Sisteme de trasabilitate

1. Caracteristicile sistemelor de trasabilitate

2. Identificarea furnizorilor și a clienților de către operatorii din industria
alimentară
3. Etapele dezvoltării unui sistem de trasabilitate
4. Introducerea unui sistem de trasabilitate
5. Informaţii care trebuie păstrate
6. Disponibilitatea datelor privind trasabilitatea
7. Timpul de păstrare a registrelor
8. Importanţa sistemelor de trasabilitate
9. Costuri, factori stimulatori şi limitări
10. Relaţia dintre trasabilitate, managementul siguranţei alimentare şi
sistemele de control al calităţii
11. Standardizarea informaţiilor
 Un sistem de trasabilitate cuprinde o serie de mecanisme pentru trasabilitate, între care
”identificare”, ”legătură”, ”înregistrări ale informaţiilor”, ”colectare şi păstrare a informaţiilor”,
”verificare”.

Sistemul de trasabilitate este format din reguli (angajamente şi acorduri), proceduri,

proceduri documentate, organizaţii/sisteme, precum şi managementul resurselor (personal,
resurse financiare, echipamente, programe, tehnici şi tehnologii) şi proceselor, regulamente
şi instruire/formare.

Sistemele de trasabilitate sunt în măsură să furnizeze înregistrări, în funcţie de natura

produsului, practicile de producţie şi procesare, specificaţiile clienţilor, cerinţele de
reglementare. în unele cazuri, analizele de laborator pot servi ca sisteme suport pentru
verificarea trasabilităţii.
 Caracteristicile sistemelor de trasabilitate
Caracteristicle de bază ale sistemelor de trasabilitate, de exemplu identificarea,
informaţiile şi legăturile dintre acestea, sunt comune tuturor sistemelor, independent de tipul
de produs, sistemul de producţie şi control pe care le deservesc.

În practică, sistemele de trasabilitate sunt proceduri de evidenţă a datelor, care arată

calea unui anumit produs sau ingredient de la furnizor, prin toate etapele intermediare care
realizează procesarea şi combinarea ingredientelor pentru a obţine produse noi şi de-a
lungul lanţului de aprovizionare până la consumatori.

Trasabilitatea produselor se bazează pe capacitatea de a le identifica în mod unic în

orice punct al lanţului de aprovizionare. Producătorul sau importatorul stabilesc mărimea
unui lot, care va fi identificat în mod unic.
 În sistemele cele mai simple, singurele informaţii
purtate sunt cele care arată calea produselor şi pe baza
cărora acestea pot fi identificate de-a lungul lanţului de
prelucrare, distribuţie şi vânzare cu amănuntul (de ex.
informaţii cu privire la identitatea componentelor, unde au
fost produse acestea şi când).
Pot fi purtate şi informaţii suplimentare, de exemplu
informaţii ce permit calcularea eficienţei de procesare,
informaţii cu privire la calitatea ingredientelor şi originea lor.
Cantitatea şi tipul informaţiilor pot fi extinse în
conformitate cu cerinţele sistemului, informaţiile putând fi
purtate numai pentru o parte sau de-a lungul întregului lanţ
alimentar.

Componentele de bază ale unui sistem de trasabilitate

 Identificarea furnizorilor și a clienților de către operatorii
din industria alimentară

Un operator din sectorul alimentar ar trebui să poată identifica orice ”persoană” care îi
”furnizează” produse alimentare/materii prime. Această persoană poate fi o persoană fizică
(de exemplu, un vânător sau un culegător de ciuperci) sau o persoană juridică (precum o
întreprindere sau o societate comercială).

