ASPECTE DE TRATAMENT COMPLEX A

PARODONTITEI MARGINALE(LOCAL SI
GENERAL).PLANUL DE DE
TRATAMENT.TRATAMENTUL INITIAL
(PARADONTAL,ODONTAL/ENDODONTIC,C
HIRURGICAL,ORTOPEDIC PROVIZORIU).

Realizat : Zaharia Vitali

Bulmaga Eugen
 La ora actuală în practica
stomatologică deseori se recurge la
tratamentul complex al
parodontitelor marginale cronice.
Scopul acestuia este:
 lichidarea proceselor inflamator-
infecțioase în țesuturile
parodontale,
 restabilirea structurii și funcțiilor
elementelor complexului
parodontal,
 îmbunătățirea factorilor locali și
generali de imunitate, printr-o
terapie etiotropă și sistematică.
NOTIUNE DE TRATAMENT COMPLEX A
PARADONTITEI MARGINALE
 Tratamentul complex presupune proceduri multiple,de
ordin medicamentos,chirurgical,de restaurare a
morfologiei dintilor si arcadelor, de echilibrare a
ocluziei, cu atat mai diversificat cu cat boala prezinta un
grad mai avansat in evolutie.
 ETAPELE TRATAMENTULUI COMPLEX A PARODONTITEI
MARGINALE.

 1. Tratamentul complicaţiilor acute ale parodontitelor marginale cronice.

 2. Igienizarea efectuată de medic pentru îndepărtarea factorilor naturali cu încărcătură
microbiană:
 — debridarea gingivală prin îndepărtarea plăcii bacteriene, a biofilmului oral și a
produșilor acestora;
 — detarirajul supragingival;

 — detartrajul subgingival profesional;

 — Suprimarea unor procese inflamatorii întreţinute de resturi radiculare sau dinţi

nerecuperabili prin tratament conservator sau chirurgical.
 3. Instruirea pacienţilor pentru însușirea unui sistem de igienizare principal prin periaj și
secundar prin folosirea unor mijloace ajutatoare.
 4. Depistarea și îndepărtarea factorilor iatrogeni.

 5. Tratamentul medicamentos antimicrobian ai gingivitei și parodontitei marginale

cronice superficiale.
 6. Reducerea exsudatului inflamator din pungile parodantaie, prin tratament
antimicrobian prechirurgical.
 7. Suprimarea chirurgicală a focarelor inflamatorii, altele decât pungile parodontale sau
hiperplaziile gingivale
 8. Suprimarea chirurgicală propriu-zisă a pungilor
parodantale şi hiperplaziilor gingivale.
 9. Restaurarea morfologiei dentare afectate prin carii.

 10. Șlefuiri ocluzale

 11. Restaurare protetică.

 12, Tratamente ortodontice.

 13. Imobilizarea dinţilor parodontotici.

 14. Tratament de bioreactivare.

 15. Menţinerea, prin măsuri profilactice şi proceduri

curative suplimentare, a rezultatelor obţiriute prin
tratament.
 Această etapizare nu are caracter universal, rigid și
trebuie aplicată individualizat fiecărui bolnav
parodontopat.
ETAPA INITIALA DE TRATAMENT
 Ftapa inițială care are ca scop stoparea evoluţiei bolii prin eliminarea
şi controlul asupra plăcii bacteriene. În acest context, dorinţa de
cooperare a pacienţilor cu medicul curant joacă un rol deosebit de
important, asigurând succesul scontat al tratamentului.
 Terapia iniţială include:

