TRANSPLANTUL HEPATIC

Elev: Ciortan Cristian

În aprilie 2000 este efectuat primul transplant
hepatic cu supravieţuirea bolnavului de către Prof.
Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie
2000, primul transplant de ficat de la donator în
viaţă, de către aceeaşi echipă (transplant de la mamă
la fiică)
 Transplantul de ficat. Aspecte generale

Transplantul de ficat este în

prezent o metodă terapeutică
acceptată ale cărei indicaţii,
contraindicaţii şi rezultate pot fi
considerate bine conturate.
Transplantul ficatului
reprezintă una dintre cele mai
complicate şi prelungite în timp
operaţii în transplantologie.
Bolnavii la care se indică
transplantul de ficat au suferit
deja una sau mai multe din
complicaţiile cirozei hepatice.
 Indicaţiile şi contraindicaţiile
Indicaţiile principale pentru
transplant sunt:
- ciroza alcoolică
- ciroza post-hepatitică
- ciroza criptogenetică
- ciroza biliară primitivă
- colangita sclerogenă primitivă
- ciroza post-hepatita B
- insuficienţa hepatică acută
- ciroza post-hepatită autoimună
- cancerul hepatic
- hepatopatii metabolice
Contraindicaţii:
- infecţia cu virusul HIV (deşi
sunt centre care transplantează
chiar şi astfel de bolnavi );
- cancer cu metastaze
extrahepatice;
- sepsis necontrolat;
- bolile cardio-pulmonare în
stadiu avansat;
- hipertensiunea pulmonară
severă;
- incapacitatea de a respecta
tratamentul imunosupresor
postoperator.
 Evaluarea pacientului pentru transplant

Evaluarea de către hepatolog a unui candidat la transplant hepatic

trebuie făcută din următoarele puncte de vedere:

1) determinarea cauzei specifice a hepatopatiei;

2) determinarea severităţii bolii şi a impactului ei asupra
supravieţuirii, precum şi a calităţii vieţii bolnavului;
3) evaluarea altor posibilităţi de tratament medical sau chirurgical
al afecţiunii respective;
4) evaluarea profilului intelectual, social, material şi psihiatric al
candidatului la transplant.
 Tehnici chirurgicale

Prelevarea ficatului pentru transplant

Se face de regulă în cadrul unei prelevări complexe, de la acelaşi
donator recoltându-se două, trei sau chiar mai multe organe.
Operaţia se începe printr-o incizie mediană de la nivel
suprasternal până la pubis.
Ficatul extras din organism este aşezat pe o masă sterilă, unde va
fi perfuzat cu soluţie de prezervare (soluţie Wisconsin).
Prezervarea ficatului în afara organismului este asigurată în
primul rând de răcire (ficatul imersat în soluţia de prezervare este
introdus apoi într-o pungă cu gheaţă, la o temperatură variind între
2-4 grade Celsius).
Înainte de a fi implantat la primitor, ficatul trebuie pregătit, ceea
ce se face pe o masă sterilă separată, cu organul imersat în soluţia
de prezervare şi cu un recipient cu gheaţă dedesubt.
 Tehnici chirurgicale
Tehnica chirurgicală la primitor
 Operaţia are două părţi componente: hepatectomia, care constă în
îndepărtarea ficatului bolnav, şi implantarea noului ficat.
 După îndepărtarea ficatului bolnav urmează o fază anhepatică, în care
obiectivul principal este efectuarea hemostazei.
Efectuarea transplantului presupune o serie de etape precum:
1.Incizia peretelui abdominal;
2.Deschiderea abdomenului;
3.Secţionarea ligamentelor;
4.Mobilizarea ficatului;
5.Disecţia venei cave inferioare;
6.Clamparea aortei;
7.Îndepărtarea ficatului bolnav;
8.Implantarea noului ficat;
9.Verificarea anastomozelor;
10.Sutura peretelui abdominal;
 CONCLUZII

Transplantul de ficat este în prezent o metodă terapeutică

acceptată ale cărei indicaţii, contraindicaţii şi rezultate pot fi
considerate bine conturate.
Indicaţiile transplantului la bolnavii cu insuficienţă hepatică
acută sunt destul de bine codificate în prezent.
În ceea ce priveşte contraindicaţiile transplantului de ficat, ele au
evoluat în ultimii ani şi unele condiţii considerate anterior
contraindicaţii absolute (aşa cum ar fi de exemplu tromboza de venă
portă), au devenit în ultimii ani doar contraindicaţii relative.
Pentru a obţine un rezultat bun, în cazul transplantului de ficat,
ca şi în cazul oricărui alt tip de transplant, trebuie respectate o serie
de reguli de bază privind imunologia şi trebuie aplicate măsuri
terapeutice pentru prevenirea complicaţiilor de tip imun.