Un operator din sectorul alimentar trebuie, de asemenea, să identifice celelalte

întreprinderi cu profil alimentar/din sectorul nutriţiei animalelor cărora le furnizează
produsele (excluzând consumatorii finali), în cazul schimburilor comerciale între un
comerciant cu amănuntul, precum un supermarket, şi un restaurant, cerinţa privind
trasabilitatea continuă să se aplice.
 Etapele dezvoltării unui sistem de trasabilitate

Analiza strategică

Din punct de vedere al afacerii, implementarea

trasabilităţii în vederea conformării la legislaţia
impusă nu este justificată, fiind o investiţie fără
beneficii şi care conduce la creşterea costurilor.
Aceste costuri cuprind costuri fixe, cu
echipamentele suplimentare care trebuie instalate,
şi costuri variabile, sub forma costurilor de
etichetare, costurilor de operare ale sistemelor de
trasabilitate şi costurilor de implementare a
procedurilor suplimentare în lanţul de producţie.
Reprezentarea schematică a
analizei strategice a trasabilității
Din punct de vedere al misiunii, companiile pot fi clasificate, în funcţie de orientarea
lor, astfel:
- către consumator: companii care sunt motivate în primul rând de dorinţa
consumatorilor;

- către lanţ/client: companii care sunt motivate în primul rând de dorinţele

partenerilor din lanţ şi clienţii direcţi;

- intern: companii motivate de posibilitatea de a-şi optimiza propriiile operaţiuni;

- către lanţul de aprovizionare: companii centrate pe gestionarea proceselor lor din

amonte.

De notat că aceste orientări nu sunt exclusive, o companie putând să prezinte

caracteristicile mai multor clase.
Analiza sistemului
În cadrul analizei sistemului, procesul de producţie existent şi sistemul
informatic al trasabilităţii sunt modelate suficient de detaliat pentru a identifica
potenţialele strangulări.

Aceasta constă într-o descriere a proceselor precum şi a fluxurilor şi

infrastructurii informaţionale în cadrul lanţului. în strangulare, sistemul este analizat
în mod sistematic pentru a detecta dacă obiectivele trasabilităţii pot fi atinse.
Analiza urmăreşte fluxul informaţional din amonte pentru a verifica dacă
informaţia necesară este disponibilă.
Lipsa informaţiei într-un anumit punct al procesului este considerată o
strangulare. Astfel sunt identificate strangulările şi se propun soluţii pentru
rezolvarea lor.
Analiza strangulărilor conduce la modificări ale design-ului sistemului în vederea
îmbunătăţirii sau extinderii acestuia şi pentru a depăşi factorii care împiedică
obţinerea nivelului dorit de trasabilitate.
Implementarea în practică

Analiza strangulărilor furnizează o listă de strangulări potenţiale care împiedică

realizarea obiectivelor trasabilităţii.

Mai mult, soluţiile sunt definite pentru a depăşi aceste strangulări. În etapa
următoare, aceste soluţii sunt convertite în specificaţii care descriu în detaliu cum
este construit sistemul şi cum funcţionează.

Rezultatul, un design al sistemului tehnic, este predat constructorilor de sistem,

care pot efectiv asambla sistemul de lucru.

Ca ultimă etapă se realizează implementarea în practică.

 Introducerea unui sistem de trasabilitate

Managementul fiecărui operator din sectorul alimentar trebuie să fie implicat în

dezvoltarea, implementarea şi îmbunătăţirea continuă a sistemului de trasabilitate.
Managementul are următoarele atribuţii:

- Familiarizarea şi conştientizarea angajaţilor cu privire la importanţa sistemului de

trasabilitate;

- Elaborarea unui plan de trasabilitate;

- Furnizarea resurselor de gestionare (de ex. resurse umane, resurse financiare, utilaje şi
echipamente, software, tehnici şi tehnologii);

- Îmbunătăţirea continuă directă.

 Introducerea unui sistem de trasabilitate

Etapa I
(1) Cooperarea şi coordonarea între operatori şi asigurarea coerenţei
Pentru a stabili trasabilitatea produselor alimentare între mai mulţi operatori din sectorul
alimentar este necesar a se asigura coerenţa între aceştia din amonte în aval. De
asemenea, cu scopul asigurării trasabilităţii pe un domeniu larg, este de dorit a se asigura
coerenţa între operatorii din sectorul alimentar care se găsesc în aceeaşi etapă a lanţului
alimentar. Pentru aceasta, este ideal ca mai mulţi operatori din sectorul alimentar să formeze
o organizaţie care să vizeze introducerea unui sistem de trasabilitate.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate
(2) Evaluarea situaţiei curente
a) Înţelegerea aspectelor sociale şi a nevoilor consumatorilor
Operatorii trebuie să înţeleagă aspectele sociale implicate, precum noile riscuri, cerinţele
de etichetare a produselor alimentare şi nevoile consumatorilor, cum ar fi aşteptările lor
pentru produsul alimentar în cauză şi informaţiile despre produs pe care le doresc.
 
