2.

DISPERSIA OPTICǍ ROTATORIE (DOR)

OPTICAL ROTATORY DISPERSION (ORD)

Principii generale

 Dispersia optică rotatorie măsoară variaţia rotaţiei optice a

unei substanţe la schimbarea lungimii de undă a radiaţiei
luminoase.

 Unele molecule organice prezintă în domeniul UV al spectrului

una sau mai multe benzi de absorbţie active. Pe măsură ce
frecvenţa luminii polarizate se apropie de domeniul benzii active,
diferenţa (nL-nD) şi odată cu ea valoarea unghiului  creşte atingând
un maxim.

2
 În locul indicilor de refracţie se folosesc
în mod curent valorile extincţiilor celor
două componente (EL şi ED) sau ale
absorbanţelor (AL şi AD).

Înregistrarea curbelor DOR - domeniul uzual 250 - 700 nm şi

poate conduce la două tipuri de curbe:
 Curbe “normale” sau “plane” - curbele care nu prezintă nici un
maxim sau minim
 pot fi “pozitive” sau “negative” - după cum au o alură crescătoare
sau descrescătoare

3
 Pentru unele substanţe optic active valoarea unghiului  scade
repede, trecând prin zero şi ajungând la valori negative.
 Această anomalie observată în vecinătatea benzilor de absorbţie

active se numeşte efect Cotton.

Curbele “anormale” ce corespund efectului Cotton, pot fi:

 "curbe cu efect Cotton pozitiv’’ - când maximul este situat la o

lungime de unda mai mare decat lungimea de unda a minimului

 "curbe cu efect Cotton negativ", când lungimea de unda a

maximului este mai mica decat lungimea de unda a minimului

4
APLICAŢIILE DISPERSIEI OPTICE ROTATORII
Determinări structurale
Steroli
 Stabilirea poziţiei cromoforului carbonilic în structura unui steroid
(prin analiza curbelor caracteristice).

Structuri sterolice şi curbele DOR

- Cetona cu grupa carbonil în poziţia 2 a compusului A prezintă o
curbă cu efect Cotton pozitiv
- Compusul B cu grupa carbonil în poziţia 6 prezinta o curbă cu
efect Cotton negativ.
- Răspunzătoare de apariţia curbelor de dispersie optică rotatorie o
constituie scheletul decalinei, C, pe care se găseşte grupa carbonil.
5
Dextrometorfan

Dextrometorfan şi curba DOR

Carvona

Carvona şi curba DOR

Hematina a tip I. Formele

reduse şi oxidate prezintǎ
curbe DOR anormale
cuprinse între 220 şi 500
nm

6
Hematina şi curbele DOR ale formelor oxidate şi reduse
 3. DICROISMUL CIRCULAR (DC)
CIRCULAR DICHROISM (CD)

Principii generale
 Cotton a sugerat faptul că există, o diferenţă între
absorbanţele absolute ale celor douǎ raze polarizate circular de
cǎtre un mediu chiralic (dicroism) şi că magnitudinea
dicroismului este proporţionalǎ cu diferenţa dintre
absorbanţe (extincţii).

7
 Urmând regulile descompunerii vectorului
normal, vectorul electric se împarte în doi
vectori (verzi) .

 Cei 2 vectori (verzi) ce se rotesc opus, fiecare dintre ei descriind

o circumferinţă.

 Ca urmare, lumina polarizată este o rezultantă a razelor de

lumină polarizate circular la dreapta şi la stânga

 Când o substanţă dată are o absorbanţă diferită pentru lumina

polarizată la dreapta, în comparaţie cu lumina polarizată la
stânga, la o anumită lungime de undă, se spune că obţinem un
fenomen de dicroism circular, la acestă lungime de undă.
8
 Cei doi componenţi polarizaţi circular sunt absorbiţi diferenţiat,
astfel că intensităţile lor sunt diferite.
 Rezultanta descrie o traiectorie eliptică.

 Lumina polarizată eliptic (purpuriu)

este compusă prin contribuţia inegală a
luminii circular polarizată dreapta şi a
luminii polarizate stânga

 Elipticitate = unghiul θ, a cărui tangentă este egală cu raportul

dintre cele două axe ale elipsei, descrisă de rezultanta
componentelor dreapta şi stânga circular polarizate, după trecerea
prin mediul optic activ.
 Tangenta unghiului θ = raportul între axa mică şi cea mare a

elipsei.

9
 Elipticitatea:
 este o consecinţă a dicroismului
 este direct proporţională cu acesta.

 variază cu concentraţia şi grosimea stratului → se utilizeaza

termenul elipticitatea molară.

unde:
c = molaritatea soluţiei
l = grosime strat
100 = datorită utilizării cm.
 Elipticitatea molara se exprima în:
100 deg dm3mol-1cm-1 = 100 degcm3/1000mol-1cm-1 =
deg cm2 / 10 mol-1 = deg cm2 dmol-1

10
 Elipticitatea molara se poate exprima prin absorbtivitate dicroică.
 Absorbtivitatea dicroică, Δε = diferenţa dintre coeficienţii molari de extincţie ai
razelor circular polarizate la stanga şi dreapta.

εL – εR = Δε = absorbtivitate dicroică

Legatura dintre absorbtivitatea dicroică si elipticitatea molar ǎ [ ] este exprimata

prin următoarea relaţie:

[θ] = 3298.2Δε
unde:
[θ] = elipticitatea
Δε = absorbanţă dicroică.

 Absorbţia dicroică diferă de absorbţia optică simplă , prin faptul că valoarea Δε

poate fi pozitivă sau negativă, după cum lumina polarizată stângă este mai mult
sau mai puţin absorbită decât cea polarizată dreaptă.

 Legea Lambert (pentru dicroismul circular:

ΔA(λ) = [εL– εR] x [c] x l

unde:
ΔA = AL-AR (A = absorbanţa)
εL,εR = coeficienţii molari ai radiaţie polarizate circular dreapta si stanga
[C] = concentraţie molară 11
l = grosimea stratului (cm).
 APARATURA

Etape în măsurarea spectrului DC:

1. Prepararea probelor
2. Calibrarea aparatului
3. Determinarea spectrului
4. Analiza datelor

Spectrometru DC

12
 Curbele obţinute în dicroismul circular prezintă:
 pe ordonată diferenţa dintre coeficienţii molari de extincţie ai celor două

radiaţii circular polarizate Δε

 pe abscisă lungimea de undă, λ (nm).

 În DC se măsoară absorbanţa dicroică sau elipticitatea în funcţie de

lungimea de undă.

