Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N.

Testimițanu”
Facultatea de Educatie Continue in Medicina si Farmacie
Catedra de Medicina Diagnostic de Laborator

Sef catedra ,dr.hab.in medicina,profesor universitar Anatol Visnevschi

Sef curs imunologie ,dr.hab.in medicina ,profesor universitar Lucia Andries

REFERAT
Maladiile sexual transmisibile
(Ureaplasma urealiticum)

Elaborat:Corjuc Valentina

Chisinau 2022
 Ce sunt maladiile cu transmitere sexuala

• Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), denumite și boli cu transmitere sexuală (BTS)

și boli venerice (BV), reprezintă infecții care sunt răspândite prin act sexual, în
special prin contact vaginal, sex anal și sex oral. Majoritatea infecțiilor cu
transmitere sexuală nu prezintă simptome în starea incipientă. Acest fapt are ca
rezultat un risc mai mare de a transmite boala altor persoane.Simptomele și semnele
bolii pot include: secreții vaginale, secreții peniene, ulcere pe sau în jurul organelor
genitale și durere pelviană. ITS-urile contactate înainte sau în timpul nașterii pot
duce la rezultate grave pentru făt. Anumite ITS-uri pot cauza probleme cu
capacitatea de a rămâne însărcinată
 Ce este ureaplasma?Etiologia
• Ureaplasma reprezintă un grup de bacterii minuscule (unele
dintre cele mai mici existente) care populează tractul urinar și
cel genital, făcând parte din familia Mycoplasma. O trăsătură
distinctivă a acestora este că ele nu au perete celular, ceea ce
înseamnă că sunt rezistente la un șir de antibiotice, precum
penicilina. Cu toate acestea, infecția poate fi tratată cu alte
categorii de antibiotice.
• În majoritatea cazurilor ureaplasma trăiește în armonie cu alte
bacterii din tractul urinar și reproductiv fără a provoca
simptome. Iată de ce ea este deosebit de periculoasă, fiind
capabilă să fie transmisă copilului în timpul sarcinii,
provocând naștere prematură sau infertilitate atât feminină,
cât și masculină.
 Epidimiologia
• Speciile Ureaplasma sunt organisme comensale din tractul genital feminin , colonizând
40-80% din tractul genital al femeilor sănătoase. Prevalența colonizării vaginale cu U.
urealyticum la gravide este de 29-42%. Speciile Ureaplasma sunt cel mai frecvent agent
patogen identificat la sugarii cu VLBW. Colonizarea cu ureaplasmă a tractului respirator
este mai frecventă la sugarii prematuri cu VLBW comparativ cu sugarii la termen. 20-45%
dintre sugarii cu VLBW au colonizare cu ureaplasmă a tractului respirator . S-a constatat că
incidența speciilor Ureaplasma în culturile de sânge din cordonul ombilical la nou-născuții
VLBW este de 17%. Într-un alt studiu , s-a demonstrat că speciile de ureaplasmă invadează
fluxul sanguin și traversează bariera hematoencefalică la 23% dintre sugarii cu VLBW.
Prevalența culturii de LCR pozitiv Ureaplasma de la sugari prematuri investigați pentru
suspiciunea de meningită a fost de 8%.
• Colonizarea de către speciile Ureaplasma poate fi observată atât la populația pediatrică, cât
și la cea adultă. Tractul genital al bărbaților și femeilor adulți sunt principalele rezervoare
ale speciilor Ureaplasma. Cu toate acestea, infecția simptomatică cu Ureaplasma este
observată mai des la nou-născuții prematuri. Colonizarea nou-născuților de către U.
