ALIMENTATIA

SUGARULUI SI A
COPILULUI MIC
Dr. Catrangiu Beatrice
 Alimentatia sugarului si a copilului mic
• Alimentatia artificiala
• Alimentatia mixta
• Alimentatita diversificata
• Afectiuni carentiale –
• Sindroame de malnutritie

Planul
• Rahitismul carential

Cresterea
cursului •
•
Factori de crestere
Cresterea ponderala, staturala
• Dentitia temporala si permanenta
• Etapele dezvoltarii psihomotorii

Imunitatea

Calendarul imunizarilor
◦ Definiție: este alimentația sugarului în primele 3 – 4 Alimentația
luni de viață cu lapte de vacă sau preparate dietetice din
lapte de vacă, în lipsa laptelui de mamă.
artificială
◦ Compoziția lv:
◦ Laptele de vacă (lv) conține:
◦ Proteine = 3,4 g%
◦ Lipide = 3,4 g%
◦ Hidrocarbonate = 4,8 g%
◦ Săruri minerale = 1,17 g%
◦ Valoare calorică = valoarea calorică a lm
(700 kcal/l)
◦ Dezavantajele laptelui de vaca:

◦ Conținut crescut în proteine (deci necesită diluție: 2/3 în luna 1,

¾ în luna 2 și 3, apoi integral)
◦ Conținut scăzut în lactoză (deci necesită adaos de zahăr)
◦ Prezintă acizi grași saturați și săruri minerale în cantitate mare
◦ Are rol biotrofic nu
◦ Compoziție inconstantă dată de alimentația vacii
◦ Există posibilitatea de infectare de la sursă
◦ Din cauza dezavantajelor pe care le prezintă, laptele de vacă a fost înlocuit cu
lapte praf.
◦ Compoziția lp:
◦ Compoziția este asemănătoare cu a laptelui de vacă.
◦ Avantajele lp:
◦ Sterilitate sau încărcare bacteriană minimă
◦ Compoziție constantă
◦ Predigerarea proteinelor prin fabricație
◦ Omogenizarea grăsimilor în particule fine
◦ Ușurința preparării
◦ Dezavantajele lp:
◦ Favorizează apariția anemiei
feriprive pentru că poate
conține proteine ce
interferează cu absorbția
fierului
◦ Favorizează apariția
rahitismului datorită
conținutului mare de fosfor
Compozitia laptelui praf
◦ Valoarea calorică = 600 – 800 kcl/l
◦ Rația = 150 – 160 ml/kg corp/24 ore
◦ Resuspendarea prafului este de preferat să se facă în mucilagiu de orez 2 – 3%
◦ Concentrație:
◦ La 1 lună = 8%
◦ La 2 – 3 luni = 10%
◦ După 3 luni = 12, 5 – 13, 5%
Incidentele și accidentele alimentației artificiale
Regurgitații și vărsături
Constipație cu scaune cu aspect chitos
Subalimentație
Dermatoze alergice
Intoleranța la laptele de vacă cu 2 forme
Anorexie
Boala diareică
Anemie carențială feriprivă
◦ Definiție: alimentația mixtă reprezintă asocierea
alimentației naturale cu alimentația artificială în Alimentația
primele 3 – 4 luni de viață. mixtă
Indicațiile alimentatiei mixte:
◦ Din partea mamei:

◦ Hipogalactie
◦ Deficiențe calitative ale laptelui de mamă
(extrem de rare)
◦ Bolile cronice ale mamei
◦ Din partea sugarului:

◦ Sunt extrem de rare

◦ Unii prematuri se dezvoltă mai bine cu lapte
praf
Tehnica administrării:

Sunt 2 metode de administrare:

Metoda complementară: se administrează laptele praf,

cu lingurița, după supt, în completare

Metoda alternativă: se administrează o masă sân,

alternând cu o masă de lapte praf, administrat cu
lingurița sau cu biberonul
 Supra/subalimentație

Incidente si
accidente in Diaree acută
alimentatia mixta
Intoleranță la laptele de vacă

