Strategii didactice

Strategii didactice
 În sens larg, ,,strategia” poate fi definită ca fiind o
modalitate de desfăşurare şi ameliorare a acţiunilor
întreprinse în vederea atingerii unui scop.
 Din punctul de vedere al didacticii generale, strategiile de
instruire/autoinstruire se pot defini ca :
 - sisteme de metode,
 - procedee,
 - mijloace şi forme de organizare a activităţii de
instruire/autoinstruire, integrate în structuri operaţionale,
care sunt menite să asigure o învăţare activă şi creatoare a
cunoştinţelor şi abilităţilor şi să raţionalizeze procesul
instruirii.
 Strategii didactice
 Caracteristicii:
 - au caracter normativ, constituie componenta
dinamică şi deschisă a situaţiilor de instruire,
caracterizată prin flexibilitate şi elasticitate internă;
 - funcţia strategiilor de instruire este de a structura
şi modela înlănţuirea situaţiilor de învăţare în care
sunt puşi elevii (studentii) de a declanşa la aceştia
mecanismele psihologice ale învăţării;
 - elementele componente ale strategiilor de instruire
alcătuiesc un sistem; între ele se stabilesc
conexiuni, interrelaţii şi chiar interdependenţe;
 Strategii didactice

 - strategia didactică vizează procesul instruirii în ansamblul
său, nu o singură secvenţă de instruire;
 - strategiile nu se asimilează cu lecţia, întrucât ele pot fi şi
trebuie să fie valorificate nu doar în cadrul lecţiilor şi al
activităţilor didactice desfăşurate în clasă, ci în cadrul tuturor
tipurilor de activităţi desfăşurate de binomul profesor-elev;
 -  strategiile au caracter probabilistic, stocastic există un mare
număr de variabile şi subvariabile care intervin în acest
proces.
 Strategii didactice
 Criterile de stabilire a strategiilor didactice:
 -  concepţia pedagogică şi didactică generală a perioadei
respective, principalele orientări din didactică şi concepţia
personală a cadrului didactic;
 - sistemul principiilor didactice generale şi cel al principiilor
didactice specifice disciplinei de studiu;
 - obiectivele generale, cadru, de referinţă şi specifice, în
funcţie de finalitatea urmărită;
 - natura şi specificul conţinutului ştiinţific care face obiectul
activităţii instructiv-educative; acesta poate fi predat şi
asimilat în moduri diferite, în funcţie de rolul deţinut de
profesor sau elev;
 Strategii didactice
 - particularităţile clasei de elevi (număr de elevi, grad de
omogenitate, nivel de pregătire, de dezvoltare intelectuală,
particularităţi de vârstă şi individuale, nivelul motivaţional,
sistemul de interese şi aspiraţii, aptitudini etc.);
 - experienţa şi  tipul de învăţare ale elevilor (cele mai eficiente
strategii sunt cele care promovează tipul de învăţare activă,
euristică şi creatoare);
 - natura şi formele probelor de evaluare;
 - dotarea didactico-materială a şcolii, caracteristicile spaţiului
şcolar;
 - timpul disponibil;
 - personalitatea şi competenţa ştiinţifică, psihopedagogică şi
metodică a cadrului didactic, stilul, ingeniozitatea şi
creativitatea sa.
 Strategii didactice
 Clasificarea strategiilor de instruire

 După gradul de generalitate:

 - generale (comune mai multor discipline de studiu);
 - particulare (specifice unei discipline de studiu);
 După caracterul lor:
 - de rutină;
 - bazate pe sisteme de deprinderi, pe moduri generale de
abordare a predării pentru categorii de probleme;
 - inovatoare, creative (elaborate chiar de către cei care
predau).
 Strategii didactice
 Clasificarea strategiilor
 Strategii didactice

