a absolvenţilor USEFS şi evaluare a Programelor de studii în raport
cu aşteptările pieţei de muncă;
● Decanatele facultăților înregistrează adresele electronice/datele de contact ale
studenților anului terminal și le solicită acestora să completeze, în decurs de 4-5 luni după
absolvire, Fișa de inserție, expediind –o ulterior pe adresa facultății;
● Rezultatele obţinute în urma acestei acţiuni reflectă mai multe aspecte importante
pentru universitate, precum: gradul de angajabilitate a absolvenţilor săi; necesitatea pieţei
privind specialiştii calificaţi în domeniile de formare a Universităţii; identificarea
problemelor din Programele de studii ale Universităţii; gradul de satisfacţie a foştilor
studenţi privind calitatea procesului educaţional universitar; calitatea personalului didactic
care asigură realizarea Programului; utilitatea Programului pentru angajarea în câmpul
muncii şi dezvoltarea carierei ş.a.
● Menționăm, că succesul acestui exercițiu depinde de gradul de motivare şi convingere
a tinerilor de a se implica în viața universității absolvite şi de a contribui la îmbunătăţirea
activităţii acesteia.
● În ceea ce urmează, vom prezenta datele, de care dispunem, privind inserția pe piața
muncii a absolvenților din ultimele două promoții (2015, 2016) , secția zi și frecvență
redusă, pe Programe de studii.
 Inserţia profesională a absolvenților USEFS
specialitatea Educaţie fizică/Psihopedagogie

conform calificarii
domenii conexe
continuarea studiilor
37%
40%
35%
24%
30%
20%
25%
16%
20%
8% 10%
15%
10%
5%
0%
promoţia 2015 (89) promoţia 2016 (62)
 Inserția profesională a absolvenților USEFS
specialitatea Educaţie fizică şi sport

conform calificarii
domenii conexe
30% continuarea studiilor
28%
30% 24%
21%
25%

20%
11%
15%
8%
10%

5%

0%
promoţia 2015 (124) promoţia 2016 (140)
 Inserția profesională a absolvenților USEFS
specialitatea Cultura fizică recreativă (fitness/turism)

conform calificarii
domenii conexe
30% continuarea studiilor
28%

30% 24%

25%
16%
20%

15%
6%
10%
3%
5%

0%
promoţia 2015 (131) promoţia 2016 (120)
 Pentru Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport
monitorizarea carierei absolvenţilor are impact asupra:
• CURRICULA DE STUDIU: prin creşterea relevanţei ofertei
educaţionale a universităţii în raport cu cerinţele pieţei muncii;
asigurarea relevanţei competenţelor şi aptitudinilor absolvenţilor pentru
piaţa muncii; creşterea şanselor de ocupare a unui loc de muncă;
identificarea lacunelor în pregătirea educaţională anterioară a
absolventului, precum şi alte obstacole pentru tranziţia de la şcoală la
viaţa activă;
• PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE: prin
elaborarea/revizuirea materialelor didactice; identificarea nevoii de
pregătire practică a studenţilor; identificarea modalităţilor de sprijinire a
participării studenţilor la stagiile de practică şi corelarea acestora cu
cerinţele ocupaţionale de pe piaţa muncii;
• POLITICILOR: prin elaborarea, fundamentarea şi implementarea
direcţiilor strategice de dezvoltare a universităţii; acţiuni inovatoare în
vederea modernizării sistemului educaţional şi îmbunătăţirii tranziţiei de
la şcoală la viaţa activă a tinerilor absolvenţi.
 Actualmente, Universitatea este percepută ca
fiind responsabilă de iniţierea parteneriatului
social în vederea asigurării unei educaţii pentru
carieră de calitate, alte părți interesate a
procesului educațional (alte instituții
educaționale, angajatori, ONG-ri ș.a.)
demonstrând un interes scăzut sau lipsa acestuia
în procesul stabilirii parteneriatului în educația
pentru carieră a tinerilor.
 Studiul privind parteneriatul în educația
pentru carieră
• Metoda – sondaj
• Eşantion - 165 respondenţi:
- studenți/absolvenți ai USEFS (90)
- cadre didactice ai USEFS (40)
- angajatori/potenţiali angajatori în domeniile
de formare a universităţii (35)
 studenți cadre didactice angajatori

38
35
32
30
28 27
25 25 25

15
10 10

Figura 1. Reflectarea grafică (%) a răspunsurilor cu privire la percepția părților implicate în

educația pentru carieră a studenților

“Ierarhizați în ordine descrescătoare, importanţa părților implicate în educația pentru carieră a

tinerilor”, se poate observa că majoritatea cadrelor didactice şi a angajatorilor atribuie
universităţii rolul cel mai important în educaţia pentru carieră (respectiv – 35% şi 38%), pe
când majoritatea studenţilor consideră că acesta revine familiei – 32%. Totodată, remarcăm un
procent semnificativ al celor care apreciază importanţa angajatorilor în educaţia pentru
carieră, mai puţin – a mijloacelor mass-media.
 studenți cadre didactice angajatori

