Optimizarea radioprotectiei in radiologia pediatrica

Asis. Univ. Dr. Roxana Popa-Stănilă

 Particularități ale pacienților pediatrici
⮚ Sensibilitatea tisulară crescută la
iradiere
▪ țesuturile cu rată crescută de mitoză (diviziune
celulară) sunt cele mai sensibile – erori de
reparare și copiere a lanțurilor ADN

▪ Adulți: țesuturile cu turn-over celular crescut –

gonade, sis. hematopoetic, cristalin, etc.
▪ Sugari, copii mici: riscul cel mai crescut - toate
organele sunt în creștere
▪ Adolescenți: risc asemănător cu cel pentru
adulți

▪ Conținutul tisular crescut de apă determină

absorbiție și dispersare crescute a radiațiilor
▪ e necesară o doză mai mare de iradiere pt.
penetrabilitatea razelor
 Particularități ale pacienților pediatrici
⮚ Speranța de viață mai lungă:
Perioada medie de latență de a dezvoltare a unei b.
maligne după expunerea la radiații

▪ Șanse crescute de manifestare, mai Boala malignă Perioada de latență

târziu în cursul vieții, a unui cancer Leucemia 2-25 ani

Cancer mamar 15-40 ani
indus de radiație Sarcom <1%, cu risc maxim la copii
Cancer tiroidian 10-40 ani

▪ Probabilitatea de a avea nevoie de un diagnostic radiologic: cea

mai crescută <1 an, descrește până la vârsta școlară, iar de la
vârsta adultă crește ușor în fiecare an până bătrânețe
 Particularități ale pacienților pediatrici
⮚ Riscul genetic

▪ Copii sunt viitori părinți – lezarea ADN-ului lor crește riscul

transmiterii la descendenți (malformații, avorturi spontane)

▪ Este dificil de calculat magnitudinea influenței genetice a

iradierii, datorită prezenței altor factori teratogeni
 Particularități ale pacienților pediatrici
⮚ Proporții diferite ale corpului față de adult:

▪ Sunt iradiate suprafețe mai mari ale corpului

▪ Localizare diferită a țesuturilor sensibile, de ex. măduva
hematopetică:
▪ Adulți: 74% la nivelul trunchiului
9% la nivelul extremităților
8% la nivelul craniului
▪ Copii: 29% la nivelul trunchiului
35% la nivelul extremităților
27% la nivelul craniului
Radio-imagistica în pediatrie

▪ Spectru diferit de patologie față de adulți

▪ Indicațiile pentru metodele iradiante de diagnostic (Rx, CT)

trebuie făcute pe baza datelor clinice
▪ Este recomandata promovarea unor protocoale larg agreate
privind diferite metode de diagnosticare (JUSTIFICAREA !)

▪ Utilizarea predilectă a metodelor imagistice neiradiante:

▪ US: se pot evalua aproape toate organele și sistemele
▪ IRM: ar putea înlocui majoritatea examinărilor CT din pediatrie,
însă este o investigație consumatoare de timp, scumpă, mai puțin
disponibilă și poate necesita sedare
Radio-imagistica în pediatrie

▪ Se preferă radiologia digitală – permite captarea de imagini cu

rezoluție înaltă utilizând o doză redusă de iradiere
▪ Cele mai frecvente investigații radiografice: torace și schelet

▪ Trebuie făcute toate eforturile pentru a reduce iradierea prin:

▪ Respectarea principiului ALARA (as low as reasonably achieveble)
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Generatorul - cu suficienta putere pentru a permite timpi de

expunere mici (3 millisecunde)
▪ Generatorul trebuie sa fie de mare frecventa pentru a imbunatati
acuratetea si reproductibilitatea expunerilor

▪ Selectionarea manuala atenta a factorilor de expunere are ca

rezultat de obicei doze scazute
▪ Atunci cand este posibil trebuie sa fie utilizate Tehnicile cu
kilovoltaj mare
▪ Voltajul utilizat pentru radiografia de torace/abdomen să nu
depășească 65 kV la copii mici. La adolescenți se folosește voltaj
mai crescut (125 kV)
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Filtrarea aditionala a tubului poate duce la reducerea dozelor

▪ De ce filtrare aditionala? Portiunea “moale” a spectrului de radiatii

care este absorbita de pacient este nefolositoare producerii
imaginii radiografice si contribuie in mod nedorit la doza
pacientului

▪ Trebuie sa fie disponibile filtre aditionale pentru a permite

schimbarea acestora cu usurinta - macar filtre: 1 mm Al; 0.1 si 0.2
mm Cu (la adulți: filtru de min. 2 mm Al)
! Nu se folosesc la sistemele convenționale cu film-ecran – contrast prost !
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Colimarea este importanta (in plus fata de colimarea de baza

corespunzatoare dimensiunii filmului) pt. reducerea radiației
împrăștiate

▪ Dispozitive de protectie
▪ “Buna Practica in Radiografie” include
echipamente standard pentru ecranarea corpului
in imediata apropiere a campului de diagnostic