Abandonarea de către sugar a

suptului
◦ Definiție: alimentația diversificată este procesul de
introducere treptată a altor preparate alimentare (numite
alimente complementare) în afara laptelui. Alimentația
◦ Diversificarea trebuie începută atunci când laptele
singur nu mai acoperă necesităţile nutriţionale ale
diversificată
sugarului.
Criterii și reguli de bază în diversificare
◦ Orice aliment nou se introduce în alimentația sugarului numai în perioadele de sugar sănătos
◦ Orice aliment nou se introduce în cantități mici, progresiv, până la înlocuirea completă a unei mese de lapte, în decurs
de 3 – 4 zile
◦ Orice aliment nou se introduce înaintea alimentului cu care sugarul este obișnuit
◦ Orice aliment nou se administrează cu lingurița
◦ Nu se introduc simultan mai multe preparate noi
◦ La apariția tulburărilor digestive, introducerea alimentului nou se întrerupe
◦ Sucul de fructe nu înlocuieşte o masă de lapte
◦ Dacă sugarul refuză alimentul nou, se renunță temporar la administrarea lui
◦ Orice aliment trebuie sa fie un piure fin, mai degrabă lichid.
◦ Chiar dacă sugarul acceptă cu plăcere diversificarea, nu trebuie să se renunțe la lapte pentru că alimentele solide nu pot
înlocui cu succes nutrienții din lapte, în primul an de viață.
Schema diversificării
La 6 săptămâni se introduce sucul de fructe dar care nu va înlocui nicio masă de lapte.
◦ Prima masă diversificată:
◦ - se introduce:
◦ - la 4luni și jumătate la sugarii alimentați artificial
◦ - la 5 luni și jumătate la sugarii alimentați natural
◦ - constă din:
◦ - supă de legume, cu 3% griș și 2 – 3% ulei vegetal la sugarii cu greutate mai mare de 5000 g
◦ - făinos cu lapte la sugarii cu greutate sub 5000 g
A doua masă diversificată:

Se introduce la 5 luni și jumătate – 6 luni

Constă în făinos cu apă la sugarii la care prima

masă diversificată a fost supa de legume și supă de
legume la cei la care prima masă a fost făinosul cu
lapte
A treia masă diversificată:

Se introduce la 6 luni și jumătate

Constă în transformarea sucului de fructe

în piure de fructe și în adăugarea în supa
de legume a cărnii mixate
◦ A patra masă diversificată:
◦ Se introduce la 7 luni
◦ Constă în introducerea piureului de legume
◦ De asemenea supa de legume poate fi înlocuită alternativ cu supa de carne, sau supa de oase degresate
◦ La 7 luni și jumătate: se introduce gălbenușul de ou, de 2 ori pe săptămână și al doilea făinos cu lapte la sugarii
subponderali
◦ La 8 luni: Se introduce brânza vaci (preparată în casă) și ficatul de pasăre
◦ La 8 luni și jumătate: se introduc iaurtul și al doilea făinos cu lapte la sugarii normoponderali
◦ De la 9 luni sugarul poate primi: iaurt cu biscuiți alternând cu făinos cu lapte, ciorbă acrită cu borș alternând cu
supa de legume, perișoare de carne + ciulama alternând cu piureul de legume, șuncă slabă alternând cu piureul
fructe
AFECTIUNILE
CARENTIALE
◦ Definiție: este o tulburare primară sau secundară,
cronică, a procesului de creștere și dezvoltare Sindromul de
postnatală, caracteristică sugarului și copilului mic,
datorată imposibilității organismului de a-și acoperi
malnutriție -
necesitățile nutriționale prin aport exogen, fiind astfel
obligat să-și consume țesuturile proprii și manifestată
malnutriția sau
prin deficit ponderal, deficit statural și deficit al distrofia
circumferinței craniene.
◦ Incidență
◦ Mai frecventă:
◦ - în țările subdezvoltate și în curs de
dezvoltare
◦ - în primele 6 luni de viață
◦ - la băieți
◦ - toamna
◦ - la sugarii alimentați artificial
Etiologie
◦ Factorii determinanți sunt:
◦ Alimentație insuficientă cantitativ:
◦ Hipogalactie maternă
◦ Diversificare tardivă a alimentației
◦ Diluții necorespunzătoare ale laptelui praf
◦ Realimentări repetate și diete restrictive
◦ Tabu – uri alimentare, religioase sau etnice
◦ Dificultăți de alimentație prin anomalii congenitale ale cavității bucale, vărsături cronice, regurgitații cronice

◦ Alimentație insuficientă calitativ:

◦ Carențe de glucide
◦ Carențe proteice
◦ Carența de lipide
◦ Infecții repetate sau trenante: ◦ Afecțiuni psihosomatice:
◦ Infecții enterale sau parenterale ◦ Diateza exudativă
◦ Bronhopneumonie ◦ Stenoza hipertrofică de pilor
◦ Otomastoidite ◦ Mucoviscidoza
◦ Infecții urinare cronice ◦ Celiachia
◦ BDA ◦ Intoleranța congenitală de dizaharide
◦ Lues ◦ Paralizii cerebrale infantile
◦ TBC
◦ Factorii favorizanți sunt:
◦ Carențe psiho-sociale: ◦ Greutatea mică la naștere
◦ Deprivare maternă
◦ Neglijarea ritmului fiziologic al alimentației ◦ Vârsta mică de debut
◦ Lipsa de igienă ◦ Condiții nefavorabile de mediu social:
◦ Poluarea ◦ Venituri scăzute
◦ Frigul ◦ Familie dezorganizată
◦ Hospitalismul ◦ Asistență medico – sanitară nesatisfăcătoare
Patogenia
◦Mecanismul de producere a malnutriției
este inaniția* de cauză externă sau internă .

