UNIVERSITATEA COOPERATIST

COMERCIALA DIN MOLDOVA

Dreptul Afacerilor

Tema:Genurile activității de întreprinzător și

reglementarea lor juridică

Studenta:Diaconu
Ana
 Cuprins:
1.Noțiunea activității de întreprinzător
2.Genurile activității de întreprinzător
3.Limitele activității de întreprinzător
4.Eliberarea licențelor pentru
desfășurarea anumitor genuri de
activitate în R. M.
5. Rolul statului în activitatea de
întreprinzător
6.Reglementarea juridica a
concurentei
7.Protectia concurentei
 1. Noțiunea activității de întreprinzător

Prin activitatea de întreprinzător este activitatea de fabricare a producției, de

executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile
acestora în mod independent, din propria inițiativă, în numele și cu riscul propriu, sub
răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente. În
calitate de întreprinzător poate activa o persoană fizică sau juridică, care efectuează
orice gen de activitate economică neinterzisă de lege.
Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfășura activitatea dată,
dacă:
-a obținut patenta de întreprinzător;
-a înregistrat o întreprindere individuală;
-a înregistrat o gospodărie țărănească.
Specialiştii americani K. Makonell şi S. Brew tratează activitatea de întreprinzător
ca o activitate specifică ce întruneşte un şir de cerinţe şi condiţii:
1. Întreprinzătorul îşi asumă iniţiativa cumulării resurselor de pământ, capital şi
muncă într-un proces unic – producerea mărfurilor şi servicilor.

2. Întreprinzătorul poartă responsabilitate pentru hotărârile luate care decid soarta

activităţii întreprinderii.

3. Întreprinzătorul este un inovator, persoana care tinde să aducă pe piaţă produse

noi, noi tehnologii de producere şi chiar forme noi de organizare a afacerilor.

4. Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă un risc deosebit, deoarece el riscă
nu doar cu timpul, munca şi reputaţia personală, dar şi cu mijloacele sale investite
sau ale partenerilor de afaceri ori acţionarilor.
 Codul civil clasifică persoanele juridice în persoane juridice cu scop lucrativ şi
persoane juridice cu scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfăşura activitatea de
întreprinzător având-o cele cu scop lucrativ (societăţile comerciale, societăţile
cooperatiste, întreprinderile de stat şi municipale).

Luând în considerare importanţa acestei activităţi, statul permite practicarea ei numai

după înregistrarea oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri, dintre care
cele mai importante sunt: efectuarea unui control asupra persoanei care
practică activitatea de întreprinzător, contracararea activităţii ilegale, ţinerea unei
evidenţe statistice în vederea reglementării economiei, promovarea politicii de
impozitare, informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor
înregistrate.
 2. Genurile activității de întreprinzător

Genurile activității de întreprinzător pot fi deduse din definiția dată de Legea cu

privire la antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea producției, executarea lucrărilor
şi prestarea serviciilor. În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate –
comercializarea mărfurilor şi a produselor.

Activitatea independentă presupune desfășurarea unei activități comerciale pentru

obținerea unor venituri sau a unui profit propriu. El îşi stabilește modalitatea de
lucru şi se asigură că nimeni nu va interveni în afacerea sa. Exemplu: ÎI, SRL, deci,
poate atît un comerciat dar şi mai mulţi.

Activitatea din proprie inițiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit
de întreprinzător și propria dorință. Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată,
reală și legală.

Activitatea în nume propriu este desfășurată de întreprinzător sub denumirea de

firmă proprie dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar dacă este întreprinzător
individual, numele său trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de
firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.
Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. La
desfășurarea unei anumite activităţi, apare pe lîngă cîştig şi riscul de a pierde, datorită
fie unor datorii, fie datorită prezenţei distorsiunilor dintre activ şi pasiv etc.

Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care

are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o
valoare mai mare.
Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să
îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie
din materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii:
consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt
destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct
şi nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin
intermediari (firme de distribuţie).
 3. Limitele activităţii de întreprinzător

1.Activităţile interzise. Potrivit

Codului penal, se interzic şi se
sancţionează:
-activitatea mercenarilor (art.141),
-traficul de fiinţe umane (art.165),
-traficul de copii (art.206),
-munca forţată (art. 168),
-practicarea ilegală a medicinii şi
activităţii farmaceutice (art.214),
-proxenetismul (art.220) etc.
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau
de persoane juridice constituite de stat. Monopolul de stat este definit ca situaţie în
care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către autorităţile
administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare
a unei anumite activităţi aducătoare de profit. Acestea sunt:
Ministerul Finanţelor
-confecţionarea ordinelor şi medaliilor,
Ministerul Agriculturii
-asistenţă veterinară animalelor infectate cu boli deosebit de periculoase,
-fabricarea produselor din tutun.
Ministerul transporturilor
-prestarea serviciilor poştale,
Ministerul Sănătăţii:
-acordarea unor categorii de asistenţă medicală cum ar fi: certificate despre starea
sănătăţii psihice, expertiza privind pierderea capacităţii de muncă etc.
Ministerul Apărării:
- repararea armamentului.
Banca Naţională a Moldovei:
- emisia şi baterea monedei.
3.Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia
în care prestarea anumitor tipuri de servicii se află sub controlul direct al unuia sau mai
multor agenţi economici, alţii decît statul.
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului cu
privire la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:
-activităţile legate de exploatarea căilor ferate;
-activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;
-activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, etc.

4.Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt

stabilite la art.7 din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate. Exemplu:
activitatea de audit; activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi (sau) de efectuare a
expertizei mărfurilor; activitatea bursieră; activitatea în domeniul asigurărilor;
activitatea de administrare a activelor fondurilor nestatale de pensii; activitatea
asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor; activitatea legată de metale
preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;
5.Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de
întreprinzător care pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite
la anexa nr.l a Legii privind patenta de întreprinzător. De exemplu: comerţul cu
amănuntul la tarabe, tejghele, tonete, în chioşcuri (gherete), pavilioane şi din
autovehicule în pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice
locale; servicii logopedice, servicii veterinare, zootehnice.

6.Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. Întreprinzătorii

persoane fizice şi persoane juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt
supuse licenţierii fără vre-o autorizaţie sau permisiune specială dacă alte legi nu
stabilesc altfel. De exemplu: acordarea unor servicii medicale veterinare de
informare sau de consultaţie medicală.

7.Activităţile liberale. În această categorie au fost incluse prestaţiile acordate de

avocaţi, medici, arhitecţi, notari, profesori, artişti, etc. Exerciţiul activităţii libere
constă în punerea la dispoziţia celor interesaţi a cunoştinţelor, competenţei şi
abilităţilor contra unui onorar. Activitatea liberului profesionist aşadar nu este
legată de punerea în circuit a unor bunuri, iar autorul nu suportă riscul la care este
pus un întreprinzător.
4. Eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea anumitor genuri
de activitate în R. M.