45
41
37 38
33
30
26 25 25

Figura 2. Reflectarea grafică (%) a răspunsurilor cu privire la existenţa barierelor în realizarea

parteneriatului social în educaţia pentru carieră

“Care, după părerea Dvs, sunt barierele care împiedică realizarea unui parteneriat eficient dintre mediul
universitar și alți actori sociali în educația pentru carieră a studenților?” demonstrează identificarea de
către respondenţi a următoarelor obstacole: majoritatea cadrelor didactice consideră că acestea sunt
inerțiile unei comunicări tradiţionale dintre partenerii sociali – 45%; majoritatea studenţilor (41%)
consideră că insuficienţele de diferită natură (lipsa resurselor umane, insuficiența resurselor financiare,
informarea slabă) împiedică parteneriatul social eficient, pe când angajatorii au remarcat existenţa unor
disonanţe în atitudinea față de fenomenul parteneriatului a diferitor actori sociali (38%)
 implicareaîn viaţa universităţii a partenerilor

traininguri/meserotunde

proiectecomune

42
34

20

Figura 3. Reflectarea grafică (%) a răspunsurilor cu privire la îmbunătăţirea parteneriatului social

în educaţia pentru carieră
“Ce aţi propune pentru îmbunătățirea parteneriatului social în educația pentru carieră a studenților?”
remarcăm următoarele: majoritatea respondenţilor au sugerat implicarea mediului economic/angajatori în
activităţile universităţii: elaborarea/perfecționarea planurilor de studii, participarea la activităţile de
consiliere şi ghidare în carieră a studenţilor, organizarea târgurilor de locuri de muncă şi a stagiilor de
practică, parteneriate de cercetare – 42%; a urmat propunerea de a organiza traininguri/mese rotunde pe
problemele educaţiei în carieră (pentru fiecare partener în parte, precum şi în comun), cu participarea
mijloacelor mass-media la evenimentele respective – 34%; participarea în cadrul proiectelor sociale, de
orientare profesională şi de cercetare cu implicarea ONG-lor, a agenţilor educaţionali şi economici,
potenţiali angajatori - 20%
CARIERA DIDACTICĂ – COMPONENTELE DE BAZĂ

CARIERA este o succesiune de activităţi şi poziţii

profesionale pe care o persoană le atinge, precum şi
atitudinile, cunoştinţele şi componentele asociate, care
se dezvoltă de-a lungul timpului;
contribuţia individului la dezvoltarea/managementul
propriei cariere;
contribuţia organizaţiilor în care evoluează;
contextele pe care le intersectează;
calitatea legislaţiei specifice şi maniera de aplicare a
acesteia.
 ASPECTELE CARIEREI
cariera ca mobilitate, ascensiune într-o organizaţie, percepută ca „avansare“;
cariera ca ocupaţie, se consideră că anumite ocupaţii constituie o carieră (militari,
profesori, manageri), pe când alte ocupaţii sunt „proiectate“ drept posturi (ospătar,
şofer, vânzător etc.);
cariera ca „o succesiune de posturi de-a lungul vieţii“ sau o „succesiune de
funcţii“ în ordinea crescătoare, a prestigiului prin care trece angajatul în mod
ordonat, după o regulă previzibilă;
cariera ca „o succesiune evolutivă de activităţi profesionale şi poziţii
profesionale pe care le atinge o persoană ca şi atitudinile, cunoştinţele şi
competenţele dezvoltate de-a lungul timpului“ ;
cariera ca o serie de roluri legate de experienţa pe parcursul vieţii (propriile
concepţii, aspiraţii, succese, insuccese etc.), o succesiune de roluri în muncă ale
unui individ sau o succesiune de experienţe separate, corelate între ele;
cariera - cadru dinamic, în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei şi
interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au
întâmplat.
 Managementul carierei – condiție obligatorie în dezvoltarea carierei
Managementul carierei presupune alegerea la nivel individual a unor strategii,  prin care fiecare
persoană anticipează problemele ce pot apărea în dezvoltarea profesională şi face planificări pe termen
lung. Câteva din aceste strategii sunt:
• Cunoaşte-te pe tine însuţi – care propune o analiză atentă a orientării carierei, a punctelor slabe/tari, a
locului propriu în instituție.
• Cunoaşte-ţi mediul profesional – cunoscând mediul, problemele economice, instituțiile competitoare,
se pot anticipa atât evenimentele neplăcute, precum și oportunitățile. Urmărind semnalele din domeniul
de activitate şi culegând un permanent feed-back nu poţi fi luat prin surprindere.
• Îngrijeşte-ţi reputaţia profesională – înseamnă să îţi evidenţiezi abilităţile şi realizările, tot ceea ce te
individualizează, ce demonstrează calităţi speciale, posibilitatea de a investi şi capacitatea de a finaliza
proiecte.
• Rămâi mobil, mereu în evoluţie – înseamnă să urmăreşti corespondenţa între competenţele personale
şi cele căutate pe piaţa forţei de muncă, a celor uşor transferabile.
• Fii atât specialist, cât şi generalist – trebuie dezvoltat un domeniu de expertiză, de specialitate, dar
trebuie păstrată o anume flexibilitate şi nu trebuie să te plafonezi. Stăpânirea unui domeniu foarte
restrâns te face inflexibil şi vulnerabil.
• Documentează reuşitele proprii – înseamnă să poţi oferi dovada a ceea ce ai realizat, rezultatele şi
realizările identificabile sunt mai valoroase în piaţa forţei de muncă.
• Pregăteşte întotdeauna un plan de rezervă şi fii gata să acţionezi – care se leagă foarte bine cu
celelalte indicaţii de a fi mereu activ.
• Menţine-te în formă financiară şi psihică – înseamnă să ai mereu asigurată o bază, un confort şi un
echilibru în plan psihic şi material. Aceste strategii privesc pe individ, de cealaltă parte se află organizaţia
care trebuie să se preocupe atât de nevoile sale interne, precum şi de cariera angajaţilor.
 ACȚIUNILE ANGAJATORULUI PRIVIND MANAGEMENTUL CARIEREI