◦
Inanitie = Stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli etc. și cauzată de lipsa cronică de hrană
 * .
Forme evolutive
◦ Distrofia de grad I (distrofia formă ușoară sau hipotrofia); se manifestă prin:
◦ Curbă ponderală staționară
◦ Ip = 0,89 – 0,76
◦ In = 0,89 – 0,81
◦ Deficit ponderal de până la 20%
◦ Țesut celular subcutanat dispărut pe abdomen și scăzut pe trunchi
◦ Musculatura puțin influențată
◦ Toleranța digestivă puțin scăzută
◦ Inapetență
◦ Stare ușor reversibilă
◦ Distrofia de grad II (distrofia medie)
◦ Se manifestă prin:
◦ Curbă ponderală staționară cu tendință spre scădere
◦ Ip = 0,75 – 0,61
◦ In = 0,80 – 0,75
◦ Deficit ponderal între 20 – 30%
◦ Creșterea în lungime nu este afectată
◦ Țesut celular subcutanat dispărut pe abdomen, trunchi, membre dar păstrat la nivelul obrajilor
◦ Tonusul muscular scăzut
◦ Starea psihică înrăutățită
◦ Semne de metabolism de înfometare (de autofagie): bradicardie, bradipnee și hipotermie
◦ Apar frecvent infecții bacteriene și candidoză bucală
◦ Toleranța digestivă este scăzută: 100 kcal/kg corp; sugarul mănâncă și face diaree
◦ Distrofia de grad III (distrofia severă numită și malnutriția protein-calorică sau malnutriția
proteică severă)
◦ Se caracterizează prin:
◦ Curba ponderală scade progresiv până la prăbușire
◦ Ip sub 0,60
◦ In sub 0,75
◦ Deficit ponderal peste 30%
◦ Țesut celular subcutanat dispărut complet: copilul este ”piele și os”, are buze subțiri, bărbia
ascuțită, fruntea și obrajii încrețiți, șanțul nazo – genian profund
◦ Prezintă reacție paradoxală la foame: la foame se prăbușește ponderal
◦ Prezintă reacție paradoxală la alimentație: mănâncă și scade în greutate
◦ Copilul prezintă stare de hibernație: ”cadavru ce respiră”
◦ Copilul poate deceda prin hipocalcemie, infecții bacteriene, mai ales digestive
Forme clinice particulare
◦ Distrofia laptelui de vacă
◦ Este o formă ușoară de malnutriție, determinată de lipsa glucidelor.
◦ Apare la sugarii ce primesc lapte de vacă fără un supliment corespunzător de glucoză, zahăr sau făinos.
◦ Semnele clinice sunt discrete:
◦ Semne puține de distrofie
◦ Paloare discretă
◦ Scaune albe, chitoase, fetide
◦ Urini cu miros amoniacal
◦ Tendință la acidoză
◦ Distrofia dispare la suplimentarea laptelul de vacă cu glucoză
◦ Distrofia de tip Marasm
◦ Este o distrofie simplă ce apare ca urmare a unei subalimentații
globale sau cantitative (când copilul primește un aliment
complet, în cantitate mică).
◦ Cauze:
◦ Hipogalactia maternă
◦ Diluții mari ale laptelui de vacă sau a laptelui praf
◦ Boli organice
◦ Semne clinice:
◦ Abdomen scobit de foame
◦ Topirea țesutului adipos și muscular
◦ Întârziere mare a creșterii în greutate
◦ Distrofia de tip Kwashiorkor (distrofia
făinoaselor, distrofia prin lipsă de aminoacizi,
distrofia de război sau distrofia tropicală)