La genurile de activitate licenţiate se atribuie genurile de activitate a căror

practicare în mod neregulamentar poate prejudicia drepturile, interesele legale şi
sănătatea cetăţenilor, mediul ambiant şi securitatea statului şi a căror
reglementare nu se poate efectua altfel decît prin licenţiere.
Participanţi la procesul de licenţiere sînt:
-Camera de licenţiere;
-Banca Naţională a Moldovei;
-Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
-Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
-Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică;
-Consiliul Coordonator al Audiovizualului;
-Autorităţile administraţiei publice locale,
-Organul abilitat al Comitetului executiv al Găgăuziei;
-Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate;
-Solicitanţii de licenţă;
-Titularii de licenţă.
Licenţa conţine:
denumirea autorităţii de licenţiere;
-seria,
-numărul şi data eliberării licenţei;
-denumirea, forma juridică de organizare, adresa
juridică a titularului de licenţă întreprindere sau
organizaţie, persoană juridică sau fizică, ori numele,
prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană
fizică;
-data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a
întreprinderii sau organizaţiei, codul lor fiscal ori seria şi
numărul buletinului de identitate, codul fiscal al
persoanei fizice;
-genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui
desfăşurare se eliberează licenţa;
-termenul de valabilitate a licenţei;
-semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a
adjunctului acestuia autentificată prin aplicarea
ştampilei acestui organ.
Camera de Licenţiere adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind
respingerea cererii de eliberare a licenţei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare,
începînd cu data primirii cererii împreună cu documentele anexate.
Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii
documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea
despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitant.
Dacă solicitantul de licenţă, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat
(înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a
prezentat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu
s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, Camera este în drept să
anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte decizia privind
recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, la care
va fi efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se
eliberează copii autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al
altei subdiviziuni separate de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute.
În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune
separată, care va desfăşura activităţi conform licenţei obţinute, titularul este obligat
să depună la Cameră o cerere referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă.
În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă,
care a desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, sau în caz de încetare de către
aceasta a activităţii respective, titularul de licenţă este obligat să expedieze către
Cameră, în termen de 7 zile lucrătoare de la data lichidării sau încetării activităţii, o
înştiinţare scrisă. Modificările respective se includ în registrul licenţelor nu mai
tîrziu de ziua imediat următoare datei în care s-a primit înştiinţarea.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate
indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să
obţină o nouă licenţă în modul stabilit de prezenta lege. O nouă licenţă se eliberează
nu mai devreme de ultima zi lucrătoare pentru care a fost valabilă licenţa
precedentă.
 5.Rolul statului în activitatea de întreprinzător

Într-o economie de piaţă ideală, toate bunurile şi serviciile s-ar schimba în mod
voluntar pe bani, la preţul pieţei. Un asemenea sistem exploatează la maximum
resursele de care dispune societatea, fără intervenţia statului. În realitate, însă,
nici o economie nu poate funcţiona exclusiv pe baza principiului „mâinii
invizibile”. Mai mult, orice economie suferă de imperfecţiuni, care determină
apariţia unor fenomene negative, cum ar fi poluarea, şomajul sau sărăcia şi
bogăţia extremă.
Din această cauză, nici un stat din lume, indiferent cât de conservator ar fi, nu-şi
„ia mâinile” în totalitate de pe economia naţională. În economiile moderne,
statul intervine sub diverse forme pentru a remedia defecţiunile apărute în
mecanismul de funcţionare a pieţei. Activităţi sociale utile, precum exploatarea
spaţiului cosmic sau cercetarea ştiinţifică, beneficiază de susţinere financiară
din partea statului.
Statul este cel care reglementează unele activităţi, în cazul nostru – activitatea
de întreprinzător sau le subvenţionează (agricultura). În sfârşit, însă nu în
ultimul rând, statul impozitează veniturile cetăţenilor, redistribuind o parte a
acestora către cei vârstnici şi nevoiaşi.
Într-o ţară industrializată modernă, statul se implică în toate sferele vieţii
economice. Instrumentele pe care acesta le utilizează, cu scopul de a influenţa
activitatea economică privată, se pot împărţi în trei mari categorii :
Impozitele, care reduc veniturile şi, prin urmare, cheltuielile cu caracter privat
(oamenii cumpără mai puţine maşini sau mănâncă mai rar la restaurant),
furnizând resursele necesare sectorului public (pentru construcţia de poduri,
drumuri etc.).
Cheltuielile, care determină firmele sau lucrătorii să producă bunuri şi servicii
(serviciile educaţionale, protecţia din partea poliţiei) şi transferurile de la buget
(pentru asigurările sociale şi ajutorarea persoanelor defavorizate), care asigură
veniturile unei părţi a populaţiei.
Reglementările sau măsurile de control , care permit sau nu oamenilor să
desfăşoare anumite activităţi economice (de pildă, reglementările referitoare la
limita în care este admisă poluarea, la condiţiile de muncă sau la obligativitatea
tipăririi pe ambalajele produselor alimentare a informaţiilor privind conţinutul
nutritiv).
Putem vorbi aici şi de reglementările în domeniul activităţii de întreprinzător prin
care statul stabileşte anumite obligaţii agenţilor economici, iar aceştia sunt
obligaţi să le execute pe toată durata activităţii lor.
 Reglementarea juridica a concurentei

