Mari sisteme de drept contemporan

Introducere în dreptul comparat/Drept privat comparat

 Literatura
 Zlătescu Victor Dan. Drept Privat comparat. Bucureşti :
Oscar Print, 1997.
 Alecu, Gheorghe. Drept privat comparat: Note de curs /
Gheorghe Alecu. - Constanţa : Ovidius, 2010.
 Bonciog Aurel. Curs de drept privat comparat. București:
Universul Juridic, 2010.
 Давид Рене. Основные правовые системы современности.
Москва: Прогресс, 1996.
 Zweigert K., Kotz H. AN INTRODUCTION TO COMPARATIVE
LAW. Oxford: Clarendon Press, 1998.
Link-uri utile :
 American Society of Comparative Law
http://www.comparativelaw.org/
 British Institute of International and Comparative law
http://www.biicl.org/
 Electronic Journal of Comparative Law http://www.ejcl.org/
 Institut International pour l'Unification du Droit Privé
http://www.unidroit.org/dynasite.cfm?dsmid=103293
 Institut Suisse de Droit Comparé http://isdc.ch/
 International Law Institute http://www.ili.org/
 Le Juris Classeur Droit Compare 3 volumes www.lexisnexis.com
 Revue internationale de droit compare
http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/revue/ridc
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA DREPTULUI
COMPARAT CA ȘTIINȚĂ
 SOLON- „Legile Atenei„ sec.VI î.e.n.

 Decemvirii din Roma –în Marea Grecie pentru a redacta

„Legea celor XII Table„ sec.V î.e.n.

 Aristotel- „Politica„ - studiu comparat 158 constituții ale

cetăților grecești și barbare în care compară și clasifică
cetățile pe care le cunoaște identificând trăsăturile care
le sunt comune. Sec.IV î.e.n.
 Collatio legum mosaiarum et romanorum-294-313 en. Se compară
dreptul roman și dreptul evreesc pentru a susține ideea că dreptul
roman este un drept „păgân„ care nu corespundea unei societăți
creștine.
 Glosatorii și postglosatorii sec. XIII în universitățle medievale
 Glosatorii - dadeau explicatii prin note (glose) asupra digestelor
(metoda exegetica). Ei erau preocupati exclusiv de litera textului
din opera lui Justinian.
 Postglosatorii (bartolistii) foloseau metoda dogmatica, constand din
deducerea unor principii generale din textele gloselor, aplicate la
solutionarea conflictelor din viata practica.