◦ Este o distrofie severă prin lipsă de proteine, glucidele și

lipidele fiind în cantitate normală.
◦ Apare după vârsta de 1 an la copiii nediversificați.
◦ Semne clinice:
◦ Edeme datorate scăderii albuminelor
◦ Țesutul gras prezent
◦ Semne de pancreatită interstițială
◦ Încărcare grasă hepatică
Tratament
Tratamentul profilactic
◦ Încurajarea alimentației la sân
◦ Alimentație mixtă/artificială corectă
◦ Tratamentul corect al diareilor acute
◦ Tratamentul corect al infecțiilor
◦ Tratamentul corect al sindroamelor de malabsorbție
◦ Respectarea calendarului de vaccinări
◦ Respectarea condițiilor de igienă
◦ Tratamentul curativ
◦ Suplimentarea dietei
◦ Tratament cauzal
◦ Tratamentul infecțiilor
◦ Definiție: este o insuficientă depunere de săruri
minerale în matricea osoasă și în cartilajul preosos la un
organism aflat în creștere.
◦ Clasificare
Rahitismul
◦ Rahitism carențial – prin lipsă de vitamina D carențial
◦ Rahitismele vitaminorezistente - țin de o boală renală în
general
Etiologie
◦ Factorul determinant este aportul insuficient de vitamina D.
◦ În natură vitamina D se găsește sub 2 forme:
◦ Vitamina D2 sau ergocalciferolul provine din ergosterol (un sterol
de origine vegetală) care, iradiat, are proprietăți de vitamină D
◦ - vitamina D3 sau colecalciferolul, de origine naturală ce provine
din transformarea provitaminei din piele sub influența razelor
ultraviolete cu lungimea de undă de 2960 – 3100 A.
Factorii favorizanți
Expunere insuficientă la razele solare
◦ Poluare crescută
◦ Alimentație inadecvată (exces de făinoase)
◦ Profilaxie incorectă, incompletă sau absentă
◦ Nevoi crescute la prematuri și la copiii cu condiții de
mediu precare
Patogenie
◦ Pentru se activa, vitamina D suferă în organism 2 transformări:
◦ Prima la nivelul ficatului, unde suferă o hidroxilare în poziția
25, dând naștere la 25-hidroxicolecalciferol
◦ A doua la nivelul rinichiului, unde suferă a doua hidroxilare în
poziția 1, rezultând 1, 25-dihidroxicolecalciferol
◦ Deci, pentru a deveni activă, vitamina D are nevoie de 2 organe
sănătoase: ficatul și rinichiul.
Fiziopatogenie

◦ În organismul uman, vitamina D acționează asupra:

◦ - Intestinului, unde crește resorbția calciului din tubul digestiv
◦ - Osului, asupra căruia acționează împreună cu parathormonul, favorizând fixarea calciului în os
◦ - Rinichiului, unde favorizează retroresorbția fosforului din tubii renali
◦ Carența de vitamină D determină scăderea absorbției calciului la nivel intestinal, ceea ce determină
apariția hipocalcemiei. Hipocalcemia reprezintă un stimul pentru paratiroide care secretă parathormon,
care are rolul de a scoate calciul din oase.
 Clinic
◦ Faza de debut:
◦ Hipotonie musculară
◦ Cifoză dorsolombară mai accentuată
◦ Faza clinică:
◦ Semne musculare:
◦ Hipotonie
◦ Abdomen etalat pe margini (așa numitul ”pântece de
batracian”)
◦ Hiperlaxitate ligamentară
◦ Semne cutanate:
◦ Paloare tegumentară
◦ Transpirații mai abundente (mai ales la nivelul capului)
◦ Semne osoase:
◦ Craniotabes: senzația de ”minge de ping-pong” la apăsare
◦ Întârzierea închiderii fontanelelor
◦ Bose frontale, parietale sau/și occipitale
◦ Plagiocefalie: reprezintă aplatizarea oaselor craniene
◦ ”Mătănii” costale: tumefacția cartilajelor condro – costale
◦ ”Brățări” epifizare: lărgirea extremității distale a osului
◦ Torace ”în crinolină”: torace evazat la baze cu șanț
submamar (
◦ Torace ”în carenă”: stern proieminent
◦ Sternul înfundat
◦ Membrele inferioare deformate fie în ”X” (genu valgum) fie
în ”O” (genu varum)
◦ Deformări ale coloane vertebrale
◦ Întârziere moderată în dezvoltarea psihică
◦ Hepatosplenomegalie
 ◦ Tratament profilactic pe perioada de creștere a copilului.
◦ Profilaxia antenatală: se face în ultimul trimestru de sarcină cu vitamina D, ce se administrează fie zilnic
(500 u.i./zi - 1000 u.i./zi per os ), fie săptămânal (4.000 – 5.000 u.i./săptămână, în priză unică, per os),
fie stossterapie (2 doze stoss de 200.000 u.i. administrate oral la începutul lunii a VII-a de sarcină și în
luna a X-a).

