Tratamentul cancerului de prostata

Student: Copos Monica Mariana

Seria I, Grupa 4
Alternative de tratament:

1. Rezectia transuretrala a cancerului

2. Prostatectomia radicala
3. Iradierea
4. Tratamentul hormonal
5. Chimioterapia

- alegerea tratamentului potrivit se face in functie de gradul

tumorii
- un cancer bine diferentiat raspunde mai bine la iradiere
 Diagnosticul cancerului de prostata

Diagnosticul precoce, in perioada initiala a cancerului de

prostata (T₀), este dificil de stabilit. Obiectivul medical este de
a descoperii aceasta grava afectiune la inceputul perioadei de
stare ( T₁- T₂), cand bolnavul mai poate beneficia de tratament
chirurgical asociat cu alte metode.

Tratamentul este justificat numai daca diagnosticul de cancer

de prostata a fost confirmat prin punctie biopsica a prostatei,
care se va efectua indiferent de forma clinica a neoplasmului.
 1. Rezectia transuretrala a cancerului de prostata

Cancerul de prostata poate fi

localizat in:
• prostata periferica
• cipsurile din
timpul rezectiei
unui adenom de
prostata
Rezectia variaza, astfel, se poate realiza doar un sant la ora 6 de la
colul vezicii la verum montanum sau se face o rezectie extinsa pana
inafara capsulei anatomice a glandei.

Cancerul de prostata nu prezinta capsula chirurgicala intalnita in

adenomul de prostata.
 Rezectia transuretrala a cancerului de prostata

Intraoperator poate fi stabilita gravitatea cancerului de prostata,

astfel :

 cancerul de prostata bine diferentiat seamana cu

adenomul de prostata dar granularea este mai
groasa
 cancerul de prostata anaplastic : nu are structura,
este dur, slaninos
 cancerul de prostata papilar : - are consistenta
moale, asemanator tumorii de vezica; in aceasta
zona nefiind posibila hemostaza, rezectia trebuie sa
se faca pana in tesut compact
 2. Prostatectomia radicala

Indicatii:
• tumora limitata la prostata (T₁ - T₂)
• nu exista metastaze
• postoperator, ne asteptam la o durata de viata de peste 10
ani
Operatia se executa pe cale retropubiana, prin acest abort se
poate realiza si limfadenectomia pelvina.

Complicatii postoperator:
• incontinenta de urina in 10% din cazuri
• strictura la nivelul anastomozei dintre uretra si vezica, dar
care poate fi rezecata cu blandete
• impotenta
Mortalitatea : 3%
 3. Iradierea

a. Interna: cu aur sau iod radioactive are rezultate bune. Iradierea

se face de regula, pana la 75 Gy.
Complicatia frecventa: proctita.
b. Externa
Conditii:
• tumora limitata la prostata
• fara metastaze
• se realizeaza iradierea paleativa in: stadiile avansate (T₃ -
T₄), in tumorile sensibile la hormoni si pentru recidivele
dupa chimioterapie.
Avantaje:
• incontinenta apare rar dupa radioterapie
• impotenta este rara (23-47%)
 4. Tratamentul hormonal

- cancerul de prostata este hormonal sensibil in 80% din cazuri.

- se utlizeaza principiul blocajului androgenic; in urma cu 50 de
ani utilizandu-se castrarea medicala sau chirurgicala sau
tratament cu antiandrogeni.

Tratamentul este adaptat in functie de varsta, stadiul si gradul

tumorii:
a. Orhiectomie bilaterala
b. Estrogeni
c. Antiandrogeni
d. LHRH analogi
e. Extramustin fosfatul
 Tratamentul hormonal

a. Orhiectomia sta la baza tratamentului pentru cancerul

avansat. Nivelul de androgeni cumulati scade la 4 ore
postoperator. Avantajul este evitarea efectelor secundare ale
tratamentului cu estrogeni.
b. Terapia cu estrogeni : ca alternativa in cancerul cu
metastaze. Trebuie continuat toata viata.
• Estradurin fiole 40 si 80 mg
• Stilbostat fiole de 10 mg
• Clortriansenul tb 24 mg
- orhiectomia si terapia estrogenica, combinate, cresc
supravietuirea medie la 5 ani
Efecte secundare cardiovasculare, scaderea libido-ului si a
potentei si ginecomastia.
 Tratamentul hormonal

c. Antiandrogeni: se administreaza la cei cu orhiectomie si

la cei care au primit LHRH analogi, in intentia de a bloca
androgenii suprarenalieni.

d. LHRH analogi: sunt indicati la pacientii cu metastaze sau

la cei care refuza orhiectomia.
Administrarea indelungata duce la blocarea receptorilor
gonadotropi din hipofiza si ulterior, la scaderea nivelul de
testosteron.

e. Estramustin fosfat: este considerat tratament de rezerva,

dar poate fi utilizat si ca prima intentie in carcinomul
anaplazic. Nu suprima hematopoeza.
 5. Chimioterapia

- ciclofosfamida si 5-fluorouracil, au fost testate cu succes

- dau efecte secundare severe la pacientii in varsta, astfel acest
tratament se utilizeaza doar cand celelalte modalitati au esuat
 Postoperator sunt necesare controale periodice ale
bolnavului, ce includ :

1. Tuseul rectal
2. Ecografia
3. PSA
4. Fosfataza alcalina
5. Radiografia de torace
6. Teste osoase izotopice si radiologice
7. Punctie bioptica din prostata, daca este necesar
Ecografia transrectala este foarte utila in stadializarea si
urmarirea evolutiei cancerului de prostata.
- pune in evidenta structuri profunde care nu pot fi palpate la
tuseul rectal.
- poate detecta invazia capsulara sau pe cea a veziculelor
seminale
 Evolutia

Evolutia postoperatorie este buna atunci cand:

• se reduce volumul prostatei
• capsula isi recastiga forma adica se ingroasa
• diminua extensia extracapsulara
• veziculele seminale se apropie de configuratia
normala
Se indica revenirea la control la 3 luni postoperator pacientilor
carora li s-a aplicat prostatectomia radicala, dar si celor tratati cu
medicatie hormonala ( pentru a aprecia diminuarea volumului
prostatic).
Va multumesc !