Curba de dicroism circular

Inregistrarea
concomitentă
a curbelor DOR şi DC

13
Avantaje:
 utilizarea de probe în cantităţi foarte mici (200 μl soluţie 0.5
mg/ml)
 pregătirea probelor se realizează într-un timp scurt
 este o metodă nedistructivă
 timpul de rezoluţie este de ordinul microsecundelor astfel
dicroismul circular este o metodă rapidă
 modificările datorate influenţei mediului asupra probei (pH,
temperatură) pot fi monitorizate cu acurateţe.

Dezavantaje:
 determinarea globală a structurii
 interferenţa cu absorbţia solventului în regiunea spectrală astfel
încât sunt necesare soluţii foarte diluate
 dacă soluţia tampon mascheaza semnalul probei analizate
trebuie să se realizeze operaţii preliminare de dializă, concentrare
sau diluare metoda are o acurateţe de  10 %
 pot să apară erori în modul de lucru
 aparatura folosită este scumpă.

14
Aplicatiile dicroismului circular
 Determinarea structurii moleculare, configuraţiei şi
conformaţiei unor biocompuşi

Determinarea comparativă a
structurii unei proteine
prin DC

15
 Determinarea modificărilor conformaţionale datorate
interacţiunilor dintre moleculele asimetrice

Legarea unei proteine de un

oligonucleotid

Modificarea spectrului proteinei

ȋn urma interacţiunii cu altă
proteină

16
Demonstrarea compatibilităţii conformaţiei

Spectrul DC al unei proteine

17
Determinarea structurii unor complecşi de incluziune

Spectrele DC pentru salbutamol

inclus/neinclus ȋn ciclodextrină

 Acidul 3 carboxicumarinic este o

moleculă achirală și astfel nu este
de aşteptat să producă un
spectru dicroic. Totuşi, ȋn absența
ciclodextrinei se poate ȋnregistra
un spectru dicroic foarte scăzut
datorat probabil unor conformeri
generaţi de diferitele poziţii ale
grupării COOH, ȋn afara planului
cumarinic.

 Prin includere ȋn cavitatea

ciclodextrinei se observă
inducerea unui spectru dicroic
semnificativ, caracterizat prin
Spectrul dicroic al acidului 3 carboxicumarinic două benzi pozitive la 290 şi 330
nm.
ȋn prezenţa unor concentraţii crescătoare de β- 18
ciclodextrină
 Caracterizarea compuşilor chiralici

Dicroismul circular se poate asocia cu analiza HPLC şi analiza spectrală în UV

pentru a diferenţia un derivat chiralic de chinazolină.
Curbele reprezintă pe de o parte analiza derivatului acetilat şi a celui neacetilat
analizat dicroic şi pe de altă parte analiza spectrală a celor doi compuşi după
separare HPLC (coloană chiralică OD – H 250 x 4,6 mm, viteză de curgere 0,8
ml/min, fază mobilă: n – hexan – 2- propanol: 9 : 1 la lungimea de undă 277 nm).

19
Controlul reacţiilor chimice
• Schimbările importante pe care le suferă
spectrul dicroic al unei molecule prin
introducerea unui cromofor, eliminarea lui
sau modificarea vecinătăţii sale, pot fi
valorificate pentru controlul operativ al unor
reacţii chimice direct în mediul reacţional,
ţinând cont că alte metode fizice ar necesita
separări prealabile.

• Exemplu - în prepararea prin fermentaţie a

prednisolonului plecând de la hidrocortizon,
acesta poate fi pus în evidenţă pe măsură ce
se consumă şi se poate aprecia randamentul
în prednisolon.

20
Determinarea stabilităţii termice
 Stabilitatea termică este evaluată prin utilizarea DC prin
urmărirea schimbărilor ce au loc în spectru prin creşterea
temperaturii

21
Controlul preparatelor farmaceutice.
 Analiza ibuprofenului dintr-un produs ce contine ibuprofen
si cafeina

22
 Monitorizarea legării unor substanţe
medicamentoase de albumina serică

Modificări ȋn spectrul dicroic ȋn urma legării diazepamului de albumina Spectrul dicroic ȋn urma
serică – stânga –modificări ȋn spectrul dicroic ȋn UV apropiat diazepam liber
interacţiunii ibuprofen-
şi legat; dreapta – modificări la creşterea concentraţiei de diazepam
albumină serică umană

Dezlocuirea diazepamului de pe
albumina serică de către ibuprofen

23
 IDENTIFICAREA CHIMICA A MEDICAMENTELOR

IDENTIFICAREA SUBSTANTELOR ANORGANICE

Identificarea unor cationi

Grupa analitica I – HCl

Cationi: Ag+, Hg+22, Pb+2

 Ag+
Substante medicamentoase: nitrat de argint, protargol, argint coloidal,
saruri de argint

Reactii identificare:
identificare
 HCl → AgCl
 NaOH + CuSO4 → precipitat + coloratie violeta

 Hg+22, Pb+2
 nu sunt folositi in substante medicamentoase

24
 Grupa analitica II – H2S

Cationi: Hg+2, Bi+3, Cu+1,+2, As+3,+5, Sb+3,+5, Sn+2,+4

 Hg+2
Substante medicamentoase: HgO, saruri de mercur

Reactii identificare:
 2 HCl → HgCl2
HgCl2 + 2 KI → HgI2
HgI2 + 2KI → K2[HgI4]

 Bi+3
Substante medicamentoase: (BiO)2CO3 . 1/2H2O, Bi5O(OH)9(NO3)4

Reactii identificare:
 Bi+3 + S-2 → Bi2S3
 Bi+3 + 3I- →BiI3
BiI3 + I- → [BiI4]- 25
 Grupa analitica III – (NH4)2S

Cationi: Co+2, Ni+2, Zn+2, Fe+2,+3, Cr+3, Mn+2, Al+3

 Zn+2
Substante medicamentoase: ZnO, ZnCl2, ZnSO4.7H2O

Reactii identificare:
 2 NaOH → Zn(OH)2
+ NaOH → [Zn(OH)4]-2
 Na2S → ZnS

 Al+3
Substante medicamentoase: Al(OH)3, Al2(SO4)3.18H2O

Reactii identificare:
 NaOH → Al(OH)3

+ NaOH → [Al(OH)4]-

26
 Grupa analitica IV – (NH4)2CO3

Cationi: Ca+2, Ba+2, Sr+2

 Ca+2
Substante medicamentoase: CaCl2, CaCO3, gluconat de calciu,
glicerofosfat de calciu, fosfat tribazic de calciu, lactat de calciu

Reactii identificare:
 coloreaza flacara in rosu-caramiziu
 oxalat de amoniu → Ca(COO)2

 Ba+2
Substante medicamentoase: BaSO4

Reactii identificare:
 coloreaza flacara in galben-verzui
 SO4-2 → BaSO4

27
 Grupa analitica V

Cationi: Mg+2, Li+, Na+, NH4+, K+

 Mg+2
Substante medicamentoase: MgO,MgSO4.7H2O, carbonat bazic de
magneziu, stearat de magneziu, glutamolactat de magneziu