Dupa gradul de generalitate

 Strategii didactice
Dupa caracterul lor
 Generale (comune mai multor discipline)
Dupa gradul de generalitate Particulare (specifice unei singure discipline
de studiu)
De rutina
Bazate pe sisteme de deprinderi, pe moduri
Dupa caracterul lor generale de abordare a predarii pentru
categorii de probleme
Novatoare, creative (Elaborate de catre cei
care predau)

Clasificarea strategiilor
Dupa natura obiectivelor pe care Cognitive
sunt centrate Actionale
Afectiv atitudinale
Inductive
Deductive
Dupa evolutia gandirii elevilor Analogice
Transductive
Mixte

- semialgoritmice (de īnvatare semiindependenta);

Algoritmice (de invatare riguros dirijata) - nealgoritmice (de īnvataree preponderent
independenta).

imitative

Prescrise/participative (de dirijarea riguroasa explicativ-reproductive (expozitive)

a invatarii) explicativ-intuitive (demonstrative)
algoritmice
programate
Dupa gradul de dirijare a invatarii euristice:explicativ-investigative, de explorare.
observative, de explorare experimentala, de
descoperire independenta, dirijata, sau
semidirijata, bazate pe conversatie,
Neprescrise/participative (de activizare a problematizante, bazate pe cercetare de
elevilor) echipa)
creative (bazate pe originalitatea elevilor)
mixte
algoritmico-euristice
euristico-algoritmice

Dupa natura obiectivelor pe care sunt centrate

 Strategii didactice
Generale (comune mai multor discipline)
Dupa gradul de generalitate Particulare (specifice unei singure discipline
de studiu)
De rutina
Bazate pe sisteme de deprinderi, pe moduri
generale de abordare a predarii pentru
Dupa caracterul lor
categorii de probleme
Novatoare, creative (Elaborate de catre cei
care predau)

Clasificarea strategiilor
Dupa natura obiectivelor pe care Cognitive
sunt centrate Actionale
Afectiv atitudinale
Inductive
Deductive
Dupa evolutia gandirii elevilor Analogice
Transductive
Mixte

- semialgoritmice (de īnvatare semiindependenta);

Algoritmice (de invatare riguros dirijata) - nealgoritmice (de īnvataree preponderent
independenta).

imitative

Prescrise/participative (de dirijarea riguroasa explicativ-reproductive (expozitive)

a invatarii) explicativ-intuitive (demonstrative)
algoritmice
programate
Dupa gradul de dirijare a invatarii euristice:explicativ-investigative, de explorare.
observative, de explorare experimentala, de
descoperire independenta, dirijata, sau
semidirijata, bazate pe conversatie,
Neprescrise/participative (de activizare a problematizante, bazate pe cercetare de
elevilor) echipa)
creative (bazate pe originalitatea elevilor)
mixte
algoritmico-euristice
euristico-algoritmice
 Strategii didactice

 Principalele elemente constitutive ale strategiei

didactice sunt :
 - sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a
activităţii de instruire şi autoinstruire;
 - sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor
şi al procedeelor didactice;
 - sistemul mijloacelor de învăţământ
 Strategii didactice
 Metode de stimulare şi educare a creativităţii

 Problema educării creativităţii se pune în sensul :

