MANAGEMENTUL LEGĂTURILOR DE

TRASABILITATE

 Stabilirea conexiunilor dintre identificare şi informaţii în cadrul întreprinderii -

trasabilitatea procesului

 Stabilirea conexiunilor între întreprinderi - crearea trasabilităţii lanţului alimentar

 Sistemele de retragere a produselor şi de rechemare necesită existenţa trasabilităţii într-

o porţiune a lanţului, respectiv de la etapa de producţie la consumator. Cu toate acestea,

dacă problema provine de la materia primă, trasabilitatea până la furnizor măreşte

posibilitatea de corectare a neconformităţilor, evitând reapariţia acestora şi plasând

responsabilitatea în acea zonă. Ca urmare, trasabilitatea funcţionează de obicei atât înainte

cât şi înapoi prin intermediul lanţului.

 În prezent există un mare decalaj între standardele de calitate şi de trasabilitate aplicate

produselor farmaceutice (de ex. cerinţele Food and Drug Administration) şi cele aplicate în

industria alimentară. Cu toate acestea, se consideră că în multe sectoare ale industriei

alimentare acest decalaj se va reduce prin perfecţionarea tehnologiilor şi prin aplicarea

controlului de calitate din industria farmaceutică.

În industria alimentară s-a lucrat mult pentru a dezvolta relaţii consumatori/furnizori şi

pentru a crea lanţuri de aprovizionare garantate. Cu toate acestea, dat fiind faptul că pot

avea loc oricând evenimente neprevăzute, sistemele de trasabilitate sunt încă în vigoare

chiar în cazul în care există relaţii puternice client/furnizor.

 Stabilirea conexiunilor dintre identificare şi informaţii în cadrul întreprinderii -
trasabilitatea procesului

Există o serie de sisteme de trasabilitate aflate în utilizare în cadrul industriei. Cu toate

acestea, caracteristicile lor de bază sunt aceleaşi, indiferent dacă sistemele sunt bazate pe

tehnologia informaţiei sau pe suport de hârtie. În întreprinderile mari sunt din ce în ce mai

frecvente sistemele de afaceri bazate pe tehnologia informaţiei susţinute de reţele mari de

calculatoare. Cu toate acestea, chiar şi în cele mai mari companii pot fi utilizate sistemele

bazate pe suport de hârtie pentru a conecta identificarea produsului şi informaţia asociată.

 Diagramă schematică ce prezintă conectarea
informaţiei în cadrul unui sistem de trasabilitate a
procesului de la recepţia materiei prime (la bază)
până la produsul finit care aşteaptă expedierea

Figura ilustrează conexiunile dintre

identificare şi informaţii într-un proces de
fabricaţie.
Materiile prime sunt înregistrate pe
bonuri de recepţie, specificaţiile lor sunt
verificate şi li se dă un număr de lot.
 Din depozit, materiile prime vor fi livrate către fabrică pe măsură ce sunt necesare iar

utilizarea lor este conectată la fabricaţie (prin dată şi oră de utilizare, comandă, reţetă etc.).

Produsului final i se atribuie un cod de trasabilitate/lot (cuprinzând data, ora de

fabricaţie, numărul de lot), care permite producţiei să fie grupată şi îi oferă o conexiune

înapoi către materiile prime utilizate, perioada desfăşurării producţiei etc. Pentru livrare

produsele pot fi grupate pe paleţi sau în cutii cărora li se pot atribui coduri de identificare

individuale pentru utilizare în expedierea şi manipularea ulterioară în lanţul de