b) Identificarea fluxului produsului şi a fluxului de informaţii
Operatorii din sectorul alimentar trebuie să înţeleagă şi să clarifice
atât fluxul produsului cât şi fluxurile de informaţii, precum şi procedurile de operare
corespunzătoare. De asemenea, operatorii din sectorul alimentar trebuie să înţeleagă
informaţiile pe care trebuie să le distribuie între ei.
c) Identificarea resurselor disponibile
Pentru a dezvolta un sistem de trasabilitate, operatorii trebuie să clarifice ce tipuri de
resurse sunt deţinute de către lanţul de aprovizionare alimentar în cauză, operatorii relevanţi
şi grupurile.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate

(3) Formularea unui plan de bază

Această parte descrie o metodă de introducere a unui sistem de trasabilitate de-a lungul
lanţului alimentar de către un grup nou constituit de operatori din sectorul alimentar. Această
parte poate fi omisă în cazul în care sunt puse de acord sistemele de trasabilitate alimentară
existente, pe care fiecare operator le are deja în vigoare.
a) Proiectarea sistemului
În proiectarea unui sistem de trasabilitate, organizaţiile trebuie să împărtăşească şi să
discute cu membrii grupului informaţiile obţinute în cadrul procesului menţionat la (2)
Evaluarea situaţiei curente.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate
Elementele care urmează a fi proiectate sunt:
i) Idei de bază: context şi necesitate pentru introducerea unui sistem de trasabilitate
alimentară şi orientarea de bază pentru construirea unui sistem
ii) Obiective
iii) Efecte scontate
iv) Domeniile de aplicare ale sistemului:
- Ce elemente, materiale etc. ar trebui să fie acoperite de sistem?
- Ce parte a lanţului alimentar ar trebui acoperit?
- Care etapă a lanţului alimentar, din amonte în aval, ar trebui luată în considerare în
definirea domeniului de aplicare?
 Introducerea unui sistem de trasabilitate
v) Fluxul de materiale şi informaţii precum şi reguli de identificare şi legătură:
- Fluxul de materiale în întregul lanţ alimentar
- Definirea unităţilor trasabile
- Reguli privind identificarea
- Reguli privind legarea unităţii trasabile de materie primă de furnizorul ei (operatorul din
sectorul alimentar aflat un pas înapoi)
- Reguli privind legarea unităţilor trasabile în cadrul procesului de producţie al
operatorilor la fiecare etapă
- Reguli privind legarea unităţii trasabile de produs de cumpărătorul ei (operatorul din
sectorul alimentar aflat un pas înainte)
- Fluxul de informaţii şi manipularea lor
- Metoda de ataşare a identităţii (de ex. ştampilare, imprimare, etichetare, marcaj
electronic, etc.). în unele cazuri se pot folosi mai multe modalităţi
Înregistrarea/transmiterea informaţiilor pentru identificarea produselor, precum şi
conectarea informaţiilor trasabile şi identităţii (de ex. forme pe hârtie, baze de date
electronice, etichete, marcaje electronice, etc.)
 Introducerea unui sistem de trasabilitate

vi) Informaţiile care trebuie înregistrate:

- Ce tip de informaţii ar trebui înregistrate?
- Ce nivel de precizie este necesar să aibă informaţia?
vii) Metode de verificare a sistemului:
- Conţinutul şi metoda de monitorizare (elaborarea unui plan de monitorizare)
- Conţinutul şi metoda de audit intern
- Decizia de a se solicita sau nu un audit extern
viii) Informaţiile care trebuie transmise şi dezvăluite:
- Ce tip de informaţii trebuie să fie transmise/dezvăluite - în ce cazuri, în cadrul căror
etape, operatorilor, autorităţilor locale/guverna- mentale şi consumatorilor?
- Ce tip de suporturi trebuie utilizate?
 Introducerea unui sistem de trasabilitate
b) Verificarea capacităţii de extindere a metodelor existente şi posibilitatea de punere de
acord între operatorii din sectorul alimentar