urealyticum crește odată cu scăderea vârstei gestaționale și a greutății la naștere.
Patogeneza și aspectele clinice
• Ureaplasma nu provoacă niciun simptom dacă trăiește în echilibru cu celelalte
bacterii din tractul genito-urinar. Un sistem imun puternic poate lupta eficient cu
bacteria, prevenind manifestările clinice ale acesteia.
• În cazul în care populația acesteia crește, ar putea apare un șir de probleme și
simptomele corespunzătoare. Cel mai frecvent este vorba de inflamația uretrei
sau uretrită. Atât femeile, cât și bărbații pot experimenta simptomele:
• Durere în timpul urinării;
• Senzația de arsură;
• Eliminări vaginale.
• De asemenea, poate fi vorba de o vaginoză bacteriană cu simptome:
• Eliminări vaginale apoase;
• Miros vaginal neplăcut.
Eliminări vaginale anormale - cauze și tratament.
Infecția cu ureaplasma a fost depistată în cazul femeilor și a bărbaților care suferă de
infertilitate, adică încercarea, fără rezultat, de a concepe o sarcină timp de 12 luni. Se
întâmplă pentru că bacteria împiedică spermatozoizii să se miște corespunzător, diminuând și
numărul acestora. În cazul femeilor aceasta transformă concepția într-un proces mult mai
dificil.
Un studiu medical a concluzionat că Ureaplasma
urealyticum este depistată frecvent în cazul femeilor
care suferă de o infertilitate inexplicabilă. Drept rezultat,
autorii acestuia îndeamnă femeile care nu pot concepe
un copil să fie testate la prezența acestei bacterii.
În general, infecțiile cu transmitere sexuală sunt
responsabile pentru 15% din cazurile de infertilitate
masculină. Cu toate acestea, nu doar Ureaplasma poate
fi la mijloc, ci și alte infecții, precum cele cu chlamydia
sau gonoreea.
Un alt studiu a concluzionat că în mecanismul
infertilității masculine este implicată Ureaplasma
urealyticum, iar Ureaplasma parvum – nu.
Totodată, infecția cu ureaplasma poate provoca dureri
abdominale și pelviene, cauzele cărora pot fi:
• Prostatita: inflamația prostatei, care provoacă
dureri și dificultăți în timpul urinării, urină tulbure
sau cu sânge în ea, dureri în zona genitală și o
dorință urgentă de a se urina.
• Endometrita: inflamația membranei interne a
uterului care poate provoca dureri pelviene, eliminări
vaginale anormale, sângerări uterine sau febră.
• Calculi renali (pietre la rinichi): în unele cazuri bacteria poate cauza formarea pietrelor la
nivelul rinichilor, determinând apariția durerilor în regiunea pelvisului, abdomenul inferior,
febră, probleme în timpul urinării și urină tulbure, cu sânge și un miros neplăcut.
Ureaplasma la femeile însărcinate și la nou-născuți
• Copiii născuți prematur, în special cei care
cântăresc 1000 de grame și mai puțin, pot fi cauza
infecției cu ureaplasma. Nou-născuții pot avea
simptome:
• Pneumonie;
• Meningită și afectarea creierului;
• Afectarea plămânilor și dificultăți de respirație.
Totodată, fătul poate fi infectat de bacterie înainte de
naștere, ceea ce poate cauza:
• Ruperea prematură a membranelor;
• Avort spontan;
• Nașterea prematură;
• Oprirea în dezvoltare a copilului.
Diagnostic de laborator
Ureaplasma poate fi diagnosticată în urma prelevării secrețiilor de către
un medic,apoi analizată cu ajutorul tehnicii specializate. În unele cazuri
poate fi indicată biopsia din endometru (membrana internă a uterului).

