Prof.înv.

primar
KOVACS SORINA – ANICA
“SĂ-I CUNOAȘTEM MAI BINE PE COPIII CU CES-POT FI ȘI COPIII NOȘTRI” ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1
BOCȘA, CARAȘ -SEVERIN
STRATEGII DE PREDARE-INVĂŢARE PENTRU
ELEVII CU CES, ÎN ÎNVĂȚĂMNTUL DE MASĂ

În scopul eficientizării activităţilor de învăţare în cazul elevilor cu CES

specialiştii recomandă utilizarea unor strategii didactice interactive bazate pe
cooperare, colaborare şi comunicarea între elevi cât şi pe interacţiunea dintre
cadrele didactice şi aceştia.
Prin utilizarea unor metode interactiv-participative cum ar fi cele
conversative şi de învăţare prin acţiune reală sau fictivă se preconizază
obţinerea unor efecte sporite în plan formativ şi informativ, comparativ cu
utilizarea unor metode tradiţionale, în care rolul elevului este unul mai puţin
activ dacă nu chiar pasiv .
IN ACTIVITĂŢILE DIDACTICE DESTINATE ELEVILOR CU
CES, POT FI UTILIZATE ŞI METODE EXPOZITIVE DE TIPUL
POVESTIRII, EXPUNERERII SAU DESCRIERII DACĂ SUNT
RESPECTATE ANUMITE CERINŢE:

- folosirea unui limbaj adecvat, corespunzător posibilităţilor lor de înţelegere

şi verbalizare;
- antrenarea elevilor prin întrebări de control pentru a verifica nivelul
înţelegerii conţinuturilor de către aceştia ;
-acordarea de explicaţii suplimentare atunci când se impun;
- realizarea unei comunicări orale clare, precise, concise, sistematizate;
- dublarea prezentării orale cu materiale didactice intuitive adecvate;
ÎN ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR PE GRUPE ÎN CARE
SUNT INCLUŞI UNUL SAU DOI ELEVI CU CES,
TREBUIE SĂ SE EVITE :
- dominarea activităţii întregului grup de către elevii fără
dizabilităţi,
- marginalizarea elevilor cu CES,
- subestimerea contribuţiei acestora,
- acordarea excesivă de spijin elevilor cu CES de către cei
normali,
- concurenţa între membrii aceluiaşi grup.
DIN CATEGORIA COPIILOR CU C.E.S (CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE) FAC PARTE
ATÂT COPIII CU DEFICIENŢE PROPRIU ZISE, CÂT ŞI COPIII FĂRĂ DEFICIENŢE, DAR
CARE PREZINTĂ MANIFESTĂRI STABILE DE INADAPTARE LA EXIGENŢELE ŞCOLII. DIN
ACEASTĂ CATEGORIE FAC PARTE:

- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilităţi mintale,
paralizia cerebrală);
- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită, hiperactivitate cu deficit
de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);
- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul de panică,
tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă,
supra-alimentarea);
- copiii cu handicap asociat;
- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare, sindromul Down, dislexia,
discalculia, dispraxia);
- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic, sindromul
Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).
PERSONALITĂTI DEOSEBITE SUFERINDE DE AFECȚIUNI ASOCIATE ASTĂZI C.E.S.

-Vincent van Gogh-pictor olandez postimpresionist;suferind de tulburări mentale;considerat

unul dintre cei mai mari pictori din istorie;
-Ludwig van Beethoven-compozitor german;deficiențe de auz ,cu evoluție pâna la pierderea
totală a acestuia;folosea caiete de însemnări pentru comunicarea cu ceilalți;considerat unul
dintre cei mai mari compozitori;
-Stephen Hawking-astrofizician britanic,lucrari privind istoria Universului
și în domeniul cosmologiei; suferind de paralizie, depășeste mult speranța de viața dată de
medici ;elaborează un model matematic al Universului,naștere și evoluție, expansiune;studii
în domeniul “gaurilor negre”,contradicția cu mecanica cuantică,etc.Popularizează domenii
extrem de grele,teoretizate si matematizate ale știintei în lucrari precum “Scurta istorie a
timpului”,”Visul lui Einstein”,Universul într-o coaja de nuca”etc.
ROLUL CADRULUI DIDACTIC ITINERANT SAU DE SPRIJIN