 tratament parodontal — prevede măsuri în instruirea deprinderilor

corecte de igienizare a cavităţii bucale, detartrajul şi pregătireă
suprafeţelor radiculare pentru a nu mai reţine placa bacteriană;
 tratament odontal -realizarea tratamentului corect al tuturor
proceselor carioase şi refacerea celor incorecte, executarea
tratamentelor endodontice etc.;
 tratament preprotetic — extracția reminiscențelor radiculare si a
dinților ce nu pot fi recuperaţi, având o mobilitate sporită ca urmare
lizei osoase, şi nu prezintă interes pentru tratamentul de mai departe“
înlăturaraea exostozelor (ca componente chirurgicale);
 restaurare protetică provizorie — imobiliizarea arcadelor dentare
(totală sau parţială) cu atele sau constructii protetice provizorii.
IGIENA CAVITATII
BUCALE.RECOMANDARI!
 Se recomandă o schemă de igienă zilnică în 3 pași, folosind o perie și pastă de
dinți, ață dentară și clătire antimicrobiană în combinație cu un irigator.
 dinții trebuie spălați cu o periuța și pasta de dinți de două ori pe zi. Peria poate
fi dură sau moale, dar numai cu un contur neuniform de peri. Este perfect
acceptabil să folosiți periuțe de dinți electrice,
 pentru a curăța spațiile dintre dinți, utilizați perii interdentare și/sau ață
dentară. Această recomandare este valabilă după fiecare masă,
 pentru a curăța spațiile interdentare și a masa gingiile, trebuie să folosiți
permanent un irigator (dus bucal), fără a exclude utilizarea periuței de dinți și a
aței dentare.
 În primele 30-40 de secunde, este necesar să exercitați cea mai puternică
presiune asupra periuței de dinți, prin urmare, trebuie să începeți curățarea de
la cele mai „murdare” părți: de la suprafața linguală a molarilor maxilarului
inferior și de la suprafața bucală a molarilor maxilarului superior. Apoi vine
trecerea la suprafața linguală a incisivilor centrali. Mișcare – măturare de la
gingie la marginea dintelui. Este interzisă deplasarea periei pe orizontală de-a
lungul dentiției. La urmă curățăm suprafețe pe care se mesteca.
DEBRIDAREA GINGIVALA
 Repreziniă acţiunea de îndepărtare din șanțul gingival sau din
pungile parodantale a plăcii bacteriene și a produșilor de
metabolism ale acesteia, a detritusului organic moale, dar și a
urmelor de tartru inclavate în cementul radicular. În particular,
debridarea gingivată îmbină proceduri de detartraj suprași
subgingival, de chiuretaj radicular şi al epiteliului sulcular, de
îndepărtare a depozitelor mai organice prin proceduri
instrumenlale și de irigație subgingivaiă. Debridarea gingivală are
caracter chirurgical când îndepărtează microulceratiile epiteliului
sulcular și de la joncţiunea gingivo-dentară precum și zonele de
hiperkeratoză ulcerată cu ţesut de granulaţie. Chiuretajul radicular
este o manoperă mecanică folosită pentru îndepărtarea resturilor de
tartru depuse pe suprafata cementului sau inclavate în acesta, dar și
pentru îndepărtarea cementului necrotic și infiltrat microbian de pe
toate suprafeţele radiculare.
TRATAMENTUL CARIILOR
 Se inclund in faza initiala de tratament.
 Scop;combaterea infectiei si inflamatiei.

 Sunt vizate cariile de colet si proximale (intretin inflamatia

gingivala).Inainte de a trata caria se trateaza inflamatia papilei
adiacente prin tamponament cu o substanta cu actiune astrigenta.
 Atunci când s-a instalat o hiperplazie şi papila gingivală sau marginea
gingivală liberă burjonează deasupra sau în interiorul procesului carios,
este necesară desfiinţarea polipului gingival prin cauterizare chimică cu
acid tricloracetic sau electrocauterizare în formele mici și mijlocii şi
prin gingivectomie în orice situaţie. Practica obturaţiei temporare cu
gutapercă (după exereza dentinei alterate), modelarea acesteia pentru a
îndepărta polipul gingival timp de o săptămână și cauterizarea oferă un
rezultat numai în cazul unei hipertroții de dimensiuni reduse. În cazul
hiperplaziei gingivale, numai electrocauterizarea și, mai ales, excizia
chiruirgicală este urmată de o vindecare sigură. O condiţie
indispensabilă a protecţiei parodonţiului marginal este asigurarea unui
contact intim perfect intre materialul de obturaţie și marginiie cavităţilor
aproximale și de colet.
TERAPIA LASER (CU DIODE) ȘI
CURĂȚAREA DINȚILOR
 Obiectiv: tratamentul antiseptic al gingiilor, activarea funcțiilor
regenerative și îndepărtarea depozitelor,
 Este o metodă blândă de îndepărtare a țesutului de granulație.
Tratamentul suprafeței dinților (inclusiv rădăcinile), precum și a
gingiilor cu laser este combinat cu curățarea complexă sau
chiuretajul gingiilor. Laserul îndepărtează microflora patogenă,
depunerile moi, activează regenerarea țesuturilor moi și creșterea
de celule noi, crește tonusul și rezistența gingiilor la activitatea
bacteriilor patogene. Sub influența unui fascicul de raze laser, apa
se descompune în hidrogen și oxigen, și distruge celulele
microbilor patogeni și a plăcii dure, dezinfectează suprafețele și
creează condiții favorabile pentru un tratament ulterior.
 Țesuturile sănătoase sunt întărite, iar vasele sunt „sigilate”, acțiune
din cauza căreia practic nu există sângerări și, prin urmare,
riscurile de intrare a microflorei patogene în sânge sunt reduse.
PREPARATE ACTIVE BIOLOGIC PENTRU
REPARAREA ȚESUTURILOR
 Obiectiv: refacerea volumului țesutului osos și gingival.
 Odată cu apariția materialelor nano și bioactive care stimulează
regenerarea propriilor celule datorită conținutului factorilor de
creștere din compoziție, a devenit posibilă restabilirea din volumul
țesuturilor distruse (stadiul inițial și mijlociu).
 Biogelul pe bază de amestec de proteine ​ale matricei de smalț, care
este produs de Straumann sub numele Emdogain®, este utilizat în
timpul chiuretajului gingival. Se aplică în jurul rădăcinilor dinților
după ce gingiile sunt decolate sau poate fi introdus cu o duză
specială în pungile gingivale adânci, fără decolare. Alte produse
sunt utilizate pentru țesutul osos, cum ar fi BoneCeramic® sau Bio-
Oss® de la Straumann. În plus, sunt utilizate membrane de colagen,
care servesc drept barieră împotriva pătrunderii unui mediu
microbian patogen în perioada de recuperare activă și întărirea
propriilor celule osoase și a țesuturilor parodontale.
INJECȚII CU PLASMĂ ȘI UTILIZAREA
MEMBRANELOR APRF
 Obiectiv: accelerarea procesului de reparare a țesuturilor, ameliorarea
inflamației, creșterea imunității gingiilor,
 Injecțiile cu plasmă sunt utilizate ca principală terapie pentru refacerea
tuturor țesuturilor parodontale. În parodontologie este utilizat atât sub
formă de membrane, cât și sub formă de injecții. Se folosește plasma
sangvină proprie a pacientului, bogată în trombocite. Acestea sunt celule
care facilitează repararea rapidă a țesuturilor.
 Plasma este un imunomodulator natural și sigur, este injectat în zonele cu
probleme, ameliorează inflamația și stimulează regenerarea rapidă a
țesuturilor.
 Plasma se obține direct în fața pacientului. În primul rând, sângele din
venă este luat într-o eprubetă specială. După este plasat într-o centrifugă,
unde sângele este separat în fracțiuni: plasmă sărăcită și îmbogățită,
fibrină și alte componente. În funcție de metoda de terapie, se prepară o
plasmă pentru injecție sau un cheag de fibrină – o membrană care se
aplică pe țesutul afectat.
ETAPA CORECTIVA
 Chiuretajul pungilor paradontale pe camp inchis.
 Chiuretajul pungilor parodontale pe camp deschis.