 - valorificării potenţialului existent;
 - antrenării interesului, curiozităţii;
 - susţinerii motivaţiei;
 - eliberării de inhibiţii, fobii, pentru creşterea imunităţii
faţă de factorii frenatori.
 Principalele metode şi tehnici de exersare şi educare a
creativităţii pot fi folosite de părinţi, învăţători şi
profesori, de manageri din instituţii şi întreprinderi.
 Strategii didactice
 Metodele analogice  (M. Mircescu, 1997)
 Au la bază tipul de raţionament analogic, în care derivarea unui enunţ din altul,
interferenţa se face pornind de la asemănările parţiale între două sau mai multe
fenomene.
 Neglijându-se diferenţele, se caută analogii, evidenţiindu-se acele însuşiri
transferabile care pot conduce la inovaţii sau invenţii.
 Din rândul metodelor analogice de stimulare a creativităţii, fac parte:
 ● Exerciţiul de relaţii analogice, adoptând diverse criterii, precum: funcţia,
structura, amplasarea etc.
 ● Metoda bazată pe comparaţie foloseşte ca operaţie de bază comparaţia, prin
alăturarea a două sau mai multe fiinţe, lucruri, fenomene pentru a stabili
asemănările şi deosebirile dintre ele.
 ● Metoda iniţiată de o parabolă foloseşte o istorioară alegorică, cu un cuprins
moral sau religios, o pildă,  constând în exprimarea unei idei abstracte prin
mijloace concrete.
 ● Metode bazate pe sinteză reprezentată de schemă. În mod obişnuit, limbajul
fiind secvenţial, eşalonat în timp, informaţiile se adaugă pe măsură ce altele se
uită. Prezentarea printr-o schemă are caracteristica de a permite o viziune globală
asupra fenomenului.
 ● Schema identificării corporale.  Se face analogia cu corpul uman în care
funcţionează mecanisme ce uimesc prin ingeniozitate.
 Strategii didactice
 Metode antitetice

Metodele antitetice îşi propun tocmai spargerea, distrugerea acestor tipuri de comportamente,
aruncarea la coş a reţetelor, a formulelor, a şabloanelor şi a tiparelor.
● Concasarea se referă la ,,sfărâmarea”, ,,spargerea” conceptului clasic format deja şi acceptat de
opinia publică. Ca metodă de creaţie urmăreşte să investigheze aspecte noi, neabordate până
în acel moment. În acest scop, pot fi utilizate diverse operaţii, precum spargerea, distrugerea,
ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea.
● În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse şi exerciţii bazate pe întrebarea ,,Ce se poate face
cu (un anumit obiect)?” - având una din condiţii: fără a modifica obiectul;
 utilizând forma iniţială sau modificând-o;
 utilizând proprietăţile sale materiale.
● Antitextul sau dialectica grupurilor ,,faţă în faţă”. Orice grup iniţiator al unui proiect are
tendinţa de a exagera – explicabilă prin ataşamentul sentimental, prin dorinţa de convingere,
pentru sensibilizarea factorilor de decizie sau a sponsorilor. Dar de cele mai multe ori se
găsesc şi opozanţi care, de asemenea, au tendinţa de a exagera cu contra - argumente –
dictate de conservatorism, de invidie, de pregătirea propriilor proiecte etc. Adevărul se află
undeva la mijloc, între cele două extreme. Întâlnirea dintre cele două extreme poate  avea o
valoare emulativă.
 ● O altă metodă o constituie refacerea drumului parcurs de omenire în domeniul
descoperirilor, al invenţiilor şi inovaţiilor, al creaţiei tehnice.
 Important este ca – prin formularea unor răspunsuri la întrebări de genul ,,Pentru ce? De ce?”
– să se  caute  explicaţii  care,  de  cele mai multe ori, nu sunt totale. Esenţial este să nu fie
acceptată cu uşurinţă orice explicaţie,  să fie adoptată o atitudine uşor critică şi ironică.
 Strategii didactice
 Metode aleatorii. 
 Aceste metode au la bază ceea ce Koestler numeşte
bisocierea sau ceea ce Edward de Bono defineşte ca
fiind gândirea paralelă, vizând, în ultimă instanţă,
apropierea şi asocierea a două lucruri sau fenomene
pe care nimeni nu a mai încercat să le apropie, fiind
atât de depărtate, ca de la cer la pământ, în spaţiu sau
în mintea noastră, conducând la naşterea noului.
 În cadrul acestor metode, sunt folosite ca procedee
 utilizarea formelor inductoare, inventarea de noi
obiecte, prin combinarea a trei-patru obiecte vechi
Strategii didactice