Daca aveti simptome de infectie cu ureaplasma si toate celelalte probleme au fost

excluse, medicii pot recolta o proba pentru a trimite in laborator.
Acestia pot utiliza oricare dintre urmatoarele teste pentru a ajuta la diagnosticarea
infectiei cu ureaplasma:
• recoltarea unei probe de lichid din colul uterin(raclaj)
• proba de urina,
• recoltarea unei probe de lichid din endometriu,
• lichid prostatic ,
• lichid cefalorahidian (LCR),care sunt diagnosticate prin metoda PCR.
• analiza  anticorpilor IgM si IgG din sangele venos prin metoda ELISA .
Metoda ELISA

• Imobilizarea Ag în godeu
• Incubarea cu proba pacientului.

• Se adaugă anticorpi conjugați cu enzime.

• Se adaugă substratul pentru enzimă.
• Intensitatea culurii este proporțională cu
cantitatea Ac din proba pacientului.
 PCR diagnostica ureaplasma urealiticum
La baza metodei PCR este procesul de sinteză in vitro a unui
anumit segment-ţintă din catena ADN, sub acţiunea enzimei ADN
dependente numită Taq-polimeraza care exercită citirea şi consecutiv
legarea nucleotidelor, complementare cu catena ADN matriţă
(maternă) şi formarea catenei noi de ADN (fiică). Sinteza catenei noi
se iniţiază în anumite puncte stabilite de-a lungul ADN situsuri de
iniţiere PCR.
În primul ciclu PCR se iniţiază sinteza polinucleotidului de la
amorse(primer) spre capetele moleculei de ADN, iar în ciclurile
următoare de la
amorse spre capetele generate în primul ciclu PCR (corespund
situsurilor de iniţiere PCR).
După 35-40 de cicluri, cantitatea fragmentelor ADN sintetizate
(ampliconi) atinge câteva milioane de copii şi este uşor de
detectat cu ajutorul metodelor de electroforeză în gel, în prezenţa
colorantului fluorescent, care se cuplează nespecific cu moleculele
acizilor nucleici.

• EXTRAGEREA ADN-lui
Reagent Sorb-Am AmpliSens
Este comus:
• Soluție de liza
• Soluție de spalare
• Sorbent universal
• TE-bufer pentru eluție ADN-lui
• BKO-FL (control intern)
• OKO (control negativ)
Metoda
1. Într-un ependorf 1,5 mcl steril de
polipropilen se toarnă 10 mcl de BKO-
FL, 20mcl de sorbent universal și 300
mcl soluție de liză.
2. Raclajul cu materialul biologic trebuie
centrifugat 2 min după care 100 mcl de
sediment(celulele formate) se adaugă
in ependorfu pregătit recent.
3. Ependorfu bine închis trebuie vortexat și încubat 5 min la
temperatura 65℃ în termostat. După epndorful trebuie vortexat
încă odată și lăsat pe 2 min la temp camerei.
4. Ependorfu se centrifughează 30 sec. soluția deasupra
sorbentului trebuie aspirată cu un vîrf fără filtru (ne atingînd
precipitatul din sorbent)
5. Se adaugă 1 ml sol de spălare se vortexează. Și se repetă
punctul nr .4
6. Ependorfu se pune in termostat la temp 65℃ pe 5-10 min în
acest timp proba trebuie sa fie deschisă pentru a usca
precipitatul.
7. După uscare se adaugă 100 mcl de TE-bufer pentru eluția
ADN-lui. Se încubează la temp 65℃ 5 min.
8. Proba se centrifughează timp de 1-2 min. Soluția obținută
deasupra precipitatului este ADN-ul purificat.
AMPLIFICAREA
În setul AmpliSens Ureaplasma urealyticum/parvum-FL
sunt amplicoane gata pregatite cu reagenți. Într-un
amplicon se toarnă 10 mcl de ADN purificat și se pune pe
aparat de amplificare. Reacția durează 1:40. După care
pot fi citite rezultate.
 Tratamentul
• Tratamentul in infectia cu Ureaplasma urealyticum se da in urma realizarii unei
antibiograme deoarece Ureaplasma urealyticum a capatat rezistenta la multe
antibiotice. De obicei se urmeaza o cura de 7 zile cu eritromicina, azitromicina,
tetraciclina sau doxiciclina. Daca infectia este cronica se recomanda un tratament mai
indelungat.

• Partenerul trebuie tratat, iar contactul sexual evitat pana la confirmarea vindecarii prin
repetarea investigatiilor initiale.

• La persoanele imunodeprimate se regasesc cele mai rezistente tulpini iar la acestia se

administreaza tratament special. Numarul mare de bacterii ce ne inconjoara nu ar
trebui sa ne sperie ci ar trebui sa ne motiveze sa adoptam un stil de viata sanatos, iar
acest lucru se realizeaza prin mentinerea igienei si folosirea de mijloace de protectie
adecvate.