 Gingivectomia.

 Operatii cu lambou.

 Lambou deplasat apical.

 Regenerare tisulara ghidata a tesuturilor paradontale.

 Plastia frenurilor.

 Vestibuloplastia.

 Interventiile de inlaturare a recesiunilor gingivale.

 Componenta protetica prevede echilibrarea ocluzala prin slefuiri

selective,restabilirea protetica provizorie(utilizand atele
temporare) si definitiva prin –proteze fixe, inclusiv pe implanturi
endoosoase,proteze mixte.
GINGIVECTOMIA / GINGIVOPLASTIA
 Este metoda de bază în înlăturarea elementelor hiperplazice gingivale chiar şi în
lipsa pungilor parodontale veritabile. Mai rar se recurge la această metodă pentru
înlăturarea parțială sau totală a unui perete din punga parodontală, de regulă, în
cazul dinţilor laterali, unde efectul cosmetologic nu este prioritar. Profunzimea
inciziei este corelată cu adâncimea pungii parodontale de după intervenţie (nu mai
mult de 3 mm) pentru a avea posibilitatea controlului maxim al periajului mecanic.
 În unele cazuri gingivectomia poate fi realizată numai în scopuri cosmetice - când
relieful gingival festonat lipseşte în totalitate. În astfel de situaţii este vorba de
gingivoplastie. Local, gingvectomia se aplică în două situaţii clinice frecvent
întâlnite: alungirea coroanei clinice, în scop de protezare, şi decapişonarea molarilor
trei, îndeosebi a celor inferiori.
 Tehnica operaţiei după A. Gubman şi modificată de I. Glicman, (1990).

 După anestezie și prelucrarea antiseptică a câmpului operator, cu o pensă specială -

„pensă marcher” , se măsoara profunzimea PPr, aplicând pe feţele vestibulară şi
orală câte 2 înţepături în zona fiecărei PPr. Incizia orizontală se realizează cu 1 mm
mai sus de linia unirii acestor înțepături, cu ajutorul bisturiului înclina sub un ungi
de 45" faţă de procesul alveolar .
 După înlăturarea gingiei hipertrofiate, se efectuează șlefuirea si lustruirea
suprafeţelor radiculare. În final, pe zona intervenţiei se aplica pansamentul
parodontal de protecţie a plăgii pentru o perioadă de 12 zile, cu recomadările de
igienizare a cavităţii bucale.
OPERATII CU LAMBOU
 Operația cu lambou, ca metodă chirurgicală de tratament al PMC, a fost
propusă (independent unul de altul) de către A. Cieszyncki (1914),
L.Widman (1918) şi R. Neumann (1920).
 Un avantaj important al acestor operaţii este posibilitatea refacerii
elementelor de fixare dentogingivală in urma prelucrării suprafeţelor
radiculare cu soluţie de acid citric sau fibropectină autogenă în combinaţie
cu osteoplastia PPr şi aplicarea materialelor osteoplastice (hidroxiapatită,
tricalciufosfat, honsurid etc.).O deosebire esenţială a chirurgiei
parodontale de alte metode,este aceea ca in timpul operatiei se realizeaza
un lambou paradontal care asigura acces liber la pungile
paradontale,indeosebi la cele infraosoase.
 Indicatii;