“Cadrul didactic itinerant are un rol ce reprezintă o

combinaţie între un profesor consultant şi un tutore pentru
copiii cu cerinţe speciale integraţi. Un asemenea profesor
acţionează în mai multe şcoli dintr-o zonă geografică
delimitată. El asigură consilierea necesară pentru cadrele
didactice de la clasa obişnuită, evaluarea unor copii, precum şi
participarea directă la instruirea unor copii cu CES.”
( Ghid pentru cadre didactice de sprijin (CDS), 2005, 29)
SARCINILE DE BAZĂ ALE UNUI PROFESOR ITINERANT SAU
DE SPRIJIN
 Identificarea timpurie a copiilor cu CES;
 Identificarea unităților școlare în care pot fi integrați elevii cu CES;
 Vizitarea școlilor în care învață acești elevi;
 Sensibilizarea directorilor și a cadrelor didactice din aceste unități școlare;
 Stabilirea legăturii cu familiile copilor cu CES;
 Sprijin direct acordat elevilor integrați și profesorilor acestora;
 Asigurarea legăturii familiilor cu atoritățile locale, cu serviciile medicale
sau sociale etc.
ALTE SARCINI AFERENTE PROFESORULUI ITINERANT
SAU DE SPRIJIN
 informarea cadrelor didactice în cadrul comisiilor metodice cu
privire la problematica educaţiei integrate şi modul de lucru cu elevii
cu CES ;
formarea continuă a cadrelor diactice din unităţile de învăţamânt în
care sunt integraţi copii cu CES pe problematica aferentă acesteia;
parteneriat în munca de la clasă, asistând efectiv la ore şi oferind
sprijin ori de câte ori este nevoie;
cooptarea profesorilor de diverse specialităţi în realizarea de fişe
individuale de lucrul, care să cuprindă sarcini de instruire mici,
diferenţiate şi care să permită achiziţii în paşi mărunţi, conform
ritmului de învăţare al fiecărui elev;
realizarea unor activităţi care să promoveze lucrul în echipă,
ajutorarea între copii, susţinerea reciprocă a membrilor echipei de
lucru;
activităţi de consiliere în cadrul colectivului clasei şi de consiliere
individuală a elevului cu CES ;
activităţi de consiliere cu părinţii pentru a asigura suportul
familiei şi intervenţia eficientă a acesteia în procesul de învăţare.
CATEGORIILE DE COPII/ELEVI CARE BENEFICIAZĂ DE
SERVICIILE CADRULUI DIDACTIC DE SPRIJIN SAU
ITINERANT
copiii/elevii cu certificat de expertiză şi orientare
şcolară şi profesională eliberat de Comisia de protecţie
a copilului;
copiii/elevii cu dificultăţi de învăţare sau de
dezvoltare care au recomandarea comisiei interne de
evaluare continuă din şcoala/centrul de resurse;
copiii/elevii cu cerinţe educative speciale pentru care
există o solicitare scrisă din partea familiei.
ADAPTAREA CURRICULARĂ DEPINDE
DE:

•Tipul şi gradul de deficienţă în care este încadrat elevul

cu CES;

•Resursele umane şi materiale de care dispune instituţia de

învăţământ;

•Cadrul legislativ privitor la integrarea elevilor cu CES în

şcoala de masă.
 CINE REALIZEAZĂ ADAPTAREA
CURRICULARĂ?

Cadrele didactice cu diferite specializări împreună

cu cadrele didactice de sprijin/ itinerante și
consilierii școlari.

Cum se realizează adaptarea curriculară?