Reactii identificare:
 NH4Cl + Na2HPO4 + NH3 → MgNH4PO4
 NET → coloratie rosie

 Na+
Substante medicamentoase: NaCl, NaBr, NaF, NaHCO3, cetistearat de
sodiu, ciclamat de sodiu, glicerofosfat, LSS

Reactii identificare:
 coloreaza flacara in galben
 acetat de uranil → NaUO2(CH3COO)3

28
 NH4+
Substante medicamentoase: NH4Cl, NH4Br

Reactii identificare:
 reactiv Nessler
 NaOH, t0C

 K+
Substante medicamentoase: KCl, KBr, KMnO4, tiocol, tartrat de
sodiu si potasiu, tartrat acid de potasiu

Reactii identificare:
 acid tartric → precipitat alb cristalin
 coloreaza flacara in violet (prin sticla de cobalt)

 Li+
Substante medicamentoase: Li2CO3

Reactii identificare:
 coloreaza flacara in rosu carmin
 HCl + NaOH + Na2HPO4 → Li3PO4
29
 Identificarea unor anioni

Grupa Anionii Reacţii de identificare

analitică
I Cl-, Br-, I- + AgNO3
clorhidraţi de amilocaină, + KMnO4
cisteină, chinină, ioduri, albăstrirea hârtiei ȋmbibate cu KI
bromuri şi amidon
colorarea stratului de cloroform
II NO2-, S-2, CH3COO- inelul nitrozoferos
acetat de hidrocortizon + FeCl3 → acetat bazic de fer
III citrat, tartrat, oxalat, SO3-2, + CaCl2 → precipitat alb
BO3-3, CO3-2 + CH3COOH → precipitat alb
IV PO4-3, AsO3-3, AsO4-3, S2O3-2 + AgNO3→ precipitat galben
+ molibdat de amoniu
V NO3-, ClO3-, MnO4-
VI F-, SO4-2
VII SiO3-2

30
IDENTIFICAREA SUBSTANTELOR ORGANICE

TESTE DE CULOARE
 Foarte multe substanţe dau coloraţii distincte atunci când reacţioneaz ă
cu diverşi compuşi

 Reacţia de culoare poate să nu fie specifică şi să nu caracterizeze un

singur component, dar ne orientează asupra clasei din care face parte
compusul cercetat.

 Testele de culoare:
 teste generale
 “teste speciale”
- se produc coloraţii cu un singur reactiv şi sunt specifice numai unui
singur component
- aduc un aport deosebit la identificarea substanţelor, dar validarea
rezultatului trebuie confirmată după determinarea unor constante sau
caracteristici fizice, cum ar fi spectrul IR etc

 pot fi considerate drept testări micro deoarece utilizează cantitãţi de

substanţă de ordinul microgramelor.

31
Teste generale
 se referă la coloraţia sau coloraţiile obţinute prin tratarea unor
substanţe medicamentoase cu diferiţi reactivi de natură
anorganică.

32
33
34
35
36
37
MICROTESTE
 Foarte multe reacţii de culoare pot avea loc în condiţiile unor concentraţii sc ăzute
de ordinul microgramelor. Aceste reacţii se pot executa cu ajutorul unor
microcapilare sau micropipete.

1.Testul cu acid sulfuric şi formaldehida (testul Marquis)

 formează cu majoritatea substanţelor medicamentoase şi auxiliare fie o singur ă
culoare, fie mai multe culori.
 Culoarea obţinută depinde de cantitatea de substanţ ă folosită şi de puritatea sa
 Exemple:
- apomorfina, etilmorfina: negru
- clorpromazina, codeina, morfina: purpuriu - violet
- berberina, harman, propranolol: verde
- clorfenoxamina, clortetraciclina: galben - verde
- colchicina, clordiazepoxid, mepacrin, vancomicina: galben
- dipiridamol, etacridina, fentanil, tetraciclina: oranj
- flufenazina, vinblastina: roşu.

Rc Marquis morfina amfetamina

38
 coloraţia A

2.Testul Vitali
se aplică alcaloizilor cu
nucleu tropanic
se observa mai multe
coloraţii:
- coloraţia A se obţine după
tratarea probei cu acid nitric
concentrat
- coloraţia B se observă după
evaporarea la sec pe baia de
apă a probei tratate cu acid
nitric
- coloraţia C se obţine la
tratarea reziduului colorat B cu
o soluţie proaspăt preparată de
hidroxid de potasiu etanolic.
coloraţia C coloraţia B
3.Testul cu molibdat de amoniu (testul Froehde)
4.Testul cu vanadat de amoniu (testul Mandelin) 39
TESTE DE MICROCRISTAL
 sunt teste simple, rapide, sensibile şi specifice pentru identificarea unui număr
mare de substanţe medicamentoase.

 se folosesc cu succes pentru identificarea final ă a unor substanţe, identificare

menită să confirme determinările provizorii efectuate prin metodele cromatografice
sau spectrofotometrice

 In forma sa cea mai simplă testul constă în amestecarea unei picături din
soluţia substanţei de analizat cu aceeaşi cantitate din soluţia unui reactiv .

 Operaţia se execută pe o lamă de microscop şi cristalele formate se examineaz ă la

microscop (imediat sau/si se fotografiaz ă) din punct de vedere al: aspectului,
poziţiei şi dispunerii lor.

 Această examinare este posibilă dacă există cantitate suficientă din proba de
analizat şi dacă cristalele care trebuie să se formeze apar instantaneu sau în
foarte scurt timp.

 Se recomandă ca identificarea finală să se facă prin compararea cristalelor

formate din proba de analizat cu cele obţinute dintr-o soluţie cu substanţ ă
etalon.

40
 Dacă cristalele apar lent şi dacă pentru mărirea sensibilitãţii se folosesc
cantitãţi mai mari de soluţie este posibil ca prin pierderea solventului s ă se
obţină o soluţie saturată în care să cristalizeze reactivul şi să mascheze astfel
cristalele adevărate.

 Clarke şi Williams au adus îmbun ătãţiri acestui procedeu de identificare,

crescand sensibilitatea determinărilor de ordinul microcantitãţilor obţinute
chiar de pe o cromatogramă: procedeul propus constă mai întâi în obţinerea unor
microcapilare de diametrul 0,1 cm. Cand capătul unui astfel de microcapilar va
atinge suprafaţa unui lichid, după îndepărtare va purta cu sine o micropicătură
aderentă. Această cantitate reprezintă standardul folosit în toate testele de
microcristal şi microculoare şi are un volum de aproximativ 0,1 - 0,05 ml soluţie
şi furnizează astfel material pentru efectuarea a 500 de teste.