 PMC generalizata de gravitate medie si grava cu prezenta resorbtiei

preponderent verticale a osului alveolar, cu formarea PPr osoase, cu doi
sau trei pereti, cu profunzimea de 6-10 mm si prezenta mobilitatii dentare
de gradul I-II
PRINCIPIILE DE BAZA ALE OPERATIILOR
CU LAMBOU
 1. Planificarea formei lamboului care va garanta alimentaţia cu
sange a zonei de intervenţie şi o cicatrizare rapidă şi de calitate.
De aceea lamboul mucoperiostal trebuie să fie mai lat la baza sa.
 Să se ţină cont de topografia fasciculelor de vase şi nervi în
timpu executării inciziilor, pentru a nu le leza suplimentar, si
producer unei cicatrizări fără complicaţii. Inciziile nu se
efectuează direct pe suprafaţa rădăcinilor sau prin papila
interdentară.
 După intervenţia chirurgicală, lamboul trebuie repoziţionat la loc
in aşa mod, încât să acopere total suprafaţa decolată. Aceasta
asigura pierderea minimă de ţesut osos în perioada cicatrizării.
 Rezultatele scontate, obţinute în urma operaţiilor cu lambou,
trebuie susținute prin controlul asupra plăcii bacteriene şi prin
tratament de menţinere.
Pentru realizarea acestor tehnici operatorii (cu lambou), se
utilizează diverse variante de lambouri, cum ar fi:
 integral sau despicat;

 simplu şi poziţionat;

 Lamboul integral constă din epiteliu, ţesut conjunctiv şi

periost, cele despicate - numai din epiteliu şi ţesut
conjunctiv; ele pot fi aplicate numai în cazurile în care
gingia are o grosime de 2 m şi mai mult. Lamboul simplu
se aplică la finele intervenţiei pe câmpul operatoriu iniţial,
iar cel poziţionat se deplasează într-o zonă nouă.
 În literatura de specialitate, au fost descrise cel puţin şase
tipuri de lambouri şi anume: semilunar, triunghiular,
dreptunghiular, trapezoid şi lambouri fără incizii verticale.
În practica cotidiană se utilizează mai frecvent lambourile
triunghiular, trapezoidal şi lambouri fără incizii vertical
OPERAȚIA CU LAMBOU DUPĂ
CIESZYNCKI — WIDMAN -NEUMAL
 1.Aplicarea anesteziei trunculare si infiltrative a zonei de intervenţie ;
 2.Prelucrarea antiseptică a câmpului operator,

 3.realizarea a două incizii verticale prin gingia marginala;

 4. Efectuarea unei gingivectomii parţiale pe feţele vestibulă si orala,

cu 2-2,5 mm de la gingia marginala.
 5.Decolarea si formarea lamboului mucoperiostal.

 6.Inlaturarea depozitelor dentare,tesut de granualtie,resturi epiteliale

 7.Prelucrarea antiseptica a plagii cu solutii slab concentrate.

 8. Lambourile se suturează în zona spaţiilor interdentare şi respectiv

inciziilor verticale.
Această intervenţie se efectucază în zona a 6-7 dinţi sau pe întrega
arcadă. După 2 -3 săptămâni se intervine pe celălalt maxilar. Operația
se finalizează cu aplicarea pansamentului parodontal de protecţie,
firele de suturare fiind înlăturate la a 6-7-a zi după operaţie.
OPERATIA WIDMAN MODIFICATA DE
S.RAMFJORD, R.NISSLE (1974)
 Este indicată când sunt prezente PPr de 4-10 mm adâncime, ea
prezintă modificare a tehnicii de chiuretaj cu crearea lamboului.
 După anestezie şi prelucrarea câmpului operatoriu, se realizează o
incizie cu 0,5-1,0 mm de la marginea gingivală, sub un unghi de 30-
35%, către creasta alveolară, păstrând festonul gingival.
 A doua incizie trece paralel cu axul longitudinal al dintelui, prin
şanţul gingival, până la peretele osos alveolar.
 Şi a treia incizie — prin spaţiul interdentar, pe creasta septului
interalveolar. Se decolează lamboul mucoperiostal, se înlătură
țesuturile afectate ale gingiei marginale, țesutul de granulaţie şi
tartrul dentar. Intervenția se finalizează cu suturarea lambourilor în
spaţiile interdentare şi aplicarea pansamentului parodontal de
protecţie. Autorii susțin părerea că renunţarea la nivelarea țesutului
osos scade gradul de recesiune al ţesuturilor moi în perioada
postoperatorie.
 Odată cu succesele obţinute în chirurgia parodontală, tot mai
frecvent se pune problema nu numai de a lichida sau micşora
pungile parodontale cu tot conţinutul lor, dar şi de a restabili
ligamentele dentogingivale. Pentru a obține aceste rezultate,
este necesar de a respecta următoarele condiţii
intraoperatoriu:
 1. Inlăturarea în totalitate a țesutului epitelial proliferat şi de
granulaţie.
 2. Înlăturarea minuțioasă a cementului radicular infectat,
adică un detartraj şi surfasaj de calitate a suprafeţilor
radiculare.
 3. Formarea chiagului de sânge calitativ şi protecţia lui de
infectare. O importanță majoră în restabilirea aparatului
ligamentar dentogingival îi revine gravării feţelor radiculare
cu soluţie de acid citric (pH=1), timp de 2-5 minute, şi
aplicarea fibropectinei autogene înainte de aplicarea suturilor.
TEHNICA DE REPLANTARE DENTARA
 Autransplantarea poate fi definita ca transplantarea unui
dinte incastrat, impactizat sau erupt, dintr-un loc in altul al
aceluiasi individ intr-un loc extras recent sau o alveola
preparata.
 Autotransplantarea de dinti poate fi efectuata din mai multe
considerente si poate fi indicata pentru mai multe proceduri:
 1. Transplantarea in cadrul careia dintele este extras dintr-o
locatie si replantat in alta locatie;
 2. Repozitionarea chirurgicala a dintelui in aceeasi alveola;