Se impune a se verifica dacă proiectarea menţionată anterior este posibilă numai prin
efectuarea de modificări minore în sistemul de operare curent. Se recomandă a se rula
întreg sistemul în condiţiile existente, respectiv prin utilizarea condiţiilor de procesare
curente (utilaje, echipamente, facilităţi şi metode de lucru), a documentaţiei curente
(etichete, facturi) şi a calculatoarelor, cu sistemele şi performanţele lor.

c) Revizuirea şi determinarea finală a obiectivului

În cazul în care verificarea efectuată la b) sugerează că proiectarea originală ar trebui

modificată, proiectarea sistemului trebuie revizuită. Pe baza analizei de mai sus, trebuie
dezvoltat şi documentat un plan de bază. Acesta trebuie împărtăşit de către operatorii din
sistemul alimentar (managerii responsabili) care se găsesc în acelaşi lanţ de trasabilitate.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate

d) Introducerea unui sistem electronic informaţional

Atunci când este introdus un sistem electronic informaţional pentru înregistrarea
informaţiilor şi gestionarea acestora, ar trebui elaborat un plan de bază al acestuia, luând în
considerare următoarele aspecte:
- Orientarea de bază a sistemului electronic informaţional pentru stabilirea trasabilităţii;
- Orientarea de bază a structurii pentru promovarea unui sistem informaţional
- Formularea unui plan de bază pentru un sistem electronic informaţional
 Introducerea unui sistem de trasabilitate

Etapa a II-a
(1) Pregătirea sistemului, stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor
În cazul în care operatorii din sistemul alimentar întemeiază un grup şi introduc un sistem
de trasabilitate de-a lungul lanţului alimentar (producţie, procesare, distribuţie sau vânzare),
grupul trebuie să fie format pe baza planului de bază stabilit în scopul exploatării sistemului.
Rolurile şi responsabilităţile fiecărui operator trebuie clar definite în conformitate cu planul de
bază. în al doilea rând, fiecare dintre operatorii din sectorul alimentar care participă trebuie
să se pregătească pentru implementarea sistemului de trasabilitate.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate

Etapa a II-a
(1) Pregătirea sistemului, stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor
În cazul în care operatorii din sistemul alimentar întemeiază un grup şi introduc un sistem
de trasabilitate de-a lungul lanţului alimentar (producţie, procesare, distribuţie sau vânzare),
grupul trebuie să fie format pe baza planului de bază stabilit în scopul exploatării sistemului.
Rolurile şi responsabilităţile fiecărui operator trebuie clar definite în conformitate cu planul de
bază. în al doilea rând, fiecare dintre operatorii din sectorul alimentar care participă trebuie
să se pregătească pentru implementarea sistemului de trasabilitate.
 Introducerea unui sistem de trasabilitate
(2) Elaborarea unui plan de implementare
Fiecare operator din sectorul alimentar ar trebui să elaboreze un plan de trasabilitate
internă în conformitate cu planul de bază sau cu liniile directoare. Dacă au fost elaborate
anterior astfel de planuri, acestea trebuie revizuite dacă este necesar.

(3) Elaborarea unui manual procedural de trasabilitate

Un manual de exploatare şi gestionare a unui sistem de trasabilitate ar trebui întocmit pe
baza planului de bază şi a planului de implementare. Manualul de procedură ar trebui să
definească în mod clar când şi în ce caz ar trebui să fie efectuate operaţiunile, cine trebuie
să efectueze activitatea şi tipul de activitate care urmează să fie efectuată.

(4) Stabilirea unui program pentru implementarea sistemului

După elaborarea planului de bază, planului de operare şi manualului de procedură, ar
trebui creat un calendar de implementare şi un plan de probă.

