UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

OBOSEALA

Student,

Frățilă Bogdan-Alexandru
Anul I- Grupa II C

1
Efortul fizic – oboseala – refacerea – supracompensarea –
adaptarea

Instalarea mecanismelor adaptative prezentate anterior este un rezultat

direct al planificării stimulilor fizici, al modului în care aceștia induc starea de
oboseală, dar și maniera în care mijloacele de refacere utilizate permit
apariția momentelor de supracompensare. Utilizarea acestor 241 faze de
supracompensare pentru a desfășura noi eforturi ‒ la solicitări mai puternice
decât cele precedente ‒ conduce la stări adaptative stabile/pe termen lung și
instalarea formei sportive.

În funcție de parametrii planificați, eforturile fizice vor determina și vor

fi însoțite de instalarea stării de oboseală, caracterizată de dominarea
proceselor catabolice, excitabilitate scăzută progresiv la nivelul diferitelor
organe și sisteme, aciditate crescută, consum energetic ridicat etc. Starea de
oboseală este un indicator/semnal al golirii rezervelor energetice ale
organismului, determinând în cazuri de solicitare prea puternică întreruperea
efortului pentru protejarea organismului. În același timp este și un factor
favorizant al capacității de efort, rupând starea de echilibru intern al

2
organismului/homeostazia acestuia și favorizând manifestarea mecanismelor
care conduc în timp la adaptarea de lungă durată.

Oboseala este definită ca fiind starea fiziologică reversibilă,

manifestată prin diminuarea capacității de performanță fizică sau psihică,
apărută după un efort solicitant și care dispare prin odihnă (Bota, 2000).

Literatura de specialitate (Dragnea, 2002: 143-148) descrie mai multe

tipuri de oboseală, în funcție de severitatea simptomelor care o însoțesc și
de localizarea acesteia:

 Oboseala latentă sau ascunsă, mai greu perceptibilă din

exterior și care se manifestă în a doua jumătate a activității prin
reactivitate musculară întârziată, imprecizii tehnice, randament
energetic în scădere. Efortul poate continua însă prin susținere
volitivă, de exemplu finalul reprizelor din jocurile sportive,
oboseala acumulată la fiecare lecție de antrenament.
 Oboseală evidentă sau manifestă/faza de epuizare a
organismului, în care eforturile sunt prea puternice pentru a
mai putea continua și ele vor fi sistate datorită intervenției
inhibiției de protExcesul de
antrenament/Supraantrenamentul/Oboseala cronică:această
formă apare ca urmare a solicitărilor puternice repetate din lecții
diferite, între care procesele de refacere nu mai permit
reechilibrarea organismului. Denumit și nevroza de
suprasolicitate este caracterizat de scăderea puternică a
randamentului și performanțelor motrice (Drăgan, 2002), fiind
însoțit de următoarele manifestări subiective și obiective:

 apariția senzațiilor de greutate în musculatură,

 dureri în zona cordului,

 insomnii și cefalee/dureri de cap,

 lipsa poftei de mâncare, tulburări cu digestia,

 scăderi ale masei corporale, 243

 anxietate, depresie, irascibilitate, agresivitate, lipsă de control

emoțional,

 tulburări senzoriale – vizuale, auditive, de echilibru etc.,

3
  valorile funcționale post efort au latență prea mare /FC și TA revin
foarte greu la normalitate,

 reactivitate musculară, forță, viteză, coordonare scăzute,

 sudorație puternică la eforturi reduse,

 tremor al degetelor și al pleoapelor,

 teama de succes/nikefobia și teama de competiție.

 Oboseala musculară/periferică sau fizică este generată

prioritar în eforturile care implică o puternică solicitare a
contracțiilor musculare, cu epuizarea rezervelor energetice și
valori ridicate ale acidozei musculare: probele de semifond și
fond, înot, ciclism etc. Forța de contracție musculară va fi redusă
față de valorile obișnuite, musculatura va avea o activitate
diminuată, fenomenul nedorit fiind eliminat prin odihnă.
 Oboseala neuropsihică/centrală este întâlnită în eforturile
care presupun prioritar solicitări ale proceselor de coordonare,
fiind afectate calitatea și precizia mișcărilor/denaturări sau
imprecizii tehnice și consumul energetic care va crește: biliard,
scrimă, tir cu arcul, elementele complexe din gimnastică și
patinaj, structurile din jocurile sportive, darts, sărituri la aparate
sau la platformă și trambulină.

Cele două variante ale oboselii – musculară și centrală ‒ nu sunt

separate ci se manifestă în strânsă corelație, factorii care declanșează oboseala
musculară vor influența și mecanismele de manifestare a oboselii psihice,
producerea contracțiilor musculare implicând atât structuri periferice/fibrele
musculare cât și aportul elementelor sistemului nervos, prin influxurile
nervoase senzitive și motorii transmise în realizarea mișcărilor.

4
 Cauzele care sintetizează instalarea celor două forme
de oboseală sunt:

 Pierderile de fosfagene pentru eforturile scurte, epuizarea depozitelor

energetice de glicogen pentru cele lungi și scăderea glucozei
sanguine/hipoglicemia.
 Pauze prea scurte care nu permit refacerea rezervelor energetice în timp
util, măsuri de refacere necorespunzătoare.
 Creșterea lactatului la nivel muscular peste limitele tolerate de organism –
considerată a fi mai degrabă un efect al efortului fizic-, ceea ce conduce la
blocarea contracțiilor, acumularea de compuși toxici din reacțiile catabolice,
apariția fenomenului de ischemie.
 Dereglări ale centrilor motori, probleme apărute la nivelul transmiterii
sinaptice pe căile descendente, reducerea cantității de acetilcolină la nivelul
plăcii motorii.
 Hipertermia, lucrul în condiții de temperatură și umiditate exagerate,
hidratarea deficitară.
 Irigare sanguină și oxigenare deficitare la nivelul fibrelor musculare,
eliminare deficitară a compușilor toxici, datorită contracțiilor rapide care
presează/comprimă la nivelul capilarelor în efort.
 Hipertrofie musculară nesusținută în primă fază de dezvoltarea
corespunzătoare a rețelei capilare, care să asigure irigarea țesuturilor în efort.
 Tipul de fibre solicitat/cele fazice obosesc foarte repede.
 Pierderi ale ionilor implicați în contracția musculară pentru eforturile
caracterizate de frecvență și durată crescută:K+ , Ca2+ .
 Rațiile hiperproteice pot conduce la acumularea aminoacizilor la nivelul
creierului/dacă nu sunt metabolizați corespunzător și pot genera probleme
neuronale.
 Modificarea pragului sensibilității analizatorilor vizual, tactil, auditiv, motor
etc.
 Lipsă de motivație, voință slabă.
 Pregătire planificată și desfășurată deficitar, traumatisme, stări patologice.
 Suprasolicitarea celor două procese psihice: excitația -prin parametri prea
ridicați ai efortului ‒ sau inhibiția – prin monotonia și stereotipia activităților.
 Viață agitată, nerespectarea unui program și regim firesc asociat efortului
fizic
 Activități profesionale solicitante și stresante, mediu social inadecvat.
 Excese alimentare, fumat, consumul de alcool.