 3. Replantarea intentionata a dintelui extras si daca este

tratat endodontic corect sau rezectat la apex reimplantat in
aceeasi alveola.Urmeaza sa vizualizam un caz clinic
CAZ CLINIC
 Pacient de 33 ani, gen masculin
Acuze Obiectiv

 mobilitate dentara,  mobilitate dentara avansata de

gradul II si III la toate grupele de
 gingivoragii,
dinti,
 dureri gingivale,  pungi parodontale supra- si
infraosoase de diferite adancimi
 masticatie si fonatie
 prezenta placii bacteriene si
perturbata, tartrului supra- si subgingival in
 miros fetid, abundenta,
 supuratii din pungile parodontale,
 defect estetic
 95% din situri prezentau
gingivoragii la sondare,
 interspatieri,

 deplasarea dintilor,

 trauma ocluzala,

 statusul psiho-emotional
dezechilibrat total
EXAMEN PARACLINIC
 analiza generala si biochimica a sangelui,
 consultatia internistului,

 endocrinologului realizarea ortopantomogramei (OPG) si

a radioviziografiei (RVG) (foto), pe care au fost depistate
rezorbtii osoase de tip vertical si orizontal ca consecinta
a bolii parodonatale pe 2/3, implicate fiind si furcatiile la
molari,
 examenul microbiologic (teste de laborator).
PLAN DE TRATAMENT
General(parodontite marginale
Local
cronice)
 detartrajul manual si ultrasonor,  Metronidazol 0,5 mg, 2
 churetajul pungilor parodontale,
ori in zi, 14 zile si
 irigatii abundente cu solutii
Doxaciclina 0,1 mg de 1
antiseptice, instilatii cu sol.
x zi, 8 zile,
Betadina 1% - 45 min zilnic (7
zile),  Mycosyst 150 mg, o
 urmate de instilatii cu solutie capsula odata la 7 zile.
de izofural 0,5% pentru 2-3 ore  instruit in scopul
(contacul intim indelungat
sporeste efectul). igienizarii cavitatii orale
 biostimulare locala cu solutie de
0,5% BioR (5 zile consecutive)
cate o fiola pentru fiece maxilar.
 In vizita urmatoare au fost obtinute amprente in viziunea
modelelor de studii . S-a efectuat slefuirea selectiva si
sextant cu sextant dintii restanti au fost lucrati
endodontic, ca consecinta a corelarii endoparodontale
patologice. La sfarsitul tratamentului endodontic, dintii
maxilarului superior au fost sinati provizoriu prin
intermediul fibrelor de sticla si compozitelor
fotopolimerzabile cu sistemul “Fiber Splint®”. In
aceeasi sedinta anterior sinarii incisivii centrali superiori
au fost extrasi si s-a efectuat un chiuretaj minutios al
alveolelor .
 Plaga post extractionala a fost tratata in mod obisnuit
dintii in schimb au fost devitaliazati extraalveolar in mod
obisnuit, obturati pe canal cu AH+26 si conuri de
gutaperca prin metoda condensarii laterale la rece, s-a
efectuat controlul radiologic (fig. 7). Ulterior dintii au
fost conservati in sol. Metronidazol 24% pentru 4 zile.
 Replantarea a fost efectuata dupa metoda in doua etape
deoarece s-a considerat ca granulatiile si procesul
inflamator din zona de acceptia va perturba implantarea
si va crea rezorbtii inflamatorii pe radacina replantata.
 Dupa 4 zile postextractional si de tratament general
(cursul de 14 zile), s-a efectuat replantarea propriu-zisa.
Anestezia a fost realizata cu sol. 4% Ubistizina a cate 1,7
ml fiind depozitata infiltrativ in regiunea dd. 22 si 14.
Apoi sina ce era amplasata in zona bresei a fost
sectionata si s-a realizat inciziile verticale si
intrasuculare decoland un lambou mucoperiostal
trapezoidal de la d. 23 pana la d. 15, inclusiv si zona de
reimplantare.
 Chiuretajul minutios pe camp deschis a fost efectuat pe
intrega intindere a zonei de interventie, granulatiile si
tesuturile patologice prelevate au fost conservate in
glutaraldehida 2,5%, pentru microscopia electronica
ulterioara. Portiunile alveolare restante - postextractional
au fost chiuretate in viziunea provocarii hemoragiei si
forata punctiform corticala interna pentru o integrarea
mai buna a materialului osteoplastic (LitAr) – fig. 8.
 Odata ce alveolele au fost forate, sa introdus materialul
osteoplasic – LitAr in amestec cu praf de doxaciclina
(pentru protectia materialului oseoplastic - una din
conditiile de baza pentru integrare), de fapt avand ca
scop de baza: augmentarea alveolelor si stimularea
producerii de os nou in zona respectiva (fig. 9, 10, 11).
Aici trebuie de mentionat ca materialul osteoplastic
LitAr-ul este un material tip colagen-apatit (calciu-
hydroxofosfat), ce repeta aproape in totalitate structura
tesutului osos. El este sintetizat prin difuzie ghidata a
ionilor de Ca 2+, OH -, PO 4 3- pe suprafata fibrelor de
colagen, care la randul sau sunt depuse uniform pe tot
volumul colagenic.
 Aceasta metoda de sintetizare are prioritate prin faptul ca
asigura o integrare structurala a componentelor net superioara
de cat un simplu amestec mecanic, cum se purcede la
sintetizarea materialelor osteoplastice uzuale.
 Apoi dintii 11, 21 au fost reimplantati si respectivele ajustari
necesare au fost efectuate. Membrana rezorbabila
“Parodonkol” a fost perforata la diametrul radicular si a fost
ajustata pentru acoperirea completa a osului alveolar, pe toata
zona de interventie.
 Apoi au fost aplicate suturile separate.

