OBOSEALA

ȘI
SUPRAANTRENAMENTUL
 OBOSEALA

Depăşirea raportului optim dintre antrenament şi

refacere poate duce la instalarea oboselii patologice,
la început prin aşa-zise semne de oboseală reziduală
iar apoi prin cumulare la adevărata oboseală
patologică. Exista 3 teorii, care au încercat să explice
originea oboselii patologice:
1. Teoria epuizării substratului energetic, care ne spune ca
la baza oboselii ar sta epuizarea rezervelor locale de
glicogen muscular;

2. Teoria autointoxicării, musculare, cu produse de

metabolism intermediar, în special acid lactic, care ar
bloca contracţia musculară;

3. Teoria care explică oboseala prin blocarea transmiterii

influxului de la nerv la muşchi.
Se deosebesc două forme: oboseala musculară (periferică)
şi oboseala neuropsihică (centrală).
În oboseala musculară se descriu descriu 4 cauze:
1. - epuizarea rezervelor de glicogen muscular prezentă
în eforturile anaerobe alactacide şi lactacide;
2. - creşterea acidului lactic, prezentă în eforturile tip
anduranţă scurtă;
3. - creşterea acidului lactic muscular însoţită de
creşterea amoniacului hepatic, prezentă în eforturile de
anduranţă medie;
4. - epuizarea glicogenului muscular prezentă în
eforturile tip anduranţă lungă
În cadrul oboselii neuropsihice (centrale), în se descriu 2
forme :
1. - scăderea glucozei sanguine, prezentă în eforturile de
anduranţă lungă
2. - stresul neuropsihic prezent la trăgători, scrimeri,
gimnaşti-gimnaste, portarii la jocurile sportive, etc.

- Aceste două forme de oboseală, centrală şi periferică, pot

apărea cuplat sau solitar.
- Forma acută a oboselii patologice este cunoscută sub
numele de supraîncordare şi exprimă dezacordul de
moment dintre solicitările psiho-fizice şi capacitatea
organismului de a răspunde adecvat, adaptiv.
Cele mai întâlnite simptome sunt următoarele:
1. - Contractură musculară care cel mai adesea exprimă o
leziune musculară. Se manifestă prin semne locale şi scoate
sportivul din efort. Sunt numeroşi factori favorizanţi în
special de mediu sau legaţi de echipament, alimentaţie,
sănătate, grad de antrenament etc.
2. - clacajul cardiac care se poate manifesta de la o
simplă modificare de ritm şi până la stopul cardiac şi
decesul pe terenul de sport.
3.- scăderea tonusului muscular, diminuarea
reflexelor, tulburări de coordonare şi echilibru, tulburări de
mers, tulburări senzoriale, vizuale, auditive, tulburări psihice
cum ar fi senzaţia de epuizare, astenia psihică, tulburări de
orientare în timp şi spaţiu.
Tratamentul de bază este cel profilactic:

-Odihna activa si pasiva

-Antrenamentul corect dozat ştiinţific

-Regim de viaţă sportivă corect

-Regim alimentar dirijat de medic

-Supraveghere medicală în laborator si pe teren

 Supraantrenamentul

- Supraantrenamentul reprezintă forma cronică a

oboselii patologice, denumită impropriu
supraantrenament.
- Exprimă o perturbare a întregului organism, cu
cointeresarea sistemului, care asigură homeostazia
organismului și cu scăderea progresivă a
randamentului sportiv (într-o fază primară printr-o
mobilizare volitivă de excepţie, sportivul poate încă
obţine rezultate valoroase însă cu un mare cost
biologic).
- Exista 3 situaţii în care poate sa apara
supraantrenamentul :

1. După obţinerea formei sportive

2. Ca urmare a unor greşeli de ordin metodic în
antrenament prin surmenaj, înainte ca sportivul să fi
obţinut un grad superior de antrenament
3. În condiţiile unor eforturi reduse ca volum și intensitate
în perioada pregătitoare dar pe fondul unor greşeli în
regimul de viaţă sportivă sau a unei stări de stres apărută
brusc ca urmare a unor stări conflictuale personale.
Simptome :

- Astenie fizică şi psihică marcantă

- Dificultăţi de concentrare, scădere de randament psihic
şi fizic, tulburări de somn, scădere în greutate, scădere
de apetit, creşterea catabolismului.
- Se cunoaște că o scădere în greutate bruscă și
nejustificată a sportivului, mai mare de 3% din greutatea
corporală, trebuie suspectată ca fiind supraantrenament.
Din punct de vedere psihic, sportivul este anxios,
descurajat, irascibil, emotiv, apatic sau din contră
agresiv, hiperreactiv, acuză cefalee ce se accentuează la
efort, scăderea memoriei motrice, parestezii cu senzaţie
de amorţeală în extremităţi, senzaţie de constricţie
cardiacă, palpitaţii, senzaţie de nod în gât, dispnee,
tahipnee, tulburări vizuale şi auditive, ameţeli, etc.
Forma cronică a oboselii patologice, supraantrenament
este caracterizată de un dezechilibru profund al
întregului organism. Este un sindrom mai frecvent
întâlnit la sportivii de anduranţă, un procent considerabil
dintre aceştia fiind diagnosticaţi cu supraantrenament la
un moment dat al carierei lor.
Cauzele apariţiei supraantrenamentului
 
- Greşeli de antrenament: antrenament excesiv,
creşterea bruscă a intensităţii sau volumului acestuia,
schimbarea tipului de antrenament, antrenament lipsit
de periodizare;
- Lipsa refacerii sau refacerea insuficientă;
- Competiţii importante frecvente;
- Nutriţie inadecvată, deshidratare, diferite patologii
acute sau cronice;
- Stresul psihologic: diferite evenimente apărute în
viaţa sportivului cum ar fi probleme familiale,
examene, probleme sentimentale, temperaturi extreme,
altitudine mare, umiditate.
Semne şi simptome :
- Scăderea performanţei sportive este principalul
simptom dar din păcate este un semn tardiv;
- Oboseala locală apoi generalizată. Sportivul nu
mai poate susţine antrenamentul pe care anterior îl
efectua fără nicio problemă.
- Timpul de refacere este prelungit, refacerea
naturală din ce în ce mai scăzută;
- Somn de proastă calitate, agitat, sportivul se
trezeşte mai obosit decât s-a culcat;
- Apariţia depresiei, anxietăţii, instabilitate
emoţională.
- Infecţii minore mai ales de tract respirator superior.
 Iesirea din această stare se face doar cu ajutorul
medicului cu specializare în medicina sportivă, de
cele mai multe ori cu ajutorul mijloacelor
specifice refacerii dirijate. Revenirea in activitatea
competitională se poate face dupa 1-2 ani.