Republica Moldova, odată cu declararea Independenţei, a purces la implementarea unui

model economic nou, bazat pe principiile economiei de piaţă. În cadrul sistemului
economic de piaţă, concurenţa este unul din pilonii de bază care asigură funcţionarea
acestuia, contribuind direct asupra creşterii bunăstării consumatorului. Programul naţional
în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat (în continuare – Program) este elaborat în
vederea implementării prevederilor Legii concurenţei nr. 183 din 11.07.2012, Legii nr. 139
din 15.06.2012 cu privire la ajutorul de stat, Legii nr. 166 din 11.07.2012 pentru aprobarea
Strategiei Naţionale de dezvoltare „Moldova 2020”, Acordului de Asociere între Republica
Moldova și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele
membre ale acestora, ratificat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 112 din
02.07.2014, Planului de naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere
Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2014-2016 (Hotărârea Guvernului nr.
808 din 07.10.2014). Dezvoltarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor se prezintă ca o
sarcină complexă, realizarea căreia depinde în mare măsură de eficienţa şi eficacitatea
implementării politicii statutului pe mai multe dimensiuni legate de: politica
macroeconomică echilibrată, menţinerea unui mediu investiţional atractiv, reducerea
numărului şi intensităţii barierelor anticoncurenţiale, implementarea unui politici fiscale
stimulatorii, stabilitatea sistemului bancar.
Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012 este o lege armonizată la
normele europene din domeniu. În ceea ce ţine de examinarea
cazurilor de înţelegeri anticoncurenţiale, legea stipulează şi detaliază
câteva instrumente care facilitează procesul de investigare, inclusiv
mecanismul de identificare a cazurilor de înţelegeri anticoncurenţiale
prin politica de clemenţă. Această politică face posibil ca
întreprinderile participante la un acord anticoncurenţial, să se implice
la detectarea cazului şi să beneficieze, de imunitate şi de exonerarea
totală/parțială de la mărimea amenzii care va fi stabilită după
finalizarea investigaţiei. Politica de clemență este bazată pe
presupunerea că anumite întreprinderi implicate în acorduri secrete ar
fi dispuse să pună capăt participării lor și să ofere informații cu privire
la existența înțelegerii și funcționarea acesteia, dar se tem de
pedepsele, care vor fi impuse și de sancțiunile pentru practicile lor.
Un mediu concurențial atractiv pentru agenţii
economici are o influență directă asupra
creșterii competitivității Republicii Moldova.
Concurenţa este un motor al economiei, care
asigură alocarea resurselor în cel mai eficient
mod, având un impact semnificativ asupra
sporirii calității și diversității bunurilor,
serviciilor oferite consumatorilor, promovării
inovației şi implementării de noi tehnologii.
Mediul concurențial sănătos contribuie
semnificativ la depășirea crizelor economice
prin corectarea dezechilibrelor pieței. Astfel,
politicile în domeniul concurenței, armonizate
la cele mai bune practici europene, contribuie
la creșterea bunăstării întregii societăți.
Asigurarea protecţiei concurenţei loiale, ţine de
competenţa statului, conform art. 126, alin. 2,
lit. b) din Constituţia Republicii Moldova. În
acest context, toate autorităţile publice sunt
obligate să promoveze concurenţa loială şi să
menţină un mediu concurenţial normal. Aceasta
se va realiza prin introducerea competenţelor
de dezvoltare a concurenţei şi liberalizarea
pieţelor în priorităţile de activitate a
autorităţilor publice (administraţiei publice
centrale şi locale, autonome) şi implementarea
indicatorilor de performanţă din domeniul
concurenţial în cadrul acestor autorităţi. Pe
această bază se va asigura abordarea complexă,
multilaterală şi responsabilă a autorităţilor
publice în vederea realizării prevederilor
constituţionale în materie de concurenţă.
 În Republica Moldova, cultura concurenţială este la un nivel
redus. Iar pentru ca cultura concurențială să fie dezvoltată
este necesar ca politica concurenţei să fie cunoscută şi
înţeleasă de toţi cei care sunt implicaţi în viaţa social-
economică. Cultura concurenţială se dobândeşte în timp,
printr-o serie de acţiuni şi măsuri menite să conducă la
îndeplinirea acestor cerinţe. Aici trebuie să intervină rolul
Consiliului de Concurenţă, care trebuie să dezvolte o
activitate semnificativă în acest sens. Din aceste considerente
este necesar, ca publicul larg, mediul de afaceri, dar şi toate
autorităţile publice, să înţeleagă rolul Consiliului Concurenţei
în menţinerea funcţională a economiei de piaţă, să cunoască
modalităţile prin care acţionează acesta şi scopul aplicării cu
consecvenţă a regulilor de concurenţă: crearea şi dezvoltarea
unui mediu concurenţial care să crească bunăstarea
consumatorilor și să stimuleze progresul tehnico-științific,
încât persoanele fizice și juridice să poată beneficia de
avantajele pe care le oferă o concurenţă corectă.
 Legea pentru aprobarea Programului naţional în
domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020
nr. 169 din 20.07.2017
Monitorul Oficial nr.301-315/533 din 18.08.2017 * * *