 Sinarea provizorie a fost efectuata cu „Fiber Splint”.

 Plaga a fost prelucrata antiseptic cu sol. Betadina 1 % urmata

de pansament cu pasta adeziva dentara cu continut de
solcoseryl (protejaza plaga postoperatorie, stimuleaza procsele
de regenerare si efect analgezic).
 Aplicarea pungii cu gheata pentru 2,5-3 ore
 A doua zi post- operator s-a depistat edem moderat, fara
prezenta sindromului algic si a altor simptome patologice (fig.
12). Radiologic dintii si zona de reimplantare corespundeau
cerintelor si scopului initial. Pana la inlaturarea suturilor (la a
10-a zi), pacientul a fost monitorizat, cu pansamente zilnice.
 In aceasta perioada pe pliul de trecere si in zona inciziilor
aplicata ozonoterapia prin injectare (pentru stimularea
regenerarii)
 La a 48 zi postoperator pacientul a fost reevaluat si in aceeasi
vizita a fost amprentat campul protetic in vederea efectuarii
ulterioarelor sine provizorii prin tehnica Scutan. In cadrul
amprentarii, dintele 11 a fost extras accidental (in amprenta).
A urmat ajustarea si fixarea atelei provizorii pe perioada
timpilor de laborator a atelei definitive, care a fost fixata la a
60 de zi post operator, atat la maxilarul superior, cat si la cel
inferior (fig. 13-16).
TERAPIA DE MENTINERE
 Are ca scop pastrarea situatiei realizate in urma tratamentului initial
si de corectie prin :
 Vizite si controale periodice,esalonate in timp;

 controlul stării plăcii bacteriene cu înlăturarea ei;

 suprimarea PPr în zonele cu recidivă a inflamatiei ;

 corecţia echilibrului ocluzal (după necesitate);

 şinarea dinţilor în caz de mobilitate patologica ;

 alte tratamente de menţinere cu scop de profilaxie a recidivelor

(biostimulare) .
 Cu alte cuvinte, tratamentul de menţinere vizează una din cela mai
importante componente ale complexității tratamentul PMC-
mentinerea la maximum posibil (ca timp) a perioadei de remisiune,
adica o sanatate parodontală bună ce asigură funcționalitatea
aparatului dentomaxilar si totodată, sănătatea întregului organism.
TRATAMENT DE ECHILIBRARE
OCLUZALA
 Principalele direcţii de tratament descrise până acum
antimicrobian și chirurgical — pot conduce la o vindecare
morfoclinică, iar nu și funcţională, a dinţilor mobili și a
arcadelor dentare Pentru a preveni sau a trata disfuncţia
ocluzală la bolnavii parodontotici se practică:
 — ajustarea prin șlefuire a suprafețelor ocluzale;

 — restaurări protetice;

 — tratamente ortodontice;

 — imobilizări, ca tratament parodontal specific.

Șlefuirea selectivă este motivată de studii aprofundate care arară:

 — în cazurile de masticaţie unilaterală mobilitatea dentară pe
partea cu hiperfuncţie se reduce prin șlefuire selectivă și
masticaţie bilaterală (MUHLEMANN);
 — şlefuirea selectivă reduce până la eliminare bruxismul,
asincronismul muscular, contracţiile musculare, durerile
musculare și articulare (RAMFJORD, POSSELT).
 Șlefuirea selectivă urmărește:
 — desfiinţarea contactelor premature pe distanţa dintre
relaţia centrică și intercuspidarea maximă şi a
interferenţelor ocluzale în mișcarea de propulsie și de
lateralitate mandibulară, când apar suferințe parodontale,
musculare și la nivelul articulației temporo-mandibulare;
 — dirijarea și orientarea forțelor de masticaţie în axul
lung al dintelui; -instalarea unor relaţii ocluzale stabile de
tip vârf cuspid-fosă și contact tripodic care promovează o
bună protecţie funcţională a parodonţiului marginal.
Șlefuirea selectivă nu se face în mod preventiv, la dinţi
foarte abrazaţi, ocluzie adâncă şi dinţi cu mobilitate de
gradul II-III, ocluzie încrucișată, ocluzie deschisă prin
interpunerea limbii, edentaţii întinse ci numai la dinţii cu
semne de disfuncție și suferință parodontală
ETAPELE ECHILIBRĂRII OCLUZALE
PRIN ȘLEFUIRI SELECTIVE:
 desființarea contactelor premature în relaţie centrică și
realizarea de long-centric;
 — eliminarea interferenţelor ocluzale în mişcarea de
lateralitata;
 -eliminarea interferenţelor ocluzale în mișcarea de
propulsie;
 — controlul contactelor ocluzale în intercuspidare
maximă.
TEHNICA ȘLEFUIRII SELECTIVE
 Tehnica șlefuirii selective: Contactele premature sau
interferențele se depistează în relaţie centrică şi în
intercuspidare maximă prin metoda monomanuală ”
(PoSSELT) sau bimanuală (Dawson). Pentru decelarea și
punerea în evidență a contactelor premature se folosește
hârtia de arțiculare dublu colorată pe cele două
suprafeţe.Slefuirea se face cu pietre sau freze diamantate
cilindrice sau sferice.Intodeauna este necesara planarea
fina a suprafetelor slefuite cu gume usor abrazive si
aplicarea de paste fluorate pentru desensibilizare in
vedere prevenirii transformarii lor in zone de declansare
a bruxismului.
REMEDII SI MEDICAMENTE
ANTISEPTICE DE ELECTIE
 Clorhexidina
 Sanguinarina