 Dificultãţi în caracterizarea cristalelor:

 impuritãţile din soluţia de testat conduc la crearea de cristale neregulate →

impuritãţile se pot îndepărta numai după o prealabilă cromatografiere.

 polimorfismul - in condiţii diferite de temperatur ă, presiune etc. un compus

poate cristaliza în forme foarte variate → cristalele, test prob ă şi standard se
obţin în condiţii identice.

 concentraţia - influenţează forma cristalelor → proba test şi cea standard să

fie de concentraţii apropiate

41
 Aceste descrieri nu pot fi exacte deoarece forma unor cristale
variază imperceptibil prin trecerea lor dintr-o formă în alta.

 Ac = cristal lung şi subţire

cu capetele ascuţite.
 Baghetă = formă
asemănătoare unui ac
având însă capetele
pătrate.

 Lamă = formă
asemănătoare acului ce
devine plat când lungimea
şi lãţimea cresc în mod
egal şi proporţional.

 Tabletă = placă de grosime apreciabilă ce devine prismă când

creşte în grosime.

42
 Rozetă = colecţie de cristale ce radiază dintr-o singură
încrengătură.

 Stea = rozetă cu patru sau cel mult şase colţuri, în timp ce o

cruce defineşte un cristal de această formă.
 Evantai = îngrămădire
de rozete.

 Snop = coamă dublă

 Buchet = complex de
cristale denumite astfel
când toate sunt orientate
în aceeaşi direcţie.

 Dendritele = cristale cu
multe ramificaţii.

 Aşchiile = baghete şi ace

mici neregulate.
43
Reactivi

 Regulă generală = concentraţiile soluţiilor = 1 - 0,1 %.

 Solventul poate conţine 50 % alcool acidulat (concentraţii mai

mari de alcool pot duce la precipitarea unor reactivi)

 acizi minerali: acid sulfuric, acid clorhidric, acidul acetic, fosforic

 acid picric (soluţie saturată apoasă) pentru: acetofenazina,

acetildihi-drocodeina, ambazina, atropina, benzocaina, fenazona,
fentanil, guanetidina, ergometrina, nicotinat de benzil, primaquin

 acid picrolonic (soluţie saturată apoasă) pentru:

acetildihidrocodeină, fentermin, ftalilsulfatiazol, piperazina,
proguanil.

 acid trinitrobenzoic (soluţie saturată apoasă) pentru: acriflavina,

azapetin, benzamin, ergometrina, etacridina, perfenazina,
racemetorfan

44
o bromura de aur (5 g AuBr3, 5 g NaBr la 100 ml apă) pentru:
adrenalină, ametocaina, amicarbalid, apomorfina, buformin, carbacol,
clorpromazina, feniramina, metronidazol, propranolol, oxitetraciclina
o bromura de platină (5 g PtBr4, 10 g NaBr la 100 ml apă) pentru:
alfameprolin, azapetin, dexamfetamina, metadona
o carbonat de sodiu (5 % în apă) pentru: aconitina, adrenolona,
amifenazol, antazolin, clordiazepoxid, cinconina, cinconidina,
chinidina, tetraciclina, tebaina
o cianura de aur (5 g AuBr3 şi NaCN până la redizolvarea
precipitatului în 100 ml apă): azacosterol, desipramina, mepacrina,
tioridazina
o cianura de potasiu (5 % în apă): antazolin, iohimbina, levome-torfan,
lobelina
o clorura de aur (5 % în apă) pentru: amilocaina, cafeină,
clorpromazina, cocaina, feniramina, metildopa, tiamina
o clorura mercurică (5 % în apă): acetilcolina, adrenalina,
amidopirina, benzocaina, cofeină, metadona, tebaina, vancomicina
o clorura de platină (5 % în apă): acefilina, acepromazina, aletamin,
alfameprodin, ametazol, cinconidina, droperidol, stricnina, tiamina
o clorura de zinc (5 % în apă): alfametadol, benzetoniu, imipramina,
papaverina, norcodeina, metixen
o cromat de potasiu (5 % în apă): acetofenazina, alfametadol,
desipramina, sulfanilamida
45
o fosfat disodic (5 % în apă): adrenalona, oxitetraciclina, sulfadiazina,
sulfametoxazol, sulfafenazol, tetraciclina
o iodura de platină (5 g PtI4, 25 g NaI în 100 ml apă): ambenoniu,
clorfeniramină, clorproguanil, efedrină, levometorfan
o iodura de plumb: bisacodil, bromfeniramina, carbamazepin, cocaina,
dipiridamol, hidralazina
o iodura de potasiu (5 % în apă): amidopirina, chinidina
o iodura de zinc (5 % în apă): alcuronium, levometorfan
o metilarseniat disodic: racemetorfan
o nitroprusiat de sodiu (1 % în apă): hidromorfon
o permanganat de potasiu: pentru aconitina, promazina
o tetraiodocadmiat de potasiu: bretilium, diazepam, etacridina,
morfina, papaverina
o tetraiodobismutat de potasiu: amidricaina, carbacol, efedrina,
etamfilina, etinamat, gentamicina, isoniazid, metronidazol
o tetraiodomercuriat de potasiu: diazepam, dionina, stricnina
o tiocianat de amoniu (5 % în apă): acriflavina, ambazona, cipro-
heptadina, droperidol
o triiodura de potasiu: acepromazina, atropina, codeina,
difenhidramina, dionina, fentanil, mepacrin, oxicodon, progesterona;

46
 Aplicaţii specifice ale testului

 aplicabilitate mică în cercetarea generală a unui medicament

cu o structură necunoscută.
 valoarea sa este deosebită atunci când se pune problema
diferenţierii compuşilor cu structură similară ce nu pot fi
diferenţiaţi nici cromatografic, nici spectral.
EXEMPLE
 Fenmetrazina şi fendimetrazina
- analizate cromatografic au valori Rf foarte apropiate ce nu
permit diferenţierea lor,
- spectrul lor în UV este similar ceea ce face imposibilă
diferenţierea lor
testul de microcristal

- fenmetrazina + acidul picrolonic → rozete

dense
- fendimetrazina + acidul picrolonic → masă de
ace mici.

47
 diferenţierea izomerilor optici

 3-hidroxi-N-metil-morfinanul:
 izomerul (-) levorfanul şi racemicul racemorfanul = actiune
narcotica
 Izomerul (+) dextrorfanul = lipsit de această acţiune.

 Diferenţierea:
 racemorfanul se dizolvă în acid

clorhidric 2N şi se tratează cu Na2CO3

→ buchete de plăci mici în 30
minute

 în aceleaşi condiţii levorfanul şi

dextrorfanul → precipitate amorfe
care nu cristalizează nici după 48 de
ore.