◦ Profilaxia postnatală începe la 7 – 10 zile de viață

◦ Se face: fie zilnic (400 – 500 u.i./zi, per os, până la vârsta de 18 luni, apoi numai perioadele neînsorite ale
anului după vârsta de 18 luni până la 12 - 15 ani), fie stossterapia (200.000 u.i., în priză unică la vârsta
de: 7 – 10 zile, 2, 4, 6, 9, 12 si 18 luni iar după vârsta de 18 luni până la 6 ani câte 200.000 u.i. în priză
unică oral în luna ianuarie și aprilie).
 ◦ Tratament curativ
◦ Obiective:
◦ - prevenirea sau corectarea deformărilor scheletice rahitice si a hiperparatiroidismului reactiv;
◦ - prevenirea sau corectarea hipocalcemiei și a simptomelor legate de aceasta (tetanie până la moarte
subită);
◦ - asigurarea creșterii și dezvoltării normale;
◦ - asigurarea unor doze de vitamina D care să asigure efectul terapeutic;
◦ Tratamentul igieno – dietetic
◦ Copilul cu rahitism evolutiv nu va fi încurajat să stea în șezut precoce, nici să se ridice în picioare și să
meargă până la stabilizarea bolii.
◦ Se recomandă purtarea de ghete cu susținător plantar sau, când se poate, picior gol până la vârsta de
minimum 3 ani.
◦ Persistenta piciorului plat după vârsta de 1 an și 6 luni reclamă corecție prin gimnastică sau încălțăminte
ortopedică.
◦ Persistența unor deformări osoase mari, în special la membrele inferioare, după vârsta de 2 ani, obligă la
consult interdisciplinar cu specialist ortoped.
ETAPELE DE
CRESTERE SI
DEZVOLTARE
Dr. Catrangiu Beatrice
2022
 Cresterea
Definiţie: creşterea reprezintă mărirea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi a organelor corpului, prin
multiplicare celulară şi creşterea volumului celular.
◦Dezvoltarea cuprinde procesele calitative de modificare morfofuncţionale a organelor şi
aparatelor pentru adaptarea la condiţiile de viaţă şi la activităţile fizice şi intelectuale.
◦Creşterea şi dezvoltarea se desfăşoară concomitent şi unitar, din momentul concepţiei până la
maturitate, fiind rezultatul unui proces complex generativ, nutriţional, economic, social şi cultural,
în care anabolismul domină catabolismul.
Cresterea ponderala
◦ Sugarul crește în greutate astfel:

◦ Între 0 – 4 luni: 750 g/lună

◦ Între 4 – 8 luni: 500 g/lună

◦ Între 8 – 12 luni: 250 g/lună

◦ Deci:

◦ La 4 luni sugarul își dublează greutatea de la naștere (are 6000 g)

◦ La 8 luni are 8000 g.

◦ La 1 an își triplează greutatea de la naștere (are 9000 g)

Factori de crestere
Factorii care influenţează creşterea şi dezvoltarea copilului sunt exogeni şi endogeni.