În vederea dezvoltării unui mediu concurenţial loial, a sporirii competitivităţii

Republicii Moldova, a creşterii bunăstării consumatorilor şi a implementării
angajamentelor prevăzute în Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi
Uniunea Europeană în materie de concurenţă şi ajutor de stat, Parlamentul adoptă
prezenta lege ordinară.
Art.1. – Se aprobă Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat
pentru anii 2017–2020, prezentat în anexa care este parte integrantă a prezentei legi.
Art.2. – Autorităţile publice centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice
locale, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control, în limitele competenţelor: –
vor asigura realizarea prevederilor Programului menţionat; – vor prezenta Consiliului
Concurenţei, anual, pînă la data de 15 ianuarie, informaţii cu privire la executarea
prevederilor Programului nominalizat pentru anul precedent.
Art.3. – Consiliul Concurenţei va monitoriza realizarea Programului naţional în
domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020 şi va prezenta
Parlamentului, anual, odată cu raportul anual de activitate, informaţii privind
implementarea acestuia.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr.169. Chişinău, 20 iulie 2017.
 CONSILIUL CONCURENŢEI
Consiliul Concurenţei este o autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de
Parlament, ce asigură aplicarea şi respectarea legislaţiei din domeniul concurenţei,
ajutorului de stat şi publicităţii în limitele competenţei sale.
Consiliul Concurenţei este învestit cu putere de decizie, de reglementare, de
interdicţie, de intervenţie, de inspecţie şi de sancţionare, în limitele stabilite de
legislaţie. 
Consiliul Concurenţei este persoană juridică, cu bilanţ propriu, dispune de ştampilă
cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa. Sediul central al Consiliului
Concurenţei este în municipiul Chişinău. În funcţie de necesităţi, acesta îşi poate
deschide filiale în teritoriu.
Activitatea Consiliului Concurenţei se exercită pe întreg teritoriul Republicii Moldova
 Activitatea Consiliului Concurenţei
Consiliul Concurenţei activează potrivit prevederilor Constituţiei, prezentei legi, altor
acte legislative şi normative, regulamentului de organizare şi funcţionare şi este
independent în exercitarea atribuţiilor sale.
Organizarea şi activitatea Consiliului Concurenţei se bazează pe principiile
autonomiei, independenţei şi colegialităţii.
Consiliul Concurenței întocmește anual un raport privind activitatea sa. Raportul
respectiv se aprobă de către Plenul Consiliului Concurenței și se prezintă
Parlamentului, în ședință plenară, până la data de 1 iunie, fiind ulterior publicat pe
pagina web oficială a Consiliului Concurenței.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, se
abrogă:
Legea nr. 906-XII din 29 ianuarie 1992 privind
limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea
concurenţei (Monitorul Parlamentului
Republicii Moldova, 1992, nr. 2, art. 46), cu
modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000 cu
privire la protecţia concurenţei (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 166–
168, art. 1205), cu modificările şi completările
ulterioare.