48
 Pentru a diferenţia izomerii optici între ei se procedează astfel:

o picătură din soluţia de analizat

+
o picătură dintr-o soluţie etalon de levorfanol
+
o picătură din reactivul carbonat de sodiu

dacă proba conţine levorfanol →

adaosul de soluţie etalon nu va afecta
şi precipitatul format va fi amorf.

dacă proba conţine dextrorfan → la

adăugarea soluţiei etalon de levorfan şi
a reactivului se vor forma cristale
tipice pentru racemic.

49
 Acidul trinitrobenzoic dă rozete sau cristale cu racemorfanul
şi un precipitat amorf sau picături uleioase cu izomerii (+) sau
(-).
 Tiocianatul de amoniu formează cu izomerii (+) şi (-) picături
uleioase şi cu racemicul cristale sub formă de plăci.
 Clorura de aur formează ace mici, curbate şi neregulate cu
propioxifenona racemică şi nu formează decât în timp ace mari
cu izomerii (+) şi (-).

 izomerii (+) şi (-) ai amfetaminei şi forma racemică

 soluţie 1 % de substanţă + bromura de platină

 formele (+) şi (-) - amestecuri de plăci şi

prisme romboidale, puternic polarizabile
 forma racemică - mase de plăci subţiri
neregulate, care polarizează slab.

50
 Atropina / hiosciamină
+
triiodura de potasiu

 cristale sub forma de

hexagoane neregulate asociate
în buchete sau snopi →
atropina

 plăci şi prisme, cristale în

formă de cruce şi capete de
săgeţi → hiosciamina

51
 Feniramina şi derivaţii săi halogenaţi - clorfeniramina,
dexclorfeniramina, bromfeniramina, dexbromfeniramina

o Feniramina ≠ derivaţii halogenaţi

 CH → feniramina Rf = 0,27, derivaţii halogenaţi Rf = 0,45.

o Derivaţii cloruraţi ≠ derivati bromuraţi

 în lumina UV → cei cloruraţi sunt fluorescenţi, iar cei
bromuraţi au o absorbţie puternică.

o + cu iodura de potasiu
 clorfeniramina → rozete dense
 dexclorfeniramina şi dexbromfeniramina → rozete în formă de
pană şi snopi care au proprietãţi polarizante.
52
 PURITATEA MEDICAMENTELOR
 Substanţele medicamentoase, cele auxiliare şi cele utilizate în
scop de investigaţii şi diagnostic provin din materii prime
anorganice, vegetale, substanţe de sinteză şi semisinteză.
 Orice producător de substanţe farmaceutice caută pe cât posibil
să le aducă la un grad de puritate compatibil cu componentele unui
medicament şi cu acţiunea farmacologică.
 Aducerea unui produs la un grad înalt de puritate nu este posibilă
deoarece operaţiile de purificare necesită metodologii şi aparatură
costisitoare.
 Se ştie că heterozidele cardiotonice şi flavonice, alcaloizii şi
antibioticele de semisinteză nu pot fi izolate niciodată în stare pură,
principiile active fiind întotdeauna însoţite de compuşi fie înrudiţi
chimic, fie cu proprietăţi de extracţie şi purificare asemănătoare.
 Aceste impurităţi trebuie să lipsească cu desăvârşire sau să existe
în anumite limite care în aceste condiţii nu influenţează acţiunea
terapeutică şi nu produc efecte nedorite.
 Impurităţile îşi au originea în: materia primă, reactivi,
solvenţi, atmosferă (vapori de apă, praf, sulf, SO2). 53
 Impurităţile în substanţele farmaceutice = substanţe chimice
care însoţesc ingredientele farmaceutice active (active
pharmaceutical ingredients, APIs), sau cele ce apar în timpul
formulării, sau din ambele căi.

 Prezenţa acestor compuşi necunoscuţi chiar în mici cantităţi

influenţează eficacitatea şi siguraţa produşilor farmaceutici.

 British Pharmacopoeia (BP), United States Pharmacopoeia (USP),

European Pharmcopoeia, admit anumite limite de prezenţă a
acestor impurităţi în substanţele active sau formulări cu acestea.

 Conferinţa Internaţională de Armonizare (International

Conference on Harmonization, ICH) a formulat ghiduri privind
controlul impurităţilor - care, descriu diferite tipuri de impurităţi şi
originea lor etc.

 ICH publică mereu noi ghiduri asupra impurităţilor din noi

substanţe, produse şi solvenţii reziduali.

54
 Alte organizaţii publică cărţi ce acoperă diferite aspecte ale impuriţăţilor,
incluzând reguli guvernamentale şi ghiduri pentru identificarea şi
monitorizarea impurităţilor ce se găsesc în medicamente.

 O problemă importantă este aceea a autorizării standardelor de

identificare a impurităţilor.

 Ghiduri ICH

1. Reglementări privind substanţele medicamentoase noi (Ghid ICH Q3A)

2. Reglementări privind produsele medicamentoase noi (Ghid ICH Q3B)

3. Reglementări privind solvenţii reziduali (Ghid ICH Q3C)

4. Reglementări privind limita impurităţilor genotoxice

 Ghid ICH Q6A - impuritate: “orice component al produsului

medicamentos care nu este entitate chimică definită ca şi substanţă
medicamentoasă sau excipient în produsul medicamentos”

55
56
 Clasificarea impurităţilor
 Impurităţi anorganice
 Impurităţi organice
 Solventi reziduali

Impurităţile anorganice principale sunt reprezentate prin:

ocationi: Pb2+, Fe2+, Zn 2+, Ca2+, Ba2+, NH +, As3+, 5+;
4
oanioni: SO 2- , Cl-, CO -2, NO -, PO 3-.
4 3 3 4

la care se pot adăuga:

oreactivi,liganzi, catalizatori
oalte metale grele şi reziduri metalice

osăruri anorganice

omateriale (filtru, cărbune)

57
 Impurităţile organice:
 pot lua naştere în timpul procesului de obţinere şi/sau
depozitare
 pot fi sau nu identificate
 pot fi volatile sau nevolatile

Exemple:
o Compuşi de plecare
o Produşi secundari
o Intermediari
o Produşi de degradare
o Reactivi, liganzi, catalizatori

58
 COMPUSI DE PLECARE
 rezultă din:
 impurităţile reactivilor
 materii prime
 produşii de reacţie (izomeri)
 compusii izolati din produse vegetale sau animale
Bupivacaina

Farmacopeea Europeană prevede ca impurităţi un număr de 6

compusi, notati de la A la F.
59
60
 PRODUSI SECUNDARI
 Paracetamolul se obţine din p-aminofenol şi alături de el
poate apare un produs secundar ca urmare a esterificării
grupării OH de pe nucleul aromatic.