(5) Instruirea personalului relevant

 Informaţii care trebuie păstrate

• descriere precisă a alimentului;

• volumul sau cantitatea de alimente;
• numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul;
• numele şi adresa expeditorului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decât
operatorul din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul;
• numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul;
• numele şi adresa destinatarului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decât
operatorul din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul;
• referinţă de identificare a lotului sau a transportului, după caz;
• data şi, dacă este necesar, ora tranzacţiei/livrării.
 Timpul de reacţie pentru disponibilitatea datelor privind trasabilitatea

De remarcat că este importantă necesitatea de a furniza informaţii, nu formatul în care

acestea sunt păstrate. Registrele de trasabilitate ar trebui să fie suficient organizate astfel
încât să permită disponibilitatea "la cerere", fără nici o întârziere nejustificată.

Un sistem de trasabilitate este bun atunci când furnizează informaţii exacte, cu

rapiditate, aceasta putând contribui la atingerea obiectivului urmărit. O întârziere în
prezentarea acestor informaţii relevante ar submina o reacţie promptă în caz de criză.
 Timpul de păstrare a registrelor

Articolul 18 nu specifică o perioadă minimă de păstrare a registrelor şi, prin urmare, este
la latitudinea întreprinderilor să decidă aceasta, ţinând seama de faptul că imposibilitatea de
a prezenta registre adecvate ar constitui un delict. în sens larg, se consideră că
documentele comerciale sunt de obicei înregistrate pe o perioadă de 5 ani în vederea
controalelor fiscale.
- Pentru produsele foarte perisabile, care au un termen de valabilitate mai mic de 3
luni sau care nu au un termen de valabilitate specificat, destinate direct consumatorului final,
registrele ar putea fi păstrate pe o perioadă de şase luni de la data fabricării sau livrării.
- Pentru alte produse care au un termen de valabilitate, registrele ar putea fi păstrate
pe perioada de valabilitate plus 6 luni;
- Pentru produsele fără un termen de valabilitate specificat, s-ar putea aplica regula
generală de 5 ani.
 Importanţa sistemelor de trasabilitate

Pot fi identificate unele aspecte cheie ale sistemelor de trasabilitate:

• conformitatea cu cerinţele naţionale şi internaţionale de trasabilitate;

• dezvoltarea de sisteme pentru producţia agricolă de alimente convenţionale sau
organice, capabile să satisfacă cerinţele pieţei, cerinţele de sănătate sau de altă natură;
• definirea şi controlul ingredientelor folosind specificaţii complete;
• îmbunătăţirea controlului proceselor folosind specificaţii şi standarde complete şi
minimizarea pierderilor; implementarea sistemelor de trasabilitate în producţie poate
determina modificări legate de sistemele de control ale proceselor;
• îmbunătăţirea percepţiei consumatorului prin creşterea transparenţei, încrederii şi
fidelităţii.
 Importanţa sistemelor de trasabilitate

Pot fi identificate unele aspecte cheie ale sistemelor de trasabilitate:

• conformitatea cu cerinţele naţionale şi internaţionale de trasabilitate;

• dezvoltarea de sisteme pentru producţia agricolă de alimente convenţionale sau
organice, capabile să satisfacă cerinţele pieţei, cerinţele de sănătate sau de altă natură;
• definirea şi controlul ingredientelor folosind specificaţii complete;
• îmbunătăţirea controlului proceselor folosind specificaţii şi standarde complete şi
minimizarea pierderilor; implementarea sistemelor de trasabilitate în producţie poate
determina modificări legate de sistemele de control ale proceselor;
• îmbunătăţirea percepţiei consumatorului prin creşterea transparenţei, încrederii şi
fidelităţii.
 Importanţa sistemelor de trasabilitate

În sectoarele de procesare a produselor agricole şi animaliere, sistemele de trasabilitate