Factorii exogeni sau de mediu

Factorii exogeni ce influenţează creşterea şi dezvoltarea sunt: alimentaţia, mediul geografic
înconjurător, mediul socio-economic, factorii afectivi-educativi, exerciţiile fizice.
Alimentaţia exercită influenţe asupra creşterii încă din viaţa intrauterină; fiind elementul cardinal al acestui proces.
Subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou născuţi cu greutate şi talie mică, având repercusiuni şi asupra ritmului de
creştere postnatală. Subnutriţia calitativă a gravidei duce la embriopatii şi fetopatii.
◦ Insuficienţa aportului proteic şi energetic în primele luni de viaţă poate determina o reducere definitivă a taliei.
◦ Deci alimentaţia (prenatală şi postnatală) trebuie să asigure toate elementele nutritive plastice, energetice,
biocatalizatoare în raport optim, pentru diferite perioade de vârstă.
◦ Valoarea biologică a alimentelor depinde de conţinutul în aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, săruri minerale,
vitamine, precum şi de raportul dintre ele.
◦ Laptele uman, prin modulatorii creşterii pe care îi conţine accelerează creşterea staturoponderală în primele 6 luni.
Dintre modulatorii creşterii menţionăm: factorul epidermal, factorul de creştere al nervilor, factorul de stimulare al
limfocitelor B, sulfihidroxilaza, taurina.
◦ Carenţele alimentare influenţează în special creşterea ponderală. Subnutriţia de durată afectează creşterea în lungime a
oaselor şi, în mai mică măsură osificarea cartilagiilor de creştere. Aceste tulburări au o mai mică influenţa la fete datorită
perechii de cromozomi X în genotip.
◦ Carenţa proteică alimentară scade sinteza proteică şi implicit volumul celular, fără a interesa multiplicarea celulară
iniţial. În carenţa severă proteică apare deficitul factorilor coagulării, de enzime, de hormoni şi hipoproteinemie cu edeme.
◦ Carenţa alimentară de minerale influenţează procesul de mineralizare osoasă, enzimele celulare.
◦ Carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi diferenţierea celulară.
◦ Supraalimentaţia precoce produce tulburări de digestie, obezitate şi boli digestive prin hipertrofia adipocitelor.
 ◦ Mediul geografic înconjurător - aer, soare (razele ultraviolete), lumina, temperatura, umiditatea,
presiunea atmosferică influenţează creşterea.
◦ Clima temperată are acţiunea cea mai favorabilă asupra creşterii. Clima alpină sau de deşert se
corelează cu talia mică.
◦ Creşterea staturoponderală postnatală este mai lentă la altitudinea de peste 1.500 m şi independentă de
greutatea la naştere, la grupuri populaţionale similare din punct de vedere socio-economic. Încetinirea
creşterii la altitudine este produsă de hipoxie prin diminuarea funcţiei respiratorii şi a oxigenării arteriale.
◦ Creşterea taliei este mai mare primăvara, iar creşterea ponderală este mai accelerată toamna. Razele
ultraviolete şi razele X în doze mici stimulează creşterea, iar în doze mari o opresc.
◦ Influenţa factorilor de mediu asupra creşterii se repercută mai ales în primii 5 ani de viaţă.
 ◦Factorii socio-economici - situaţia materială, calitatea locuinţei, condiţii igienice, facilitate civilizaţiei
şi medicinii influenţează creşterea şi dezvoltarea.
◦Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu confort tehnic şi umiditate adecvată, asigura
condiţii optime de creştere.
◦Media înălţimii şi greutăţii este mai mare la copiii din mediul urban decât la cei din mediul rural.
 ◦Factorii afectiv-educativi, influenţează dezvoltarea psiho-intelectuală a copilului. Mediul familial
afectiv, calm, ce oferă securitate şi dragoste copilului, constituie baza dezvoltării psihice şi a gândirii creative a
copilului. Microclimatul social care asigură o dezvoltare emoţională sănătoasă are cea mai mare importanţa în
primii 3 ani, când se pun bazele inteligenţei.
◦Dezvoltarea intelectuală a copiilor este mai mare şi mai rapidă în familie unde preocuparea educativă este
pe măsură. Copiii din familiile numeroase au o dezvoltare psihică bună, având exemplul fraţilor mai mari.
◦Dezvoltarea psiho-motorie a copiilor înfiaţi este cu atât mai mare cu cât înfierea este mai precoce, iar noul
climat efectiv este adecvat.
◦Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa este mai promptă. Performanţele şcolare sunt
superioare în mediul urban.
◦Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare socială a copilului.
 ◦Exerciţiile fizice, aplicate judicios şi perseverent din primul an de viaţă favorizează
dezvoltarea somatică şi motorie a copilului, activează circulaţia şi cresc aportul de oxigen la
ţesuturi.
◦Înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.
◦Secundar paraliziilor şi la copii imobilizaţi în aparate gipsate apar atrofii musculare şi
incurbări diafizare.
Factorii endogeni
Factorii genetici sau ereditari sau extrinseci au rol în determinarea ritmului de creştere. Controlul genetic al creşterii este fundamental şi plurifactorial.
◦Materialul cu care începe viaţa embrionară constă din citoplasma şi nucleul ovulului fecundat primite de la genitori. Copilul moşteneşte o constelaţie de peste

100.000 gene, fiecare reprezentând o substanţă diferită ce influenţează o anumită parte a embrionului şi copilului în dezvoltare. De-a lungul vieţii, fiecare fază a

dezvoltarii este influenţată de interacţiunea dintre genele moştenite şi numeroşii factori de mediu al căror rol începe concomitent cu momentul fertilizarii.
◦Primul copil născut are talia cu 1,2 cm mai redusă decât următorii fraţi. Transmiterea caracterelor părinţilor asupra creşterii staturale a copiilor apare mai

evidentă numai dacă se raportează la aceeasi vârstă. Gena care controlează statura este localizată în braţul scurt al cromozomului X, dar diferenţa de înălţime între sexe

nu depinde de cromozomul X.
◦Ritmul creşterii ponderale este mai mare la baieţii negri.