Prin eliminare, substituire sau adăugare de
conţinuturi, în concordanţă cu obiectivele propuse
prin planul de intervenţie personalizat PIP.
ETAPELE ADAPTĂRII CURRICULUMULUI
I.Documentarea
Presupune:
a. studiul programei şcolare de către cadrele didactice de sprijin,
profesori de diferite discipline
b. cunoaşterea copilului prin:
 convorbirea cu părinţii cu dirigintele, cu copilul;
 observări sistematice sau ocazionale asupra comportamentului
elevului;
 interpretarea rezultatelor obţinute de copil la teste, fişe de lucru,
 analiza produselor activităţii acestuia.
 II. EVALUAREA INIȚIALĂ
Prin analiza datelor rezultate în urma procesului de documentare.
Pe această bază se pot realiza următoarele:
proiectarea strategiilor educaţionale care i se potrivesc elevului
cu C.E.S.;
diferenţierea actului didactic în funcţie de posibilităţile şi nevoile
elevului;
favorizarea valorificării potenţialului individual;
întocmirea programului de intervenţie personalizat.(PIP)
Evaluarea inițială urmărește cunoștințele, priceperile și
deprinderile aacumulate de către copil până la data evaluării.
Evaluarea se va realiza respectând următoarele principii ale
integrării și incluziunii:
 principiul asigurării dezvoltării elevului în conformitate cu
potențialul de care acesta dispune;
 principiul evaluării în raport cu nevoile și cerințele elevului;
 principiul abordării pozitive ( focalizarea pe valorificarea ”
punctelor tari ” ale elevului ) ;
 principiul adaptării curriculare diferențiate personalizate;
III.ADAPTAREA PROPRIU PROPRIU-ZISĂ
Se referă la următoarele componente :
a. Obiectivele de referinţă sau competenţele specifice - unele pot
fi reluate din etapa anterioară pentru recuperare, altele
transformate, simplificate pentru perioada imediat următoare;
b. Conţinuturile raportate la finalităţi;
c. Resursele : umane, materiale, de spaţiu şi timp,
d. Strategiile de predare - învăţare- evaluare (metode , mijloace
de învăţământ, relaţii pedagogice, probe şi standarde de
evaluare)
Adaptarea curriculară presupune eliminarea
barierelor inerente elevilor cu CES existente
în curriculumul general, referitoare la:
o modul de descriere a informaţiei,
o modul de exprimare a informaţiei,
o modurile în care elevul răspunde cerinţelor
curriculumului.
IV.MONITORIZAREA ELEVULUI CU
C.E.S.
 Presupune înregistrarea traseului
educaţional parcurs de către elevul cu CES, în
conformitate cu planul de intervenţie
personalizat.
 Se centrează pe aspecte privitoare la
progresul înregistrat de elev în învăţare, pe
corelaţia dintre obiective şi rezultate, pe
eficacitatea resurselor utilizate etc..
LA NIVELUL CLASEI ÎNVĂȚĂTORUL TREBUIE SĂ AIBĂ ÎN VEDERE:

 schimbarea mentalității copiilor în legătură cu elevii cu nevoi speciale;

 cultivarea toleranței, a respectului, a rsponsabilității, a altruismului în rândul copiilor;
 crearea unui climat afectiv pozitiv, stimulativ pentru învățare;
 folosirea întăririi pozitive, astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres;
 adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare;oganizarea unor activităţi de grup care să
stimuleze comunicarea şi relaţionarea interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare,
activităţi sportive, de echipă);
 folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de înţelegere;
 elaborarea unor programe adaptate;
 elaborarea unor planuri individuale de lucru;
 adecvarea materialelor didactice;
 stabilirea foarte clară a regulilor şi consecinţelor nerespectării lor în clasă şi aplicarea lor constantă;
COLABORAREA DINTRE O ȘCOALĂ NOASTRĂ ȘI ȘCOALA SPECIALĂ DIN
ORAȘ:

 a început odată cu integrarea elevilor cu CES în școala de masă;

 profesorii itineranți din școala specială colaborează foarte bine cu cadrele didactice
care predau la clasele unde există elevi cu CES din școala de masă;
 adaptarea curriculară se realizează de către profesorul itinerant și profesorul care
predă la clasa respectivă;
cadrele didactice care predau la clasele cu elevi cu CES organizează activități
extrașcolare în care este împlicat și profesorul itinerant, împreună încearcă să
realizeze o mai bună integrare a copiilor cu CES în colectivul din care fac parte
CATEGORIILE COPIILOR CU C.E.S. ÎNTÂLNITE ÎN ȘCOALA NOASTRĂ

 copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită,

hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi
rezistenţă);
copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, atacul de
panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia
nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea);
copiii cu handicap asociat;
 copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare,
sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia);
 copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul
autistic, sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).
BIBLIOGRAFIE :
Suport de curs:”Strategii în abordarea didactică a copiilor cu CES în sistemul
de învățământ preuniversitar”,formator Dr.Diana Dana Fericel(modul I si
modul II);
”Educația Incluziva și pedagogia diversității”,Alois Ghergut,Ed.Polirom 2016;
”Provocări și dileme în educarea copiilor cu dizabilități”-Mihaela Ciobanu
Grasu;
”Raport cu privire la situația educației incluzive în Romania”, lucrare
elaborată în cadrul Proiectului Parteneriat pentru educatție incluzivă (2007 –
2009),conceput prin cooperarea dintre: Centrul Educația 2000+, România
Fundația de Abilitare Speranța, România ;
www.unicef.ro/Educația-pentru-toți-și-pentru-fiecare_2015.pdf