 Rolul- crearea regulilor noi prin compararea dreptului roman cu

cel canonic, longobard și cutumele în Italia, Germania, Franța.
 Sir John Fortescue, ,,De laudibus legum Angliae “(În lauda legilor Angliei)-1463-doar
apreciază Common-Law fără a-l compara cu dreptul francez,
 Cristofer Saint Germain (1460 - 1540 ), ,,Doctor and Student,” (1523 ), compară numai
dreptul canonic cu sistemul common law
 Wiliam Fulbeck, a comparat, sub forma unui dialog, în lucrarea „Common law„, scrisă în
anul 1692, dreptul roman cu dreptul canonic.
 John Selden (1584-1604 ), examinează influenţa dreptului roman asupra dreptului englez
în „Dissertatio ad Fletam„ el procedează la compararea dreptului oriental, în special a
dreptului ebraic cu dreptul occidental, fapt ce a determinat pe mulţi autori englezi să-l
considere părintele istoriei comparate a dreptului.
 Francis Bacon, „Tractus de justitia universali sive de fontibus juris„(tratat de justiţie
universala) ( 1561-1626 ).
 Concluzie - juriştii din sec.14, 15, atrăgeau atenţia asupra existenţei şi a altor sisteme
de reglementare socială, în afara dreptului roman şi eventual al dreptului naţional.
 Sec. 16-17
 Hugo Grotius (1583-1645) „De jure belii ac pacis„ (Despre dreptul păcii și războiului )-
el susţine că nici o autoritate nu este înzestrată cu puterea constrîngerii pe plan
internaţional şi, de aceea a se respecta ordinea internaţională, trebuie admis existenţa
unui drept natural, care se impune tuturor. El admite, aşa dar, existenţa varietăţilor de
sisteme naţionale de drept, dar şi unitatea lor – prin fundamentul dreptului, care este
dreptul natural, imanent fiinţei umane, sau statului, potrivit naturii acestora.
 Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646-1716) are meritul de a fi creat cadrul doctrinar, în care
urma să se dezvolte ştiinţa dreptului comparat. El concepe lumea ca o unitate culturală –
în cadrul căreia dreptul capătă o dimensiune universală şi istorică, el refuză să vadă în
dreptul roman o singură sursă dreptului; de aceea, el propune să fie adunate şi examinate
în paralel toate ramurile de drept ale tuturor popoarelor.
 Charles Baron de Montesquieu (1689-1755) a transferat comparaţia din cadrul intern în
cel extern. El intoduce comparaţia complexă a instituţiilor juridice, mai ales cele din
dreptul constituţional şi stabileşte şi scopul ei - pentru a sugera reforme legislative şi a
descoperi sensuri istorice. De aceea, mulţi autori l-au declarat pe el ca fiind adevăratul
creator al ştiinţei dreptului comparat. Prin lucrările sale, mai ales prin ,,Lettres persanes”
şi ,,L’esprit des lois “, Montesquieu este în egală măsură politolog şi sociolog, prim
metoda sa el devine nu numai comparatist, dar şi creator de ştiinţă juridcă comparată.
 Sec. 18-19
 Paul Johann Anselm Feuerbach (1775-1833) concepe dreptul comparat ca
o ştiinţă universală a dreptului, menită să asigure o justă politică legislativă.
Pe baza unor studii comparative a întocmit un proiect de Cod penal
bavarez, în anul 1819, care a stat la baza multor coduri din Germania şi din
alte ţări.
 Karl Solomo Zaharie (1769-1843 ), profesor la Heidelberg, care susţinea că
scopul studierii sistemelor de drept străine este desprinderea unor
principii de drept comune, obiectiv pe care a încercat să-l afirme prin
înfiinţarea unei reviste critice de drept stăin, înfiinţată în 1829.
 Periodă, cuprinsă între 1850-1900, se caracterizează prin abordări comparative
sectoriale.
 Lorenz von Stein (1815-1890 ) expune comparativ şi sistematic stiinţa dreptului
administrativ din principalele ţări europene ;
 Josef Ungler ( 1828-1913 ) - cel mai mare jurist al ţării sale din acel timp – cecetează
căsătoria şi dezvoltarea ei universală
 Ernest Lehr (1835-1890 )-Elements de droit civil anglais, Elementes de droit civil espagnol,
elements de droit civil russe, Etudes sur le droit civil des Etates Uniis d ’Amerique de Nord
 Emerico Amari (1800-1870) studiind ,,obiectul “ legislaţiei comparate ajunge la ideea că
prin studiul comparativ al legislaţiilor se ajunge la o ştiinţă a legilor.
 Clovis Bevilaqua publică în 1897 lucrarea Resumo das licoes de legislacao comparada
sobre e dereito(Rezumat asupra legilsatiei comparate si a dreptului) în care face o descriere
a metodei comparative, care trebuie folosită pentru a descoperi asemănări şi deosebiri
între instituţiile juridice ale diferitelor ţări, căci dreptul, susţine el, conţine elemente
generale sau universale, elemente naţionale şi elemente străine.
 1869- se înfiinţează la Paris Societatea de legislație comparată
 În Belgia - Revista de drept internațional şi de legislaţie comparată
 1895- se înfiinţează la Londra Society of Comparative Legislation
 1884- se înfiinţează la Madrid Revista de derecho international, legislation y
jurisprudencia comparada
 În Italia-Rivisto di dirritto internazionale e de legislazione comparada

 1900- Congresul de la Paris- Eduiard Lambert, Reymond Saleilles

Dreptul comparat trebuie să contribuie la construirea unei societăţi internaţionale a
secolului 20 în care toate statele civilizate să asigure o legislație unitară. Pentru a atinge
acest scop, statele trebuiau să convină acorduri internaţionale pentru a crea un drept comun
internaţional, din care statele individuale să preia norme obligatorii.
Consecințele congresului de la Paris
1900
 1916 Institutul pentru Drept Comparat al Universităţii din Munchen
 În Franţa, la College de France s-a introdus disciplina Drept civil aprofundat şi
comparat,
 în Elveţia, dreptul comparat se preda la 3 universităţi, în Italia, se înfiinţează
catedre pentru dreptul comparat la Cagliari , Genova , Torino, în Belgia la Gand ,
în Spania, la Madrid
 statele Antantei – Anglia, Franţa , Rusia – au iniţiat un program, în anul 1917, de
unificare a ordinii lor juridice
 20.04.1926, Acordul dintre Italia şi Consiliul Societăţii Naţiunilor Unite, la
Roma, a Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat- UNIDROIT.
 1966 - UNCITRAL Comisia Națiunilor Unite pentru Comerțul Internațional
 1944-ICAO Organizația Aviației Civile Internaționale
 Definiția dreptului comparat

Un ansamblu de procedee potrivit cărora se realizează

compararea unor norme, unor reglementări, unor instituţii sau
unor sisteme juridice naţionale cu norme, reglementări , instituţii
sau sisteme juridice din alte ţări în scopul practic de a evidenţia
asemănările şi deosebirile dintre ele şi a propune îmbunătăţirea
unora sau altora.
Elemente determinante
 a) concepţia despre drept şi rolul dreptului în cadrul ordinii juridice
date;
 b) ideologia sau doctrina oficială, care influenţează nu numai dreptul
dar şi raporturile lui cu puterea;
 c) al treilea element este raportul dintre cee ce este dat şi ceea ce este
construit
 d) structura economică a societăţii, în cadrul căreia dreptul de
proprietate este determinant,
 e) concepţia asupra rolului statului joacă un rol important în
asigurarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor
 g) interpretarea legilor este un element determinant al ordinii juridice
Elemente fungibile

Elementele fungibile nu schimbă structura fundamentală,

ci doar complectează profilul ordinii de drept dat, de regulă,
aceste elemente se raportează la o normă sau la o instituţie
dată, nu la ansamblul ordinii juridice date.