◦Factorii genetici au rol major asupra inteligenţei şi aptitudinilor deosibite. Gemenii monozigoţi au coeficient de inteligenţă apropiat. Din părinţi cu anumite

aptitudini rezultă copii în aptitudini similare, iar din părinţi foarte dotaţi pot proveni copii nesemnificativi.
◦Intervenţia factorilor de mediu este evidentă în instalarea precoce a pubertăţii la fete, explicată prin sensibilitatea mai mare a cartilajelor de creştere la exogeni

faţă de endogeni.
◦Factorii genetici mai sunt implicaţi şi în creşterea absorbţiei fierului în hemocromatoză, deficitul de lactoză, hipercolesterolemia familială, pelagră, scorbut,

dislipedemii.
 ◦Factorii hormonali cu rol în modularea proceselor de creştere şi dezvoltare sunt:
• hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) de care depinde multiplicarea celulelor; acţionează prin somatomedină
asupra condrogenezei, producând proliferarea celulelor cartilajului seriat cu creşterea în lungime a oaselor.
Hiperfuncţia hipofizară produce gigantism iar hipofuncţia produce nanism armonic fără retard mintal.
• hormonii  tiroidieni   (tiroxina şi triiodotironina) acţionează sub controlul hipotalamo-hipofizar asupra
cartilajului de creştere al osului (mineralizare osoasă). De asemenea, intervin şi asupra creierului şi în maturaţia
dentară. Excesul de secreţie produce hipertitoidie, pe când hipofuncţia tiroidei produce nanismul dizarmonic şi
cretinismul.
• parathormonul controlează homeostazia calciului, intervenind calcificarea scheletului.
• insulina are efect pozitiv asupra proceselor de creştere, facilitând sinteza proteinelor, a acizilor graşi şi a
glicogenului.
• hormonii androgeni produşi de corticosuprarenală şi gonade, activează iniţial creşterea iar în final o limitează,
accelerând maturaţia scheletică.
• cortizonul  are  efect  negativ  asupra  creşterii, scăzând numărul de celule, dar are şi efect pozitiv în procesele
de dezvoltare, favorizând maturarea enzimatică şi deci şi funcţionalitatea celulelor.
• estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea cartilajului de creştere al osului.
◦ Greutatea copilului:

◦ La 1 an = 9.300 g,
◦ La 2 ani = 12 kg
◦ La 3 ani = 14 kg,
◦ copilul crește cu 2,5 - 3 kg/an
Cresterea staturala
◦ Sugarul crește în înălțime astfel:

◦ În prima lună cu 4 cm

◦ În a doua lună cu 3 cm

◦ În a treia lună cu 3 cm

◦ În a patra lună cu 2 cm

◦ Din luna a cincea cu câte 1 cm/lună

◦ Deci, sugarul crește în primul an de viață 20 cm.