61
 PRODUŞI DE DEGRADARE

 PENICILINE, CEFALOSPORINE (C6/C7)

o Penicilinele şi cefalosporinele sunt labile la atomii C6,
respectiv C7, rezultand produşi secundari (dimeri, trimeri,
aminoacid-penicilina) şi o serie de produşi de degradare. Ambii
produşi pot constitui impurităţi.

H H
S CH3 S
6 R1 C N 1
R C N 1
CH3 O N 3 CH2 R2
O N N
O COOH COOH

Peniciline - structură de bază Cefalosporine - structură de bază

62
63
 O CH3
H H S
R C NH C C C CH3
O C N CH COOH
Penicilina
+
H

COOH
S
CH NH CH COOH
N N C(CH3)2 -
HS C CH3 N HO
H2O
R O O CH3 R COOH
Acid penicilenic Acid penilic

H2O - CO2

S S
C(CH3)2 C(CH3 )2
R CONH C CH NH CH COOH R CONH CH R CONH CH2
COOH HS C CH3 COOH N COOH N COOH
H H
CH3
Acid penamaldic Acid peniciloic Acid peniloic

CH3 +
H
H3C C CH COOH + R CONH CH CHO R CONH CH2 CHO
- CO2
HS NH2 COOH
Penicilamina Acid penaldic Peniciloaldehida

Schema de degradare a penicilinelor

64
 S S
R CONH R CONH
N N
O CH2 R' O CH2OH
COOH COOH
Cefalosporina Desacetilcefalosporina

H2O Acilaza
S
R CONH
S
H2N N
N O
O CH2 R' O
COOH Beta-lactamaza O
_ Desacetilcefalosporin-
sau HO
Acid 7-aminocefalosporanic lactona

S S
R CONH CH R CONH CH
+
H HN N
' CH2 R' CH2
- H2O COOH COOH
COOH COOH
Acid cefalosporoic Acid anhidrodesacetil-
cefalosporoic

S
H2N Produsi de fragmentare si
rearanjare structurala
N
O
O
O
Lactona acidului desacetil-
7-aminocefalosporanic

Schema de degradare a cefalosporinelor

65
 Ampicilina
H
6 S CH3
CH C N 1
CH3
NH2 O N
O COOH

ampicilina (produs final) S CH3

CH C NH
CH3
NH O N
O COOH
C O
S CH3
CH C NH
CH3
NH2 O N
O COOH

ampicilina dimer (produs secundar)

S CH3
CH C NH
CH3
NH2 O O C HN
COOH
OH

acid peniciloic (produs de degradare)

66
 S CH3
CH C NH
CH3
NH O N
O COOH
C O
S CH3
CH C NH
CH3
NH O
O COOH
C O
S CH3
CH C NH
CH3
NH2 O
O COOH

ampicilina trimer (produs secundar)

S CH3
CH C NH
CH3 fenilalanil ampicilina
NH O O C N
COOH (produs secundar)
C O
CH2 CH NH2
O

NH
S CH3
ampicilin piperazina NH
(produs de degradare) CH3
O O C N COOH
67
Amoxicilina

Amoxicilina se degradează →
impuritate dicetopiperazin amoxicilina
(HPLC, MS)

68
IMPURITĂŢI ENATIOMERICE

 Ofloxacina –racemic - (50 % D, 50 % izomer L)

(RS)-7-fluoro-2-methyl-6-(4-methylpiperazin-1-yl)-10-oxo-
4-oxa-1- azatricyclo[7.3.1.05,13]trideca-5(13),6,8,11-
tetraene-11-carboxylic acid

69
Esomeprazol isomer
al omeprazolului

(S)-5-methoxy-2-[(4-methoxy-3,5-dimethylpyridin-2-yl)
methylsulfinyl] -3H-benzoimidazole

Levalbuterol (levosalbuterol) izomer al salbuterolului

(RS)--[2-(tert-butylamino)-1-hydroxyethyl]-2-
(hydroxymethyl)phenol)

4-[(1R)-2-(tert-butylamino)-1-hydroxyethyl]-2- 70
(hydroxymethyl)phenol
 SOLVENŢI REZIDUALI
Clasa I - solvenţi ce trebuie evitaţi Clasa II - solvenţi ce trebuie limitaţi
Solvent Concentraţie Importanţă Solvent Limita de expunere Concentraţie limită
zilnică permisă (mg/zi) (ppm)
limită (ppm)
1,1,2-tricloretena 0.8 80
1,1,1-tricloretan 1500 pericol pentru 1,2-dicloretena 18.7 1870
mediu 1,2-dimetoxietan 1.0 100
1,1-dicloretena 8 toxic 1,4-dioxan 3.8 380

1,2-dicloretan 5 toxic 2-etoxietanol 1.6 160

2-metoxietanol 0.5 50
Benzen 2 cancerigen
Acetonitril 4.1 410
Tetraclorura de 4 toxic şi pericol Ciclohexan 38.8 3880
carbon pentru mediu Clorobenzen 3.6 360
Cloroform 0.6 60

Clasa III - solvenţi cu potenţial toxic redus Diclormetan 6.0 600

Etileglicol 6.2 620
1-butanol Acetona Formamida 2.2 220
1-pentanol Acid acetic Hexan 2.9 290

1-propanol Acid formic Metanol 30.0 3000

Metil, butil-cetona 0.5 50
2-butanol Anisol
Metil, ciclohexan 11.8 1180
2-metil-1-propanol Dimetilsulfoxid N,N-dimetil acetamida 10.9 1090
2-propanol Etanol N,N-dimetil formamida 8.8 880
3-metil-1-butanol Etil eter Nitrometan 0.5 50

Acetat de butil Formiat de etil N-metil pirolidona 5.3 530

Piridina 2.0 200
Acetat de etil Heptan
Tetrahidrofuran 7.2 720
Acetat de izobutil Metil, izobutil cetona Tetralina 1.0 100
Acetat de izopropil Metil,etil cetona Toluen 8.9 890
Acetat de metil Pentan Xilen 21.7 2170

Acetat de propil t-butil,metil eter

71
IMPURITĂŢI LEGATE DE FORMULARE

Impurităţi formate în timpul formulării

a) legate de metodă

b) legate de mediul ambiant

 Expunere la temperaturi necorespunzătoare
 Lumina în special radiaţiile UV
 Umiditatea

c) legate de factori ai formelor dozate

72
Formarea impurităţilor în timp
a. Interreacţii între ingrediente
 Nicotinamida se degradează în prezenţa piridoxinei, riboflavinei şi
tiaminei
 Interacțiunea dintre benzocaină și acetat de polivinil

b. Grupă funcţională legată de degradarea tipică

 Hidroliza esterilor

73
 Alte hidrolize:
o benzilpenicilina, barbital, cloramfenicol, clordiazepoxid, lincomiycina, oxazepam

 Degradări oxidative
Compuşi susceptibili:
o Hidrocortison, methotrexat, adinazolam
o Derivaţi fenolici: cateholamine, morfină
o Diene conjugate: vitamina A, acizi graşi nesaturaţi
o Heterocicli aromatici
o Derivaţi nitrozo şi nitrici
o Aldehide

