SINDROMUL DE

SUPRANTRENAMENT
Ce este supraantrenamentul?

 Supraantrenamentul se mai numeste si oboseala

cronica. El este o solicitare excesivă, a cărei acumulare
reprezintă un stimul exagerat – antrenament prea dur,
suprasarcini profesionale sau particulare, lipsa de
somn, alimentaţie incorectă, precum şi alte tulburări.
Supraantrenamentul apare in momentul in care
volumul sau intensitatea antrenamentului depasesc
capacitatea de recuperare, si se materializeza prin
stoparea progresului, atingerea perioadei de stagnare si
prin cresterea nivelurilor de cortisol.
Despre stres si fazele acestuia
  Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al
organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali
(fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-
funcționale, cel mai adesea endocrine.  În cazul în care agentul
stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de
adaptare care presupune o evoluție stadială.
 FAZELE STRESULUI:
 Stadiul 1: Prin reactia de alarma resursele organismului sunt
mobilizate rapid iar secretia de adrenalina creste, din cauza unei
actiuni cu care organismal nu este obisnuit. Modificările funcționale
produse de creșterea nivelului plasmatic al catecolaminelor (A/NA) sunt
responsabile de reacția de fugă sau de luptă
 STADIUL 2: Numit de rezistenta, este caracterizat prin cresterea secretiei de cortisol,
hormone hiperglicemaint numit si ‘’hormone de stres’’. Se restabiliște homeostazia, însă
cu un consum energetic
foarte mare, obținut prin creșterea metabolismului intermediar.

STADIUL 3: Numit si de epuizare: organismal si-a consumat rezervele hormonale si

mijloacele de aparare, secretia de cortisol este scazuta, si devine vulnerabil in fata
agresiunii. Apar primele semne ale reacțiilor de uzură care determină scăderea progresivă a
rezistenței la boală si apariția îmbolnăvirilor specifice.
CLASIFICARE
SUPRAANTRENAMENT
Clasificare clinica: din punct de vedere clinic se deosebesc doua forme de supraantrenament si
anume: oboseala musculara(periferica) si oboseala neuropsihica.
 Oboseala musculara se mai numeste sindromul de muschi dureros si apare mai tarziu in cadrul
supraantrenamentului. Se manifesta prin durere musculara continua ca urmare a unor exercitii cu
care sportivul nu a fost obisnuit sau a unei activitati fizice riguroase.Sportivii adesea acuza
fatigabilitate musculara , muschi impietrit, care este foarte dureros, aceasta datorita unui raspuns
inflamator la nivel muscular cu cresterea concentratiei de creatin kinaza, cu un varf la 48-72 ore
.Aceste simptome dispar de regula dupa cateva zile, desi pot persista pana la 5-7 zile.Daca este
sever afecteaza performanta prin scaderea fortei musculare, scaderea proceselor de refacere a
rezervelor de glycogen si ingreunarea miscarilor.
 In acest tip de oboseala musculara se descriu mai multe cauze:-epuizarea rezervelor de
creatinfosfat muscular (prezenta in eforturile anaerobe)
-epuizarea rezervelor de creatinfosfat insotite de cresterea acidului lactic (in eforturile de tip
anduranta scurta)
- cresterea acidului lactic muscular insotita de cresterea amoniacului hepatic (in eforturile de
anduranta medie)
- epuizarea glicogenului muscular la care se adauga acumularea de peroxizi lipidici.
 Oboseala neuro-psihica (centrala) cuprinde:-scaderea glucozei sanguine. In efort
creierul consuma aproximativ 5 g glucoza/ora iar creierul este organ vital foarte sensibil la
scaderea glicemiei. Glicogenul-forma de rezerva a glucozei in organism, este apreciata la
aproximativ 500 grame dintre care 400 grame in muschi (valori normale=1 gram glicogen
la 100 g tesut muscular) si 100 grame in ficat. Daca diminua acest nivel organismul este
afectat in mod serios.
- in creier se acumuleaza aminoacizi esentiali(valina, leucina, izoleucina, triptofan,
etc)si induce perturbari functionale la nivelul neuronului.
- Stresul neuropsihic(present la tragatori, scrimeri, gimnasti-gimnaste, portarii la
jocurile sportive etc)
 ASPECTE PSIHOLOGICE IN SINDROMUL
DE SUPERAANTRENAMENT

Perturbarea starii psihice a sportivului este o componenta esentiala a sindromului de
supraantrenament si poate fi asociata cu cresterea in volum si/ sau intensitate a antrenamentului.
Simptomele psihice care sunt in relatie cu scaderea performantei includ: oboseala, deficitul de
concentrare, depresie si iritabilitate. De asemenea labilitatea emotionala, anxietatea, perturbarile de
somn si scaderea libidoului pot fi intalnite. Foarte frecvent este folosit profilul starii psihice pentru a
masura perturbarile psihopatologice care apar. In aceasta privinta supraantrenamentul poate fi detectat
prin utilizarea scalei Borg de percepere a efortului. Modul in care o persoana percepe efortul ii
influenteaza raspunsul la activitatea fizica, modificand parametrii biologici, inclusiv ritm cardiac,
frecventa respiratorie, oboseala musculara. In supraantrenament, aceasta scala este modificata ,
percepand efortul ca fiind mai greu la un numar mai mic din scala,decat de obicei.La maratonisti apare
adesea comportament obsesiv-compulsiv datorita distantelor mari pe care le parcurg zilnic deja intrate
in rutina.
Supraantrenamentele simpatico-tonic si
parasimpatico-tonic
Tipul Bazedovian (simpatico-tonic) se caracterizează prin preponderenţa
proceselor de excitaţie şi intensificarea funcţiilor de comandă. Refacerea după efort
este insuficientă şi survine cu întârziere. Această formă de supraantrenament este uşor
de diagnosticat deoarece sportivul se simte bolnav, existând şi numeroase indicii.
Addisonian (parasimpatico-tonic) se caracterizează prin predominanţa funcţiilor
inhibitorii, a slăbiciunii fizice şi absenţei comenzii. Sportivul nu este în stare să-şi
mobilizeze energia în vederea unei competiţii sportive. Această formă de
supraantrenament este greu de diagnosticat deoarece în repaus nu există nici un semn
de perturbare, iar debitul său este insidios. Cel mai adesea supraantrenamentul
bazedovian poate fi total rezolvat în 1-2 saptamani.
Măsuri preventive pentru sindromul non-
funcțional de depășire / supraentrenare
Periodizarea instruirii
Reducerea concurenței
Reglați volumul și intensitatea antrenamentului pe baza performanței și a dispoziției

Asigurați-vă calorii adecvate pentru sarcina de antrenament

Asigurați-vă o hidratare adecvată
Asigurați o ingestie adecvată de carbohidrați în timpul exercițiului
Asigurați-vă un somn adecvat
Promovarea rezistenței mentale sau a rezistenței ca tampon

Abstinența antrenamentului după infecție, accident vascular cerebral / stres, perioade de stres ridicat

Evitați condițiile de mediu extreme

 Revista romana de medicina sportiva- Alin Nicolae Popescu
 Conferinte defs--Profesor Dulceata Victor
 http://www.usamvcluj.ro/fiziopatologie/images/romana/cursuri/Curs%206%20-%
20Fiziopatologie%20I%20-%
202016-2017.pdf
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3435910/ (overtraining- US
National Library of Medicine)
 Stres- Hans Selye
 Semiologie- Hagiu Bogdan-Alexandru