▪ Pentru expuneri la 60 - 80 kV, o reducere maxima

a dozei la gonade, de 30 pana la 40% poate fi
obtinuta, dacă dispozitivul de protectie este plasat
corect
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Grila antiimprastiere nu se recomandă în pediatrie:

permite imbunatatiri limitate in ceea ce priveste calitatea imaginii in
pediatrie si creste doza la pacient (pentru un volum (masa) mic,
radiatia imprastiata este mai mica);

▪ Pentru pediatrie, GRILA trebuie sa aibe conditii tehnice

specifice;

▪ Grila trebuie sa fie detasabila la echipamentul pediatric, in

particular la sistemele fluoroscopice
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Poziționarea pacientului
▪ importanta in pediatrie, in particular pentru limitarea iradiarii
țesuturilor sensibile:
▪ Pt. Rgr de craniu folosirea proiectiei postero-anterioare (PA), in loc de
proiectia antero-posterioara (AP) poate reduce doza absorbita la ochi cu
pana la 95%
▪ se prefera proiectia AP pt torace – protejarea măduvei hematopoetice
(vertbre, omoplați, coaste)

▪ Pacientul trebuie să fie cât mai aproape de casetă

▪ Dacă nu se folosește grilă, regiunea de investigat trebuie să vină în contact
direct cu caseta
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

▪ Pozitionarea incorecta este una din cele mai frecvente afectari

a calitatii imaginii in radiografiile din pediatrie.

▪ Criteriile de imagine pentru obtinerea unei imagini adecvate

(simetrie si absenta inclinarii etc) sunt mult mai importante in
imagistica pediatrica decat la adulti

▪ Un nivel mai scazut al calitatii imaginii decat la adulti poate fi

acceptabil pentru indicatii clinice clare
▪ Pozitionarea corecta a pacientilor din pediatrie poate fi mult
mai dificila decat in cazul pacientilor adulti cooperanti
▪ Miscarea este o problema mare la copii si poate cere
ajustarea specifica a tehnicilor radiografice

▪ Imobilizarea eficienta necesita deseori folosirea dispozitivelor

auxiliare de imobilizare

▪ Abilitatile si experienta personalului si timpul mai lung dedicat

efectuarii unei investigatii particulare sunt cerinte imperative
pentru a atinge criteriile de calitate a imaginii la tineri si copii

▪ Faptul ca expunerea la radiatii X a fost facuta unui pacient

pediatric necooperant (anxietate, planset,) nu este o scuza
pentru producerea unui film de calitate inferioara, care este
deseori asociata cu o doza excesiva
In cazul sugarilor si a copiilor de varsta foarte mica dispozitivele de
imobilizare trebuie sa asigure ca:
▪ Pacientul nu se misca
▪ Fascicolul poate fi centrat in mod corect
▪ Filmul este obtinut in proiectia potrivita
▪ Colimarea precisa limiteaza dimensiunea
campului exclusiv la zona ceruta
▪ Ecranarea restului corpului
Pozitionarea pacientului si imobilizarea

▪ Dispozitivele de imobilizare trebuie sa fie usor de folosit, iar

aplicarea lor sa nu fie traumatizanta pentru pacient

▪ Utilitatea acestor dispozitive trebuie sa fie explicata parintelui

care insoteste copilul

▪ Parintii pot coopera in examinarile radiologice ale copiilor

acestora, daca sunt informati si protejati in mod corespunzator
▪ Membrii personalului medical din departament vor tine/ajuta un
pacient numai in conditii exceptionale

▪ Chiar daca este un copil de varsta mica, timpul alocat pentru

examinarea radiologica trebuie sa includa si timpul necesar
explicarii procedurii copilului insusi, si nu numai parintilor
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică
▪ Este recomandat sa existe camere dedicate pentru pediatrie
si sesiuni complete dedicate pediatriei;

▪ O importanta uriasa in reducerea dozelor in pediatrie, o are

un personal experimentat care poate obtine increderea si
poate coopera cu copiii intr-un mod sigur si prietenos
 !!!
▪ Este important de aflat daca fetele adolescente ar
putea fi insarcinate
Recomandări generale pt. radiologia pediatrică

Dimensiunea campului si limitarea fascicolului de radiatie X

▪ Este de dorit ca tehnicienii radiologi si alti asistenti sa aibe

notiuni de patologie pediatrica pentru a asigura o limitare
potrivita a campului, in cazul pacientilor din aceste grupe de
varsta

▪ Dimensiunea minima acceptabila a campului este stabilita de

delimitarile anatomice pentru examinari specifice.
Însemarea imaginilor

▪ Identificarea pacientului, data examinarii, marcarea pozitiei si

numele facilitatii TREBUIE sa fie prezente in mod lizibil pe film

▪ Aceste note nu trebuie sa acopere regiuni diagnostic relevante

din radiografie

▪ Identificarea pe film a persoanei care a efectuat radiografia, ar fi

de asemenea de dorit
Sub nici o forma nu trebuie respinsa o
imagine care indeplineste toate
cerintele clinice (de diagnostic) dar nu
indeplineste criteriile de calitate a
imaginii