îndeplinesc şi următoarele roluri:
îndeplinirea unor cerinţele legislative;
luarea imediat de măsuri corective prin retragerea produselor de pe piaţă şi
menţinerea reputaţiei companiei (în cazul incidentelor legate de calitate şi siguranţă
alimentară);
reducerea mărimii şi costurilor loturilor retrase;
minimizarea răspândirii bolilor contagioase la animale;
protejarea lanţului alimentar de efectele bolilor emergente la animale;
furnizarea de produse care menţin sau chiar sporesc încrederea consumatorului;
furnizarea de produse diferenţiate pe piaţă.
 Importanţa sistemelor de trasabilitate
Pentru comercianţii cu amănuntul, trasabilitatea furnizează informaţii privind:
- originea alimentului şi momentul procesării;
- organizaţiile implicate în procesarea şi distribuţia alimentului.
Pentru comecianţii en-gros trasabilitatea oferă informaţii cu privire la:
- calendarul sosirii a noi loturi de produse, la capacitatea maximă de distribuţie;
- schimbările cerinţelor de transport, depozitare etc.
Sistemele de trasabilitate sunt de asemenea de interes special pentru agenţii
guvernamentale, ca parte a sistemului care:
- protejează sănătatea publică prin retragerea de alimente atunci când este necesar;
- ajută la prevenirea fraudelor atunci când testele nu pot fi utilizate pentru autentificare
(de ex. în cazul alimentelor organice);
- controlează zoonozele;
- permite controlul sănătăţii umane şi animale în situaţii de urgenţă (de ex. contaminarea
solului, contaminarea materiilor prime);
- facilitează controlul bolilor la animale prin identificarea timpurie a surselor bolilor şi a
contactelor periculoase;
- monitorizează/controlează numărul de animale în vederea acordării de subvenţii.
 Costuri, factori stimulatori şi limitări ale implementării sistemelor de
trasabilitate

Costurile asociate implementării sistemelor de trasabilitate includ investiţii în capital şi

infrastructură, evidenţa documentelor şi îmbunătăţiri în prelevarea şi prelucrarea datelor.
Spre deosebire de micii producători, marii producători şi asociaţiile industriale sunt mai bine
dotate pentru actualizarea operaţiunilor lor în conformitate cu standardele de trasabilitate.
Costul suplimentar al evidenţei documentelor este mic comparativ cu potenţialele daune
financiare generate de retragerea unui produs.
 Costuri, factori stimulatori şi limitări ale implementării sistemelor de
trasabilitate

Costurile majore în operarea sistemului de trasabilitate sunt următoarele:

 costurile activităţilor de identificare a produsului, înregistrare/sortare/ stocare a
informaţiilor;
 cheltuieli pentru consumabile cum ar fi suportul mărcii utilizate pentru identificare (de
ex. eticheta) şi foile de înregistrare;
 în cazul introducerii unui sistem informaţional electronic, costurile de mentenanţă şi
reînnoire pentru echipament şi software;
 costurile pentru audituri şi monitorizare pentru a garanta fiabilitatea sistemului.
 Costuri, factori stimulatori şi limitări ale implementării sistemelor de
trasabilitate

Costurile majore în operarea sistemului de trasabilitate sunt următoarele:

 costurile activităţilor de identificare a produsului, înregistrare/sortare/ stocare a
informaţiilor;
 cheltuieli pentru consumabile cum ar fi suportul mărcii utilizate pentru identificare (de
ex. eticheta) şi foile de înregistrare;
 în cazul introducerii unui sistem informaţional electronic, costurile de mentenanţă şi
reînnoire pentru echipament şi software;
 costurile pentru audituri şi monitorizare pentru a garanta fiabilitatea sistemului.
Costuri, factori stimulatori şi limitări ale implementării sistemelor de
trasabilitate

Factori stimulanți pentru investiția în sisteme de trasabilitate

 Relaţia dintre trasabilitate, managementul siguranţei alimentare şi sistemele
de control al calităţii

Sistemul de trasabilitate urmăreşte mişcarea alimentelor şi nu realizează în mod direct

managementul siguranţei alimentare, managementul calităţii şi al mediului în procesul de
producţie.

