METODE MODERNE DE

DIAGNOSTIC
PARODONTAL ( TOPAS)
• Diagnosticul de înbolnăvire gingivo –
parodontală se realizează printr-un proces
complex, efectuat în etape:
• Anamneza
• Examenle complementare :clinice,
paraclinice.
• Diagnostic pozitiv
• Diagnostic diferențiat
 Diagnosticul pozitiv
Fiind corect evaluat poate răspunde la o serie de întrebări
- care sunt manifestările principale ale suferinței gingivo-parodontale?
- care este gradul de afectare a structurilor gingivo-parodontale?
- care este severitatea bolii?
- există oportunități de tratament eficient?
- care este rata de succes sau de eșec în urma tratamentului?
- în ce măsură procedurile de tratament pot conduce la ameliorare, la vindecare sau la agravare?
- care este durata estimată pentru efectuarea și finalizarea tratamentului?
- ce riscuri pot apărea în cursul tratamentului?
- care sunt costurile tratamentului gingivo-parodontal?
 Elemente principale de diagnostic în parodontite

• Principalele semne de îmbolnăvire sunt legate deci de prezența inflamației gingivale și apariția de
pungi parodontale.
 Parodontită marginală cronică
• Diagnosticul de parodontită marginală cronică se pune pe
baza următoarelor criterii:
 leziunile distructive afecteză parodonțiul marginal profund,
de susținere
 în etiologia bolii sunt încriminați patogenii parodontali din
placa bacteriană
 dintre factorii favorizanți, tartrul subgingival este principala
caracteristică, dar mai sunt prezenți în mod constant:
-fumatul; -stresul; - factorii iatrogeni;
 se asociază frecvent cu boli generale: diabet, boli de sânge,
carențe vitaminice, unele tratamente medicamentoase.
Parodontită agresivă
• parodontita agresivă apare mai frecvent la persoanele tinere de obicei la 30-
40 de ani și care prezintă o bună stare generală de sănătate
• disjuncția gingivo-dentară și distrucția osoasă se realizează rapid.
• cantitatea de placă bacteriană este redusă în raport cu gradul avansat de
distrucție a țesutului parodontal;
• speciile microbiene cel mai frecvent întâlnite și implicate în etiologia bolii
sunt Aggregatibacter actinomycetemcomitans și Porphyromonas gingivalis;
• titrul de anticorpi este semnificativ crescut în parodontitele agresive
localizate și mai redus în forma generalizată
• în cursul bolii se remarcă anomalii de structură și comportament ale
fagocitelor, creșterea prostaglandinei E2 (PGE2) și a interleukinei 1 B (IL-1
B);
 Teste moderne de diagnostic al afecțiunilor gingivo-
parodontale
• Metoda culturilor permite izolarea speciilor bacteriene patogene, studierea caracterelor specifice
și testarea sensibilității la antibiotice.
 Tehnici ale biologiei moleculare
• Metodele de diagnostic prin tehnici ale
biologiei moleculare necesită fragmente
specifice de ADN capabile să recunoască
secvențe specifice complementare de ADN
bacterian ale microorganismului identificat.
• Prin metoda hibridizării ADN există
posibilitatea decelării ADN bacterian chiar și de
la specii care nu mai sunt viabile.
Reacția de polimerizare în lanț- Polimerase chain
reaction (PCR)
• Această reacție considerată "instrumentul pentru
democratizarea biologiei moleculare" , oferă
posibilitatea ca dintr-un amestec de ADN dintr-
un produs biologic, să fie decelată chiar și o
singură moleculă de ADN prin multiplicarea
(clonarea) acesteia în afara celulei vii. Metoda
se realizează actualmente cu aparate automate
(Thermal Cycler) și se foosește în diferite
domenii.
• Studiile care au folosit metoda PCR pentru identificarea patogenilor parodontali în produse
patologice din șanțul gingival sau pungile parodontale au folosit o tehnică în trei etape:
• - captura imunomagnetica a fiecărei specii microbiene distruse, prezente într-un produs patologic;
• - multiplicarea moleculelor ADN;
• - evidențierea prin hibridizare cu sondă de ADN a câte unei specii microbiene patogene parodontale:
Tannerella forsithensia, Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens Prevotella gingivalis.
 Metode de diagnostic
• Sonde electronice computerizate care exercită o presiune asupra țesuturilor parodontale
(Periotest).
• Examene radiologice prin tehnici de radiografie liniară, asistate de computer.
• Testarea de biomarkeri:
• - testul Periogard evidențiază aspartat-aminotransferaza din lichidul gingival;
• - testul Periocheck evidențiază proteinazele neutre din lichidul gingival;
• - testul Prognostik evidențiază elastaza din lichidul gingival;
• - testul BANA se bazează pe depistarea enzimei care hidrolizează N-benzoii-DL-
arginin-naftilamida și evidențiază prezenta a trei microbi patogeni: Porphyromonas
gingivalis, Treponema denticola, Tannerella forsithensia;
 Testul TOPAS

• testul TOPAS pune în evidență metaboliții toxici din focarul inflamator:

• - piridinolina din peptide carboxiterminale ale colagenului de tip 1 (ICTP) marchează distrucția
de colagen;
• - interferonul a;
• - B-glucoronidaza
• - condroitin-4-sulfat (C4S) marcheză distrucția osoasă.
 Principiu

• Acest test se bazează pe reacția dintre toxinele microbiene și un amestec de reactivi chimici din
care rezultă un produs de culoare galbenă a cărei intensitate colorimetrică este direct
proporțională cu concentrația de toxine microbiee din mostra recoltată.
• Cea dea doua parte a testului TOPAS este desemnată să detecteze nivelul crescut al proteinelor
totale din lichidul cervicular
• Cu cît nivelul proteinelor este mai mare cu atît reacția de culoare albastră va fi mai intensă,
• TOPAS este calibrat folosind hidrogenul sulfurat, astfel standardele de
toxicitate variază de la 0 mM și pînă la 2mM
• În cazul detectării proteinelor de la nivelul lichidului șanțului gingival este
calibrat folosind albumina serică umană ca standard proteic
 Recoltare

• Determinările cu testul TOPAS se fac obligatoriu inaintea oricărei proceduri terapeutice

• Se usucă
• Se utilizează conurile de hîrtie
• Se plasează în tubul cu reactiv.