74
 Decarboxilare

Rufloxacina

75
 Degradare fotolitică
 Ciprofloxacina

ciprofloxacina analog etilendiaminic

 Compuşi susceptibili fotolizei:
 ergometrina
nitroprusiat
 riboflavina
 fenotiazine

Fotodegradarea nifedipinei
76
 Alte exemple:
Tobramicin
antibiotic aminoglicozidic
se obţine prin fermentaţie din actinomicetul Streptomyces
tenebrarius
prin purificare incompletă sau degradare apar compuşi de
impurificare: kanamicina B (bekanamicina), nebramicina şi
neamina (neomicina A).

77
78
 Neomicina
 antibiotic aminoglicozidic

Structura neomicinelor şi
a impurităţilor:

Analiză HPLC pentru o

neomicină pură

79
Identificarea şi caracterizarea unor
posibile impurităţi din Valsartan

80
Sinteza valsartanului

81
- Metoda: HPLC-UV
- Condiţii cromatografice:
 coloană: RP18 250 mm x 4.6 mm,5 μm
 fază mobilă: A – KH2PO4 0.01 M şi K2HPO4 0.005 M (pH 3 ajustat cu
acid fosforic diluat), B – apă şi acetonitril (1:4, v:v)
 eluţie în gradient: %A/%B: 0/50, 20/70, 30/70, 40/80, 50/50,
60/50
 rată de curgere: 0.8 ml/min
 detecţie: UV la 210 nm

Cromatograma HPLC a valsartanului şi a celor 5 impurităţi 82

- Elucidarea structurii impurităţilor:
 LC-MS:
- coloană: RP18 250 mm x 4.6 mm,5 μm
- fază mobilă: A – acetat de amoniu 0.01 M (ajustat la pH 3
cu acid trifluoracetic), B – apă şi acetonitril (1:4, v/v)
- eluţie în gradient
- detecţia MS - ionizare spray (ESI), în mod pozitiv, voltaj
5500 V şi ionizare negativă, la un voltaj de 4500 V
 analiză FTIR – prin pastilare în KBr
 punct de topire

83
 Caracteristicile IR, MS, pt ale celor 5 impurităţi
Compus pt 0C IR MS
Impuritatea I 165-167 3419 (legături de întindere N-H și O-H), 3033 (legătură de +ve ESI-MS: 352 (M+H)+, 374
întindere C-H aromatică), 2968 (legătură de întindere C-H (M+Na)+, 390 (M+K)+
alifatică), 1622 (legătură de întindere C=O), 1567 (legături
de întindere C=C, C=N aromatice)
Impuritatea II 62-64 3444 (legături de întindere N-H și O-H), 2965 (legătură de +ve ESI-MS: 544 (M+H)+, 566
întindere C-H aromatică), 2931 (legătură de întindere C-H (M+Na)+, 582 (M+K)+
alifatică), 1731 (legătură de întindere C=O carboxilică),
1603 (legătură de întindere C=O amidică)
Impuritatea III 58-60 2929 (legătură de întindere C-H alifatică), 1731 (legătură +ve ESI-MS: 534 (M+Na)+, 550
de întindere C=O carboxilică), 1603 (legătură de întindere (M+K)+
C=O amidică)  
Impuritatea IV 87-89 3435 (legături de întindere N-H și O-H), 2968 (legătură de +ve ESI-MS: 456 (M+Na)+
întindere C-H aromatică), 2927 (legătură de întindere C-H
alifatică), 1732 (legătură de întindere C=O carboxilică),
1606 (legătură de întindere C=O amidică)
Impuritatea V 71-75 3421 (legătură de întindere N-H și O-H), 3031 (legătură +ve ESI-MS: 452 (M+H)+, 474
de întindere C-H aromatică), 2935 (legătură de întindere (M+Na)+
C-H alifatică), 1731 (legătură de întindere C=O
carboxilică), 1614 (legătură de întindere C=O amidică)
Valsartan 105-108 2923 (legătură de întindere C-H alifatică), 1732 (legătură +ve ESI-MS: 436 (M+H)+, 458
de întindere C=O carboxilică), 1602 (legătură de întindere (M+Na)+
C=O amidică)

84
Fragmentarea valsartanului şi impurităţile 1, II, III, IV şi V

85
Sinteza impurităţilor valsartanului

86
 Identificarea şi caracterizarea unor posibile impurităţi obtinute în
urma expunerii Valsartanului la stress prin fotodegradare

Conditii: 35 °C, într-o cameră de stabilitate, emisie de radiație UV de 410 µW/cm2 de la

distanța de 15 cm.

Structurile chimice ale valsartanului și ale celor doi produși de fotodegradare : DP-1 și DP-2

87
 Elucidarea structurilor celor două impurități

Spectrele 1H-RMN ale impurităților DP-1 (A) și DP-2 (B) Spectrele 13C-RMN pentru impuritatea DP-1 (A) și DP-2 (B)
Datele spectrului de masă și infraroșu pentru DP-1 și DP-2
Impuritatea FT-IR (cm-1) Spectru de masă, m/z (%)
DP-1 3680-3230, 2957, 2871, 1736, 1642, 414.2269 ([M+Na]+, 100), 392.2445 ([M+H]+, 54), 386.2191(M-N2+Na]+,
1533, 1469, 1263, 1100, 952, 820 și 770 21, pierderea de N2), 364.2361 (M-N2 +H]+, 3, pierderea de N2), 357.2043
([M-Me2CH=CH2+Na]+, 5, se pierde izobutilenă) și 235.0971 ([M-
C9H18NO]+, 4, pierderea fragmentului de amidă secundară)
DP-2 2959, 2871, 1730, 1605, 1466, 1388, 384.2040 ([M+Na]+, 69), 362.2215 ([M+H]+, 100), 278.1654 ([M-C5H7O]+,
1228, 1103, 1025, 996, 820 și 760 17, pierderea catenei laterale valeril), 205.0759 ([M-C 9H18NO]+, 61,
pierderea fragmentului de amidă secundară) 88
 EXEMPLE DE IMPURITATI INSCRISE (FR X)
1. Substanţele reducătoare:
 pentru acetazolamidă - se depistează cu amoniac 100 g/l şi nitrat de
argint

2. Aminoacizi:
 CSS într-un sistem de developare adecvat, acidul -aminocaproic,
trebuie să se prezinte ca o substanţă unitară, pe cromatogramă să nu
apară şi alte spoturi colorate în urma vizualizării cu ninhidrina.

