ACTIVITATI EXPERIMENTALE SPECIFICE

Biologiei

PROF.
Prunici E.
 ROLUL SI LOCUL EXPERIMENTULUI DE
LABORATOR
Experimentul de laborator este metoda euristică de organizare şi realizare a
activităţilor practice pentru deducerea informaţiilor teoretice, concretizarea,
verificarea, aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor psiho-
motorii în perspective pregătirii elevilor pentru integrarea socio-profesională.

Biologia fiind o ştiinţă experimentală care îşi bazează procesul teoretic şi îşi găseşte
aplicativitatea practică în încercările de laborator, are la bază experimentul atât
ca metodă de investigaţie ştiinţifică cât şi ca metodă de învăţare.

Conceput în corelaţie cu principiile didacticii moderne, experimentul de laborator

urmează treptele ierarhice ale învăţării, conducând elevul de la observarea unor
fenomene biologice pe baza demonstraţiei, la observarea fenomenelor prin
activitatea proprie( faza formării operaţiilor concrete), apoi la verificarea şi
aplicarea în practică a acestora( faza operaţiilor formale) când se cristalizează
structura formală a intelectului şi în continuare, la interpretarea fenomenelor
observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale
dezvoltării( faza operaţiilor sintetice).
 CLASIFICAREA EXPERIMENTELOR DE
LABORATOR
Conform obiectivului stabilit la lecţie
♦ demonstrative (ilustrative) ce se itreprind cu fenomenele a căror legitate este
cunoscută şi care urmează să se confirme din nou, în scopuri didactice.
Acest experiment este iniţiat de profesor în scopul demonstrării, confirmării
sau verificării unor adevăruri. În acest sens se pot efectua experimente la
fiziologia vegetală privind fotosinteze, transpiraţia plantelor, germinaţia
seminţelor şi experienţe la fiziologia omului privind contracţia musculară,
acomodarea cristalinului, rolul aparatului vestibular în echilibru.
• aplicative utilizate în verificarea posibilităţilor elevilor de a aplica în practică
unele teze teoretice însuşite. În acest sens se pot efectua o serie de
experimente, de exemplu: hibridarea vegetativă, verificarea volumului
respirator, verificarea digestiei alimentelor.
• de cercetatre şi descoperire ele se referă la fenomenele a cîror esenţă
este necunoscută şi urmează a fi stabilită prin generalizarea faptelor şi
datelor experimentale. La conceperea şi organizarea unor astfel de
experimente se porneşte de la ipoteza ştiinţifică. O serie de experimente cu
caracter de cercetare se pot organiza cu elevii pe lotul şcolar, care constituie
câmpul experimental pentru profesorii de biologie
 Conform modului de desfăşurare a experimentului în clasă:
1. Frontal. Elevul efectuează concomitent acelaşi experiment, ritmul de lucru
fiind unic pentru toţi elevii. Fiecare elev trebuie să posede un set de
instrumente. Profesorul ghidează activitatea clasei intervenind cu
recomandări şi precizări. Astfel, observările macroscopice de morfologie ale
plantelor şi animalelor se realizează frontal, fiecare elev avînd de cercetat,
pe baza unei fişe sau a indicaţiei verbale a cadrului didactic, materialului
distribuit de exemplu: plante, insecte naturalizate, animale.
2. În grup. Poate fi desfăşurat în două moduri:grupurile cercetează acelaşi
subiect sauli se repartizează sarcini diferite. Pentru efectuarea observărilor,
atunci cînd nu sunt suficiente microscoape sau piese denaturalizate, precum
şi pentru experimentele de fiziologie vegetală şi animală, pot fi organizate
cercetări în grupuri (de preferinţă eterogenă, câte 4 elevi). Grupurile de
elevi abordează aceeaşi temă, ce poate fi repartizată în subteme, conţinutul
acestei teme fiind reintegrat în urma prezentării concluziilor.
3. individual. Există experimente unde fiecare elev, folosind aparate şi
instrumente adecvate, îndeplineşte o sarcină concretă, diferită de a
colegilor.
 Funcţiile experimentului realizat la orele de
Biologie

 Permit elevilor să-şi formeze o viziune de

ansamblu despre acţiuni, operaţii, obiecte,
procese, fenomene studiate;
 Indică nivelul de performanţă ce trebuie atins;
 Asigură înţelegerea mecanismului de execuţie a
unei acţiuni, structura logică a unui sistem,
interacţiunea dintre elementele componente pe
timpul funcţionării,
 Dezvoltă spiritul de observaţie, capacitatea de
analiză şi sinteză, de generalizare, de a trage
concluzii),
 Scot în evidenţă erorile ce necesită a fi evitate în
realizarea unei acţiuni.
 Influenţa bilei asupra grăsimilor
 Scopul lucrării: Stabilirea rolului bilei în emulsionarea grăsimilor.
 Materialele necesare: Eprubete, ulei, bilă proaspătă din farmacie
 Desfăşurarea experimentului:

1. în două eprubete se toarnă câte 2ml de ulei. În prima eprubetă se

adaugă 2 ml de apă. În a doua – 2ml de bilă. Conţinutul ambelor
eprubete se agită bine.
2. drept urmare, în prima eprubetă uleiul şi apa s-au stratificat, iar în
eprubeta a doua s-a format o emulsie de grăsime, care se păstrează
timp îndelungat.
 Prelucrarea datelor: formulaţi concluzia corespunzătoare…………..