 Triclosanul
CLORHEXIDINA
 Indicatii;
 prevenirea depunerii plăci microbiene;

 — prezența plăcii microbiene;

 — gingivite acute;

 — abcese parodontale marginale;

 — gingivite cronice și parodontite marginale cronice. I

 Modul de utilizare: Se recomandă clătirea gurii cu soluţii de clorhexidină

sau aplicări de gel, de două ori pe zi, dimineaţa și seara, timp de cca 30 de
secunde, după periaj.
 Iirigația supragingivală, o dată pe zi, cu 400 ml de clorhexidină soluţie
0,02%, produce o inhibare totală a formării plăcii supragingivale, fără efecte
secundare de colorare.
 În gingivitele cronice şi parodontitele marginale cronice, s-au obținut
rezultate remarcabile prin irigatii ale șanturilor gingivale sau pungilor
parodontale cu clorhexidină soluţie 0,2%.
 Introducerea în pungile parodontale a unor microtuburi semipermeabile cu
soluție 20% clorhexidină exercită o acţiune terapeutică favorabilă asupra
abceselor parodontale marginale.
EFECTE SECUNDARE
 Utilizarea prelungită a clorhexidinei poate fi urmată de
unele efecte secundare:
 Depunerea crescută de tartru supragingival. Se
recomandă, de aceea, controlul depunerii tartrului Și
îndepărtarea lui la intervale de cel mult 6 luni;
 Coloraţiile galben-maronii ale dinţilor, obturaţiilor
fizionomice și ale suprafeţei dorsale a limbii;
 Modificari gustative;

 Tulburari digestive;

 Tumefactii parotidiene.
SANGUINARINA
 Este un alcaloid (benzofenanantradina) extras din
Sanguinaria canadiensis, cu acţiune antisepiică eficientă
asupra plăcii microbiene și efecte secundare mai reduse
decât ale clorhexidinei, dar i se atribuie un risc pentru
apariţia unor leziuni precanceroase la nivelul mucoasei
cavităţii bucale.
 Inhibă microorganismele din șanțul gingival și pungile
parodontale, formarea plăcii și gingivite, fiind folosită, în
combinaţie cu săruri de zinc, la o concentraţie de 16 ug/ml
(SOCRANSKY). În scurt timp de la aplicare, reduce
depunerea de placă cu 20-60%.
 Sanguinarina se comercializează sub formă de apă de gură,
în concentraţie de 0,03%.
TRICLOSAN
 Este un eter hidroxifenil cu o eficienţă de cca 65%
comparativ cu clorhexidina, cu acţiune antimicrobiană
asupra unui număr important de patogeni parodontali.
Acţiunea antiinflarnatoare a triclosanului este pusă şi pe
seama inhibării prostaglandinelor, mediatori ai
inflamaţiei cu rol patogen >cunoscut în producerea bolii
parodontale.
 Triclosan este utilizat sub formă de apă de gură 0,1%,
paste de dinți în combinaţie cu citrat de zinc şi
copolimeri, sau ca gel în aplicaţii locale.
ANTISEPTICE CARE DENATUREAZA PROTEINELE
MICROBIENE:ACIZI,BAZE,ALCOOLI
 Acidul citric
 Acidul cromic

 Acidul salicilic -1%

 Bicarbonat de sodiu-sol 20%

 Alcoolul etilic 70 % (Badijonarea mucoasei inaintea

infiltratiilor anestezice).
ANTISEPTICE CARE BLOCHEAZA
ENZIMELE MICROBIENE
 Peroxid de hidrogen 3%
 Sol.Perhidrol 30%(cauterizant in gingia hiperplazica).