aprovizionare.
 În timp ce, în ansamblu, sistemele de trasabilitate în fabricarea produselor alimentare
sunt similare, implementarea lor detaliată este diferită şi strâns legată de managementul
proceselor.
În procesele continue, ferestrele de producţie pot fi definite printr-un model de
eşantionare regulat (pentru analiza calităţii) la un anumit punct în proces, acolo unde timpul
necesar pentru ca produsul să treacă prin proces identifică aceste ferestre mai departe pe
linie.
Într-o linie de producţie pot fi plasaţi în mod regulat markeri pentru dată şi oră iar
aspectul lor în etapele ulterioare ale procesului poate fi înregistrat şi pot fi create ferestre de
fabricaţie. Chiar şi în cazul proceselor continue sunt create loturi pentru expediere (de ex.
cisternă, cutie, palet de saci).
 Codurile loturilor înregistrează deseori data şi ora ambalării şi pot, de asemenea,
indica linia de ambalare sau silozul de la care a fost încărcat produsul.
Cu cât este mai mare fereastra utilizată pentru dozare, cu atât este mai simplu
de administrat sistemul, dar cu atât mai mare cantitatea de produs care poate
necesita a fi retrasă. Fereastra de trasabilitate pentru retragere poate fi largă
precum producţia unei zile sau îngustă precum producţia realizată în 15 minute.
Dimensiunea acestei ferestre este o decizie comercială bazată pe ceea ce este
practic în ceea ce priveşte managementul proceselor şi, de asemenea, pe
consideraţii mai largi referitoare la managementul riscului în afaceri.
 Informaţiile detaliate şi complexe din sistemele de trasabilitate se pretează la
înregistrare, compilare, transfer şi interogare prin mijloace electronice şi există o tendinţă în
creştere către realizarea de sisteme de trasabilitate care folosesc tehnologia informaţiei. De
asemenea, acestea pot utiliza scanarea de date prin încorporarea de coduri de bare sau
sisteme de identificare RFID care pot fi citite automat pentru materii prime sau în timpul
proceselor.
Aceste intrări pot accelera înregistrarea datelor pentru trasabilitate şi pot reduce erorile
de introducere a datelor. Unele componente ale unui sistem complet automat pot fi
costisitoare; majoritatea sistemelor sunt concepute astfel încât să poată fi implementate în
mod etapizat. Costurile de formare pot fi ridicate în fazele iniţiale de implementare, dar este
foarte important ca sistemul să fie înţeles şi să se încadreze în stilul de lucru al personalului.
 Pentru activitatea de producţie, managementul legăturilor de trasabilitate cuprinde:
Recepţia: SSCC al unui palet intrat este înregistrat şi pus în legătură cu GLN al
furnizorului. De fiecare dată când paletul este mutat, SSCC-ul său este înregistrat şi pus în
legătură cu GLN al noii locaţii (de ex. din depozitare sau producţie);
Producţia: în condiţii ideale, SSCC al paletului şi/sau GTIN + Lot Code al materialelor
utilizate în procesul de producţie sunt înregistrate şi puse în legătură cu GTIN al produsului
fabricat şi al lotului său de producţie. La sfârşitul procesului de producţie, din produsele
individuale sunt formate grupurile standard de articole comerciale. Un nou GTIN este
desemnat şi pus în legătură cu codul lotului de producţie;
Ambalarea, depozitarea şi expedierea: GTIN al unui grup standard de articole
comerciale este pus în legătură cu SSCC al paletului pe care este aşezat. SSCC al unui
palet care este expediat este pus în legătură prin scanare cu GLN al destinaţiei, care însă
nu trebuie să fie neapărat afişat pe etichetă.
 Pentru activitatea de distribuţie, managementul legăturilor de trasabilitate cuprinde:
Recepţia: SSCC al unui palet intrat este înregistrat şi pus în legătură cu GLN al
furnizorului. De fiecare dată când paletul este mutat, SSCC-ul său este înregistrat şi pus în
legătură cu GLN al noii locaţii (de ex. din depozitare, ridicarea comenzilor sau distribuţie);
Ridicarea comenzilor şi distribuţie:
- SSCC al unui palet nemodificat ridicat pentru distribuţie din zona de depozitare sau
supus transdepozitării este înregistrat şi pus în legătură cu GLN al destinaţiei;
- Un palet nou creat conţine grupuri standard de articole comerciale provenite din paleţi
diferiţi. în acest caz, un nou SSCC îi este desemnat şi pus în legătură cu numerele SSCC
ale tuturor paleţilor utilizaţi la crearea acestuia şi/sau, dacă este cazul, GTIN şi Lot Code ale
fiecărui grup standard de articole comerciale care a fost folosit.
Aceasta poate necesita un efort imens ce poate fi rezolvat prin aplicarea unei "ferestre
de timp", ce va fi definită de fiecare întreprindere, atunci când un produs este ambalat.
Paleţii nou creaţi pe durata acestei ferestre de timp pot fi puşi în legătură cu paleţii utilizaţi în
acelaşi interval de timp. SSCC este înregistrat şi pus în legătură cu GLN al destinaţiei.
 Stabilirea conexiunilor între întreprinderi - crearea trasabilităţii lanţului alimentar

În prezent, în industria alimentară există puţine sisteme robuste şi eficiente care să

furnizeze trasabilitatea produselor alimentare "de la fermă la furculiţă". Primele astfel de
sisteme au fost implementate în domenii de nişă cum ar fi cel al cărnii de vită şi unele lanţuri
de distribuţie pentru carne şi produse agricole.
Au existat reticenţe în a introduce dezvoltări software de tip Business to Business (B2B)
deoarece s-a considerat că acestea ar oferi acces competitorilor la date confidenţiale ce ar
putea conduce la pierderea avantajului competitiv sau chiar la pierderea controlului
companiilor asupra operaţiunilor lor. Cu toate acestea, companiile care au fost implicate în
B2B până în prezent au descoperit doar avantaje legate de viteza şi prelucrarea informaţiilor
în urma implementării lor atente.
 Un sistem de trasabilitate a lanţului alimentar ar fi caracterizat printr-o coloană verticală
de conectivitate între baze de date robuste cu conexiuni laterale şi utilizatori naţionali/locali.

Acesta ar trebui să fie menţinut de standardele convenite pentru colectarea,

reprezentarea şi stocarea datelor necesare. Sistemul nu ar trebui să funcţioneze cu
conectivitate constantă.

Datele pot fi menţinute la nivel local fie în cadrul sistemului de management al unei
companii, fie asociate articolelor în sine, de exemplu cu coduri de bare sau RFID, după caz
sau în combinaţie. Atunci când se realizează conectivitatea într-un punct cheie al lanţului,
arhiva informaţiilor privind articolul respectiv ar putea fi actualizată.
 În lanţurile de aprovizionare mai simple, de exemplu cel al cărnii şi al produselor vegetale
proaspete, au fost dezvoltate sisteme care utilizează acest model. Cu toate acestea,
dezvoltarea şi funcţionarea acestora a identificat unele limitări şi restricţii majore datorită
lipsei de încredere între jucători, organismelor industriale fragmentate, reticenţei de a se
expune riscului şi consideraţiilor de management al costurilor legate de investiţiile mari de
capital necesitate.
În plus, o mare majoritate a companiilor implicate în lanţurile alimentare sunt IMM-uri,
de aceea se impun a fi disponibile instrumente simple pentru ca respectarea lor să fie
accesibilă şi convenabilă.
De asemenea, se impune facilitarea accesului la tehnologia informaţiei şi internet.