3. Apa din uleiurile volatile

 se pune în evidenţă cu sulfură de carbon sau cu acid picric, ca şi în
cazul analizei eterului anestezic.

4. Alcoolii, glicolii, eter-glicolii şi acetatul de glicerol din uleiurile

volatile
 se pun în evidenţă prin procesul de salefiere cu ajutorul unei soluţii
saturate de clorură de sodiu.

5. Benzenul din uleiurile volatile

 se depistează cu acid azotic prin formarea nitrobenzenului cu miros
caracteristic.

89
6. Esterii acizilor benzoic, succinic, oxalic, ftalic, cinamic şi
citric din uleiurile volatile
 se depistează prin saponificare cu hidroxid de sodiu când se
formează acizii respectivi insolubili, ce apar sub formă de
cristale.
 doar în cazul uleiului de scorţişoară pot apărea cristale
redizolvabile la fierbere.

7. In uleiurile volatile pot fi adăugate intenţionat uleiuri grase

sau uleiuri rezinificate
 se pun în evidenţă prin pete persistente ce rămân pe hârtia de
filtru după volatilizare.

8. Uleiurile minerale se pot utiliza în scop fraudulos

 se pun în evidenţă cu ajutorul alcoolului, prin tulburarea
amestecului de ulei volatil şi alcool.

9. Acetona trebuie să lipsească din unele substanţe

medicamentoase şi mai ales din eterul anestezic.
 se pune în evidenţă cu nitroprusiat de sodiu în mediu alcalin.

90
10. Alcoolul din eterul anestezic
 se evidenţiază cu ajutorul unei soluţii apoase saturate cu eter (măreşte
volumul soluţiei apoase) sau cu ajutorul fuxinei.

11. Aldehidele care pot impurifica eterul anestezic

 se evidenţiază cu ajutorul reactivului Nessler.

12. Peroxizii
 se identifică cu iodura de potasiu soluţie 100 g/l.

13. Substanţele volatile străine din eter

 se identifică după mirosul străin lăsat după evaporarea eterului.

14. Lanolina poate fi impurificată cu clor liber.

 se evidenţiază cu ajutorul firului de cupru introdus în flacără.

15. Glicerina poate impurifica lanolina

 se evidenţiaza titrimetric cu ajutorul NaOH şi a acidului boric.

91
16. Parafinele se scot din produsul impurificat prin cromatografiere pe
coloane de oxid de aluminiu utilizând ca eluent eterul de petrol.
 impurificarea se apreciază prin determinarea masică a reziduului ce
rezultă prin evaporare.

17. Apoatropina şi beladonina din sulfatul de atropină

 se pun în evidenţă prin tratarea soluţiei A a fiecărei substanţe cu
amoniac 100 g/l.

18. Balsamul de Peru poate fi impurificat cu:

- alcool - se pune în evidenţă prin metoda descrisă ca la punctul 10)
- balsam artificial - se pune în evidenţă cu ajutorul alcoolului etilic
- benzaldehidă, terebentină - se izolează din balsam cu eter de petrol,
reziduul rămas după evaporare se cercetează din punct de vedere al
consistenţei şi al mirosului
- uleiurile grase - dacă sunt prezente, tulbură o soluţie de cloralhidrat
3,5 g în 2 ml apă.

19. Pentru sulfatul de bariu se cercetează "gradul de fineţe“:

 prin observarea unei suspensii apoase (5 g substanţă în 50 ml de apă)
după 15 minute ce nu trebuie să scadă sub diviziunea 18.

92
20. Clorhidratul de tetraciclină
 se controlează cromatografic deoarece poate fi impurificat cu
anhidrotetraciclină, epitetraciclină, epianhidrotetraciclină .
 incadrarea în limitele normale se poate exprima şi prin valoarea
absorbanţei A1cm1% (380 nm) care trebuie să fie cuprinsă între 365 - 387.

93
anhidrotetraciclina epianhidrotetraciclina
 21. Trihidratul de ampicilină
 se cercetează valoarea A268/A266 = 1,10 - 1,30
 conţinutul în apă se determină cu reactivul Karl - Fischer
(determinare potenţiometrică) şi care trebuie să fie între 12 – 15 %.

22. Mucilagul de gumă arabică 30 %

 tragacanta - se pune în evidenţă cu o soluţie de acetat de plumb
 dextrine, amidon - mucilagul se tratează cu o soluţie de iod, în
caz de prezenţă apare o coloraţie roşie (dextrine) sau albastră
(amidon)
 zaharoza - se pune în evidenţă cu rezorcinol, cu care formează în
prezenţa acidului clorhidric, la cald, un compus colorat în galben
sau roşu.

94
23. Frunzele de Belladonna
 pot fi impurificate cu frunze de Phytolacca americana,
caracterizate prin prezenţa rafidiilor în locul sacilor cu nisip oxalic
atunci când sunt cercetate într-un preparat superficial.
 produsul mai este cercetat şi pentru: impurităţi, alte părţi din
aceeaşi plantă; apoatropină şi tropanol, substanţe minerale.

apoataropina

L - hiosciamina

beladonina
95
24. Fructele de Pimpinella anisum
 se cercetează cu atenţie pentru a nu fi impurificate cu cele de

Conium maculatum, Hyosciamus niger sau Carum carvi.

Pimpinella anisum Conium maculatum Carum carvi

Hyoscyamus niger

96
25. Soluţia injectabilă de albumină serică umană se controlează:
 electroforetic pentru fracţiuni proteice străine
 spectral în UV pentru hemoglobină liberă şi porfirină
 impurităţile pirogene, etc.

26. Perfuzia de dextran 40 (100 g/l) şi glucoză (50 g/l) se cercetează:

 aciditatea, vâscozitatea intrinseca 20 = 0,180-0,220 dl/g
 impurităţi pirogene
 toxicitate.

27. Comprimatele de acetildigitoxină se cercetează:

 CSS Kieselgel G - pot fi impurificate cu gitoxină, digitoxină şi produşi rezultaţi prin
hidroliza principiului activ (desacetildigitoxina, digitoxin-mono- şi bis-digitoxina).
 asemănător se cercetează puritatea comprimatelor cu digoxină.

Acetildigoxina =
3-acetildigitoxose-
digitoxose2-digoxigenina

97
98
28. Drajeurile cu lanatozid C pot fi impurificate cu desacetilanatozida
C, lanatozida D şi C.
 se pun în evidenţă cromatografic folosind pentru vizualizare acid
tricloracetic şi cloramină.
Lanatosida C = glucoso-3-acetildigitoxose-digitoxose-2-digoxigenin)

99