◦ Talia copilului:
◦ La 1 an = 74 cm
◦ La 2 ani = 85 cm
◦ La 3 ani = 92 cm.
◦ copilul crește cu 10 - 12 cm/an
Dentitia temporala
◦ Ritmul și ordinea apariției dinților este următoarea:
◦ 6 – 8 luni: incisivii mediani inferiori
◦ 8 – 10 luni: incisivii mediani superiori
◦ 10 – 12 luni: incisivii laterali superiori apoi inferiori
◦ 1 an – 1 an și 6 luni: primii molari mici (premolarii 1) superiori și inferiori
◦ 1 an și 6 luni – 2 ani: caninii
◦ 2 ani – 2 ani și 6 luni (3 ani): molarii secunzi (premolarii 2)
◦ La 1 an, copilul are 8 dinți (incisivii)
◦ La 3 ani copilul are 20 dinți
◦ Erupția dentară este precedată de:
◦ Salivație crescută
◦ Prurit gingival
◦ Uneori ușoară indispoziție
◦ Uneori dureri la nivelul gingiilor
◦ Accidente ale erupției dentare:
◦ Erupție dentară dificilă, caracterizată prin bombarea mucoasei gingivale ce acoperă foliculul dentar,
agitație, insomnie, inapetență, scurte ascensiuni febrile.
◦ Infecții locale, precum pericoronarita exudativă sau purulentă, manifestată prin febră mare, tumefiere și
fluctuență locală și stomatita ulceroasă comună.
◦ Întârzieri ale erupției dentare, ce apar în caz de rahitism, distrofie, hipotiroidie.
Dentitia permanenta
◦ La 6 ani apar primii molari mari
◦ Între 7 – 12 ani sunt înlocuiți dinții temporari, în ordinea apariției lor
◦ Între 11 – 13 ani apar molarii mari secunzi
◦ După pubertate apar ultimii molari mari (molarii de minte)
◦ Dentiția definitivă are 32 dinți.
Etapele dezvoltarii psihomotorii
◦ 0 – 1 lună:
◦ perioadele de veghe sunt foarte scurte: se trezește numai la orele de alimentație, dar adoarme în timpul
suptului
◦ activitatea SNC este reflexă: reflex de sugere, reflex de deglutiție, reflex de strănut
◦ mișcările membrelor sunt de mică amplitudine, involuntare, necoordonate, fără scop
◦ prezintă poziție în flexie ca în viața intrauterină
◦ mușchii cefei sunt hipotoni, capul fiind batant
◦ analizatorii tactil, olfactiv, gustativ și receptorii vestibulari sunt complet dezvoltați la naștere; văzul și
auzul sunt prezente de la naștere dar imperfecte; nou-născutul reacționează la lumină prin clipire; în
primele zile după naștere prezintă fotofobie
◦ semnalează disconfortul prin plâns
◦ la 3 săptămâni de viață apar mișcările coordonate și sinergice ale globilor oculari
◦ la 4 săptămâni fixează obiectele
◦ la zgomote puternice reacționează prin plâns
◦ prezintă reflexe arhaice
◦ La 1 lună
◦ fixează obiectele din fața sa
◦ mișcările devin mai ample, iar când este desfășat ”se întinde”
◦ zâmbește spontan, involuntar, inconștient
◦ 1- 2 luni
◦  perioadele de veghe sunt mai lungi: rămâne treaz în timpul mesei
◦ culcat pe burtă ridică capul pentru puțin timp, iar către sfârșitul lunii ridică și umerii
◦ urmărește cu privirea obiectele care se mișcă în câmpul lui vizual
La o luna
◦ privește fix o lumină puternică
◦ emite vocale aspirate
◦ La 2 luni
◦ la sfârșitul lunii se liniștește când aude o voce cunoscută sau muzică
◦ 2 - 3 luni
◦  urmărește bine cu privirea și întoarce capul după obiecte
◦ întinde mâinile către obiecte colorate sau sonore
◦ privește la adultul care vorbește
◦ zâmbetul apare ca un răspuns emoțional
◦ gângurește
La o luna
◦ recunoaște obiecte și persoane (exemplu: biberonul, persoanele care îl îngrijesc)
◦ întoarce capul la zgomote
◦ La 3 luni
◦ ține bine capul și îl ridică
◦ are perioade lungi de veghe
◦ se joacă cu mâinile
◦ mișcările sunt mai precise
◦  În rezumat, primele 3 luni de viață reprezintă perioada de intrare în funcțiune și perfecționare a
analizorilor.
◦ 3- 4 luni
◦ apucă obiectele cu mâna și le ține
◦ susținut de sub axile, în poziție verticală, se sprijină pentru puțin timp în picioare, întărind articulațiile
genunchilor
◦ 4 - 5 luni
◦ apucă bine obiectele și le duce la gură
◦ apucat de mâini și tras ușor se ridică în poziție șezândă
◦ La 5 luni
◦ stă în șezut sprijinit de perne
◦ surâde în fața oglinzii
Calendarul imunizarilor
◦ Imunitatea = totalitatea mecanismelor de apărare ale unui organism împotriva elementelor străine de
organism, în particular împotriva agenților infecțioși; capacitatea unui organism de a nu se îmbolnăvi sau
de a face forme uşoare de boală.
◦ Fenomenul imunologic = formarea de anticorpi când pătrunde o substanță antigenică în organism.
◦ Antigene – agenți capabili să inducă în organism un răspuns imun specific.
◦ Anticorpi – substanțe produse în organism la contactul cu un antigen.
◦ Imunitatea poate fi:
◦ Imunitate naturală (înnăscută) - capacitatea organismului de a se apăra de agresiuni externe sau interne
cu care organismul se naște.
◦ Imunitate dobândită natural - imunitate apărută în urma contactului întâmplător cu un anumit antigen.
◦ Imunitate dobândită artificial - când organismul vine în contact cu un antigen prin vaccinare sau în
cazul unei infecții acute.
◦ Imunitate antitumorală - starea de imunitate specifică a unui organism caracterizată prin capacitatea de
a opri dezvoltarea unui proces oncogen (cancer).
◦ După modul în care se obţine starea de imunitate, există imunitate activă şi imunitate pasivă.
◦ Contraindicatii
◦ la copilul febril sau bolnav când se preferă amânarea vaccinării
◦ unele vaccinuri, în special cele împotriva oreionului și rujeolei nu sunt recomandate la copiii cu reacții
alergice la ouă
◦ la copiii care suferă de o boală cronică, vaccinarea se discută de la caz la caz
◦ Pregătirea copilului pentru vaccin
◦ în dimineața în care trebuie administrat vaccinul, se ia temperatura copilului; în cazul în care copilul are
febră, este răcit sau bolnav, se recomandă anunțarea medicului.
0-7 zile: BCG și HB1 – maternitate
2 luni: DTP-VP (oral, intramuscular) + BH2
4 luni: DTP– VP (oral, intramuscular)
6 luni: DTP +VP + HB3
12 luni: AR + R1 DTP + R1 VP (rapel 1)
Calendarul
3ani - 5 ani: R2 DTP (rapel 2)
vaccinarilor
7 ani: DT – AR
9 ani: VPOT (oral trivalent)
14 ani: DT - BCG