din perspectiva unei organizatii, planificarea carierei este un proces

complex de elaborare și implementare a unor strategii de autoevaluare
și analiză a oportunităților, precum și de evaluare a rezultatelor;
o carieră de succes este condiţionată de implicarea conducerii organizaţiei
prin departamentul de resurse umane, unde trebuie sa existe un serviciu
special în planificarea carierei și consilierea individului;
cunoașterea nevoilor și aspirațiilor angajaților, anticiparea mediului în
care individul poate sa dea performanțe contribuie la împlinirea acestora,
totodată și instituția atingându-și obiectivele;
un aspect important în dezvoltarea carierei îl consituie etapa finală a
planului de dezvoltare, adică evaluarea, feed-back-ul în ceea ce privește
nivelul de dezvoltare a carierei angajaților. Este necesar să se facă
evaluări periodice pentru a aprecia progresele și încadrarea în timp a
planurilor de dezvoltare.
Evaluările necesită metodologii speciale, timp alocat și personal specializat.
 Cum se utilizează datele obținute:
realizarea eficientă a proceselor de recrutare și planificare a resurselor
umane, care sa vizeze aspectele motivaționale ale angajaților în vederea
gestionării și dezvoltării carierei;
cunoasterea stării de motivație și satisfacție a angajaților, astfel încât,
pornind de la acestea, să se construiască metodologii de motivare,
recompensare a angajaților corelate cu sistemele de dezvoltare a carierei
organizaționale (angajații motivați și cu performanțe înalte trebuie
valorificați și mentinuți în cadrul instituției; cei motivați, dar cu performanțe
scăzute trebuie incluși în programe de pregătire și formare profesională,
deoarece potențialul lor este mare. În schimb, angajații slab motivați, dar și
cu performanțe scăzute vor fi primii vizați în situații de optimizare a
instituției. Riscul angajaților cu performanțe înalte, dar neapreciate este că,
necunoscându-se structura lor motivatională, ceea ce ei apreciază și
asteaptă de la organizație, aceștia cu timpul vor manifesta dezinteres față
de activitate, vor avea performanțe din ce în ce mai slabe, favorizând
absenteismul și plecarea din instituție, ceea ce va influența fluctuația de
personal în cadrul instituției.
 CONCLUZII
universitatea este percepută actualmente ca fiind
iniţiatoarea parteneriatului social în vederea
asigurării unei educaţii pentru carieră de calitate;
remarcăm, deci, că mediul academic trebuie să se
implice mai mult în a-şi promova oferta de educaţie,
cercetare şi inovare, astfel încât să se dinamizeze
şi mai mult parteneriatele între universităţi, piaţa
muncii şi alţi actori sociali;
Reprezentanţii mediului academic şi a celui economic atestă existenţa
barierelor în asigurarea unui parteneriat eficient în educaţia pentru
carieră a studenţilor, precum:

• modele tradiţionale în comunicarea dintre parteneri;

• discrepanţele dintre viziunile cu privire la conceptul
de parteneriat;
• insuficienţele de diferită natură;
• lipsa concordanţei între competenţele şi calificările
oferite de mediul academic şi necesităţile pieţei
muncii;
 Principalele soluţii propuse pentru îmbunătățirea parteneriatului
în educaţia pentru carieră se referă la:

• implicarea activă a reprezentanţilor mediului economic (absolvenţi, angajatori,

agenţi economici) în activităţile universităţii;
• participarea la elaborarea planurilor de studii;
• participarea la activităţile de consiliere şi ghidare în carieră a studenţilor;
• organizarea târgurilor de locuri de muncă şi a stagiilor de practică;
• parteneriate de cercetare;
• organizarea activităţilor comune - conferinţe, mese-rotunde, seminare;
• consultarea reciprocă;
• dialogurile cu absolvenţii;
• oferirea serviciilor calitative de consiliere şi ghidare în carieră a studenţilor în
cadrul universităţii de către specialiştii din cadrul structurilor specializate – Centre
de Ghidare şi Consiliere în Carieră;
• implementarea strategiilor de management al carierei de către instituțiile
angajatoare.
Vă mulţumesc pentru
atenţie!
vio.calugher@mail.ru