 Permanganat de potasiu

 Cloramina B(spalaturi)

 Iodul

 Sulfatul de zinc

 Rosu de Congo

 Albastru de metilen
ANTISEPTICE CARE DISTRUG
MEMBRANA CELULARA MICROBIANA
 Clorhexidina,descrisa anterior
 Derivatii fenolici.Fenol 2%.
ANTIBIOTICELE FOLOSITE MAI
FRECVENT IN TRATAMENTUL
PARODONTITELOR
 1. Tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina, minociclina) sunt indicate în infecțiile
în care predomină Aggregatibacier actinomycetemcomitans.
 2. Metronidazolul este util în parodontite diagnosticate ca refractare sau rebele
la tratamentul convențional, mecanic și medicamentos local, în infecţii cu
Porphyromonas gingivalis şi/sau cu Prevotelia intermedia.
 3. Clindamicina este activă pe diverse specii de anaerobi gram- negativ, in
intecții cu Micromonas micros, streptococi beta—hemolitici. Produce frecvent
fenomene secundare: diaree și uneori colită ulcerohemoragică.
 4. Fluorochinolonele, ciprofloxacina sunt active pe stafilococi, Pseudomonas,
Aggregatibacter actinornycetemcomians. La fel ca tetraciclinele şi
metronidazolul, pătrund în lichidul șanțului gingival unde pot avea concentraţii
mai mari decât cele din serul sanguin.Se concentrează de asemenea în țesutul
gingival.
 5. Azitromicina se fixează cu ușurință de structurile parodontale normale sau
bolnave fiind activă faţă de mulţi patogeni parodontali. Unele specii ca
Fusobacterium nucleatum, Eikenella corrodens, Micromonas micros, enterococii
și stafilococii sunt rezislenţi la acțiunea azitromicinei.
ANTIBIOTICE
 Posologia, modalitatea de administrare în timp a
antibioticelor pe cale generală la bolnavii parodontopaţi
diferă după: greutatea corpului, timpul de metabolizare, rata
de eliminare din organism, durata efectiva a aciivității
antimicrobiene. Din datele literaturii de specialitate şi din
experienţa personală optam pentru următorul mod de
administrare selectivă şi individualizată a unor antibiotice
diferite:
 amoxicilina (cu sau fără acid clavulanic), de două ori/zi;

 metronidazol, de două sau trei ori/zi;

 Clindamicina, de două ori/zi;

 tetracicline (doxiciclina), o dată sau de două ori/zi;

 azitromicina, o dată/zi.
MEDICATIA
CORTIZONICA:GLUCOCORTIZOIZII
 Giucocorticoizii au acţiune antinflamatoare și antialergică. Principalul
glucocorticoid este hidrocortizonul sau cortizolul. Hidrocortizonul și
glucocorticoizii, în general, reduc inflamația de cauze variate: agresiune fizică,
chimică sau biologică (infecţii, reacţii alergice).
 În țesuturile inflamate, inhibă macrofagele, migrarea polimorfonuclearelor,
fagocitoza, reduc permeabilitatea capilarelor și vasodilațaţia, scad sinteza
prostaglandinelor, in faze tardive ale inflamaţiei, exercită o acţiune de inhibare
a sintezei proteice, fibroblaștilor, osteoblaștilor, limfocitelor, a diverselor
celule de origine mezenchimatoasă, a depunerii de colagen limitează
proliferarea capilară.
 Efectele clinice ale acestei acţiuni sunt; reducerea inflamaţiei, hiperemiei,
exsudatului inflamator, dar şi scăderea proceselor reparatorii ale ţesuturilor
lezate prin reducerea praliterării celulare şi a cicatrizării, De asemenea, sub
tratament cortizonic crește frecvenţa şi gravitatea unor infecţii bacteriene,
micotice, parazitare și virotice, ceea ce impune asocierea cu substanţe
antimicrobiene. Glucocorticoizii împiedică producerea unor citokine sau
blochează acţiunea lor și sunt eficace în combaterea unor manifestări alergice.
PRINCIPALII GLUCOCORTICOIZI
FOLOSIȚI ÎN PRACTICA
STOMATOLOGICA SUNT:
 Hidrocortizon acetat: soluție injectabilă sau aplicaţi locale (unguente), în
concentraţii utile cuprinse intre 0,25% şi 1%,
 Prednison: administrat pe cale orală, ineficace in aplicati locale;

 Prednisolon: este eficace în aplicaţi: locale 0,25%-0,5%,

 Triamcinolon: produse Kenacort, Oracort, Volon (Sauibb), Kenalog în Orabase

(Squibb), Extracort pentru aplicaţii locale în concentrație de triamcinolon acetonid
de 0,025-0,5%,;
 Dexamatazona sodiu fosfat; produsele sunt hidrosolubile și se administrează sub
formă de soluție sau unguente 0,05—0,1%.
 Nystalocal conţine nistatină, clorhexidină, dexametazona și este indicat în
gingivite și stomatite micotice.
 În general, corticoizii folosiţi în aplicaţii locale sunt asociaţi cu antibiotice,
antimicotice, antiseptice. Antihistaminice În tratamentul local al unei infecţii
bacteriene sau fungice orale se pot folosi antihistaminice de tip Romergan, sol.
orală 0,1%, maleat de dimetinden (Fenistil), în colutorii cu antibiotice și
corticosteroizi pentru acţiune antialergică şi anestezică de suprafaţă.
ANTIHISTAMINICE
 Antihistaminice -În tratamentul local al unei infecţii
bacteriene sau fungice orale se pot folosi antihistaminice
de tip Romergan, sol. orală 0,1%, maleat de dimetinden
(Fenistil), în colutorii cu antibiotice și corticosteroizi
pentru acţiune antialergică şi anestezică de suprafaţă.
Multumesc pentru
atentie!!!!