În domeniul producţiei de alimente este o practică comună a se utiliza sisteme de

trasabilitate împreună cu sistemul HACCP, pentru a furniza o documentaţie verificabilă care
să monitorizeze punctele critice de control şi să permită adoptarea de măsuri de remediere
în cazul în care scade calitatea produsului.
 Standardizarea informațiilor

Standardizarea datelor este vitală pentru trasabilitatea integrală (de la un capăt la

celălalt).
Există mai multe standarde recunoscute la nivel mondial dar nu există o
nomenclatură standard pentru a descrie cum trebuie să arate datele şi cum trebuie
să fie organizate, iar aplicaţiile software variază.
Multe părţi ale lanţului de aprovizionare alimentar nu utilizează formate
standardizate pentru date iar varietatea programelor de trasabilitate aflate în utilizare
face dificilă integrarea datelor.
O abordare unitară a trasabilităţii de-a lungul lanţurilor de aprovizionare ar
promova o trasabilitate unitară şi rapidă, incluzând standarde deschise şi
interoperabile pentru sisteme de urmărire de la un capăt la celălalt.
 Standardizarea informațiilor

Standarde publice
Intervenţiile din sectorul public în siguranţa alimentară consideră aceasta ca un bun
public. Atât cele obligatorii cât şi cele voluntare sunt concepute pentru a oferi consumatorilor
siguranţa alimentară de bază şi pentru a oferi informaţii cu privire la natura produsului
alimentar.
Intervenţiile din sectorul public iau, de obicei, forma standardelor de produs sau proces,
dar cuprind, de asemenea, proceduri analitice, sisteme de inspecţie şi certificare, precum şi
furnizarea de informaţii publice.
Standardele de siguranţă alimentară acoperă o gamă largă de parametri, inclusiv
substanţe nocive din alimente (aditivi, reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de
uz veterinar, precum şi alţi contaminanţi) şi reziduuri din hrana pentru animale.
Standardele de proces, care stabilesc cum sunt produse, preparate, tratate şi
comercializate alimentele, includ standarde pentru organismele modificate genetic (OMG-
uri), igiena produselor alimentare, etichetarea, ambalarea, şi cerinţele privind trasabilitatea.
 Standardizarea informațiilor

Standarde private
Standardele publice şi reglementările pentru siguranţa alimentară au fost însoţite de un
set tot mai mare de standarde elaborate de către sectorul privat. Standardele de siguranţă
alimentară private, adesea caracterizate ca depăşind cerinţele impuse prin standarde
publice, au apărut ca o strategie pentru a asigura consumatorii că produsele îndeplinesc un
înalt nivel de conformitate cu reglementările.
Unele standarde voluntare private includ cerinţe legate de trasabilitate, de exemplu cele
privind obiective sociale şi de mediu (comerţ echitabil), precum şi cele privind indicaţii
geografice şi mărci de certificare, care sunt în general aplicate pentru a diferenţia produsele
(de multe ori ca parte a unei strategii de marketing, de branding sau de dezvoltare durabilă).
 Standardizarea informațiilor

Standarde de date
Standardizarea datelor este vitală pentru trasabilitatea integrală (de la un capăt la
celălalt al lanţului alimentar). Un jucător cheie în standardizarea datelor şi a sistemelor
deschise pentru trasabilitatea produsului este GS1 (fosta EAN/UCC = European Article
Number/ Uniform Code Council), o organizaţie non-profit la nivel mondial fondată de UE
(1977) care are astăzi mai mult de un milion de organizaţii membre din peste 145 de ţări.
Sistemul de codificare este destinat nu numai identificării bunurilor ci furnizează şi alte
informaţii suplimentare cum ar fi termenul de valabilitate, numărul de serie, numărul locaţiei
şi numărul lotului, informaţii prezentate în forma unui cod de bare. Aceste numere de
identificare sunt utilizate şi în comerţul electronic.
 Standardizarea informațiilor
Sistemul GS1 este alcătuit din trei componente:
(1) Numere de identificare, utilizate pentru a identifica un produs (Global Trade Item
Number-GTIN), o locaţie (Global Location Number-GLN), o unitate logistică
(Serial Shipping Container Number-SSCC), un serviciu sau un activ (Global
Returnable Asset Identifier-GRAI);
(2) Purtători de informaţii; codurile de bare sau tag-urile bazate pe tehnologia de
identificare prin frecvenţă radio şi utilizate pentru a reprezenta aceste numere.
Purtătorii de informaţii variază în funcţie de nivelul de informaţie necesar sau de
spaţiul disponibil;
(3) Mesaje electronice; mijloacele de conectare a fluxului fizic de bunuri cu fluxul
electronic de informaţie.