…………………………………………………………………………………………………….
 Transfer : (întrebări de control)

1. Cum se formează bila şi care este importanţa ei în digestie.

2. Prezentaţi procesul de secreţie biliară.
 Evidenţierea compoziţiei chimice a
alimentelor
 Scopul lucrării: evidenţierea prezenţei substanţelor
organice în alimente.
 Materialele necesare: eprubete, spirtieră, alimente (carne,
pâine)
 Desfăşurarea experimentului:

1. se introduce o bucată de pâine într-o eprubetă:

2. Se ţine eprubeta încălzită deasupra unei flăcări, rotinduse
mereu; (observaţii)
3. Se continuă încălzirea; (observaţii)
4. Se încălzeşte în continuare eprubeta, pînă cînd nu se degajă
fum şi nu se mai simte miros;
 Prelucrarea datelor: formulaţi concluzia
corespunzătoare…………..
………………………………………………………………………………………
…………………………………….
 Evidenţierea proteinelor (glutenului)
din pâine
 Scopul lucrării: evidenţierea prezenţei glutenului (proteina) şi a
amidonului (glucidă).
 Materialele necesare: pipetă, acid azotic, o felie de pâine)
 Desfăşurarea experimentului:
Pe o felie de pâine se picură cu pipeta câteva picături de acid azotic (HNO3
este reactivul care permite detectarea proteinelor); (observaţii)
 Materialele necesare: făină de grîu, pahar Berzelius, cristalizor, pipetă,
tifon acid azotic.
 Desfăşurarea experimentului:
1. Se pune o ceaşcă de făină de grâu în tifon;
2.Se ţine tifonul sub un jet moderat de apă, deasupra unui pahar Berzelius;
3. Conţinutul din tifon (după presarea acestuia) se toarnă într-un cristalizor şi
peste acesta se picură 2-3 picături de acid azotic; (observaţii)

 Prelucrarea datelor: formulaţi concluzia corespunzătoare

…………………………………………..…………..…………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
 Evidenţierea proteinelor (albumina,
cazeina) din lapte
 Scopul lucrării: evidenţierea prezenţei albuminei şi cazeinei în lapre
 Materialele necesare: cristalizor, spirtieră, acid azotic, lapte
 Desfăşurarea experimentului:
- se pune lapte într-o eprubetă,
- Se încălzeşte până la 70 grade C;
- se observă formarea unei pelicule la suprafaţa laptelui (aceasta reprezintă albumina
laptelui) ;
- - Se recoltează separat pelicula într-un cristalizor;
- - Se adaugă câteva picături de acid azotic (observaţii)
 Materialele necesare: eprubete, cristalizor, pipetă, hîrtie de filtru , acid azotic. (oţet)
 Desfăşurarea experimentului:
1. Se pune lapte intr-o eprubetă;
2.Se adaugă cîteva picături de oţet; (observaţii)
3. Se separă cheagul – cazeina laptelui – de zer, prin filtrare;
4 . Se adaugă câteva picături de acid azotic peste cazeină, care se încălzeşte la flacără.;
(observaţii)
 Prelucrarea datelor: formulaţi concluzia corespunzătoare
…………………………………………..…………..…………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
 Evidenţierea amidonului din pâine
Scopul lucrării: evidenţierea prezenţei amidonului (glucidă) în
pâine.
Materialele necesare: pipetă, soluţie de iod în iodură de potasiu,
o felie de pâine)
Desfăşurarea experimentului:
Pe o felie de pâine se picură cu pipeta câteva picături de soluţie
de iod în iodură de potasiu; (observaţii)
Materialele necesare: făină de grîu, pahar Berzelius, spirtieră,
pipetă,
Desfăşurarea experimentului:
1. Se pune o ceaşcă de făină de grâu în tifon;
2.Se ţine tifonul sub un jet moderat de apă, deasupra unui pahar
Berzelius unde se obţine o soluţie de amidon, care se încălzeşte la
flacăra spirtierei;
3. Se lasă să se răcorească soluţia, după care se adaugă câtevai
picături de iod în iodură de potasiu. (observaţii)
Prelucrarea datelor: formulaţi concluzia corespunzătoare
…………………………………………..…………..………………………………………
………………………………………………………………………………………………
.