EVOLUŢIA SISTEMELOR ÎN LUMEA VIE

Se consideră că forma elementară de viaţă este celula, văzută ca

sistem.
Există totuşi şi sisteme cu forme de organizare subcelulare.

I. O primă grupă a sistemelor subcelulare o reprezintă:

Prionii
Sunt molecule proteice care uneori au proprietăţi ale unor
sisteme vii.
Aceste molecule proteice sunt patologice şi produc:
- îmbolnăviri cu caracter de boli infecto - contagioase (se
transmit de la un individ la altul - ex scrapia).
- îmbolnăviri care au caracter de boală genetică.
Toţi prionii afectează sistemul nervos şi produc boli cronice
degenerative ale sistemului nervos.
 Proteina Prionică.
Prima proteină prionică a fost descoperită la oaie, la care
produce maladia denumită SCRAPIE.

Boala a fost descoperită de Prousiner în 1982 şi se consideră că

este produsă de această moleculă proteică cu masă moleculară de 28-30
daltoni, denumind-o Scrapie . Boala se transmite în condiţii naturale şi
experimentale.

Ca mod de acţiune după ce pătrunde în organism, molecula

proteică se ataşeazǎ de FIBRILE ale organismului (fibre de colagen)
care devin aşa numite Fibrile Scrapiasociate.
În acest timp trece prin fenomene de transformare devenind
dintr-o proteină preprionicǎ în proteinǎ prionicǎ. Această transformare
se realizeazǎ în urma unor mutaţii a uneia sau mai multor gene (de la
nivelul cromozomilor), care vor fi obligaţi să codifice sinteza acestei
proteine.
 Dintre toate modelele mecanismelor de evoluţie propuse, cel mai
vehiculat este acela că proteina nativă se găseşte în mod normal într-un echilibru
cu un ansamblu de proteine ale organismului – precursori monomerici ai PrPSc.
Aceşti precursori pot interacţiona între ei cu eficienţă scazută şi reversibil. Când
este atinsă o mărime critică, precursorii monomerici ai PrP Sc se pot adiţiona la
această structură într-un mod ireversibil, pentru a permite mărirea particulei
PrPSc. Particula infecţioasă se poate apoi “reproduce” prin ruperea în particule
mai mici şi stabile. Cele patru etape: a) starea de echilibru dintre PrPc şi PrPSc, b)
interacţia precursorilor, c) “reproducerea” şi d) formarea unei particule stabile
ale acestui proces.
 Prionii
În afarǎ de scrapie se cunosc între 10-15 boli prionice la om şi la animale.
Toate sunt boli cornice şi afectează sistemul nervos.
Se caracterizeazǎ prin determinarea organismului să acumuleze amiloid
(proteinǎ patologică; substanţă inertă care nu se găseşte în organismul
sănătos, se localizează intercelular şi dereglează funcţiile celulelor).
Exemple:
Boli prionice la om
- boala - Kreutzfeld Jacob
- Kuru
Consumau creier de om, sau datorită fenomenelor de canibalism
Boli prionice la animale
- la bovine – encefalitele spongiforme (boala vacii nebune)
- la cervide – reni
- la pisicǎ
- la nurcǎ
 II.VIRUSURILE/VIRUŞII

II. Constituie o altă grupă a sistemelor acelulare (subcelulare):

Virusurile – au o structurǎ mult mai complexă decât prionii.
Au o structurǎ corpuscularǎ fiind constituiţi din unul sau douǎ învelişuri
şi un conţinut care înglobează acidul nucleic.
Învelişul prezent la absolut toate virusuile se numeşte CAPSIDĂ.
Virusurile care au la exterior numai capsidǎ se numesc virusuri NUDE iar
cele care au la exterior al II-lea înveliş se numesc virusuri
ANVELOPATE, învelişul fiind numit anvelopǎ sau peplos.
Dimensiunea lor variază intre 10 nm şi 360 nm.
Din punctul de vedere al formei întâlnim urmǎtoarele tipuri de virusuri:
- Virusuri alungite : ca un beţişor rigid (apar la plante).
- Virusuri de formǎ prismaticǎ sau icosaedricǎ ( imag. 1, 2).
- Virusuri helicoidale cu filam. rigide (imag.3), şi filam. ondulate ( 4).
- Virusuri complexe ( imag. 5).
- Bacteriofagi (imag. 6, 7, 8, 9, 10).
II.VIRUSURILE/VIRUŞII
 II.VIRUSURILE/VIRUŞII
Conţinutul particulei virale este constituit dintr-un acid nucleic
de un singur tip fie ADN fie ARN.
Virusurile de tip ADN (deoxiribovirusuri) pot fi:
Bicatenare
       Monocatenare (mai rar) : Fam. Parvovirusuri
Virusurile de tip ARN (ribovirusuri) sunt monocatenare dar
existǎ şi excepţii şi doar la viruşi existǎ ARN – dublu catenar. (Fam.
REO şi BIRNA virusuri)
Alte caracteristici ale virusurilor care le conferǎ poziţia
intermediarǎ între sistemele vii şi nevii sunt:
Sunt lipsite de enzime metabolice, ele neputându-se multiplica
singure.
       Ele sunt multiplicate de o celulǎ vie animalǎ, prin substituirea
informaţiei genetice a celulei cu informaţia geneticǎ a virusului.
Posedǎ însǎ enzime care le ajutǎ sǎ pǎtrundǎ în celula gazdǎ şi
care provoacǎ replicarea materialului lor genetic şi transcrierea
acestuia.
Forme de organizare ale sistemelor vii
 Forme de organizare ale sistemelor vii

În acest moment sunt acceptate două tipuri de organizare a

sistemelor vii :
Tipul procariot : care cuprinde - regnul Procaryota (Monera)
Tipul eucariot :
- regnul vegetal sau PLANTAE
- regnul fungilor - Fungi - ciupercile microscopice
- regnul Protista - organisme unicelulare cu caractere
asemănătoare fie plantelor şi animalelor.
- regnul animal sau ANIMALIA
 CELULA PROCARIOTĂ

Pentru acest tip de celulă se încadrează bacteriile.

Caracteristica principală este aceea că organitele lor celulare
nu sunt învelite de membrană.
BACTERIILE sunt microorganisme cu dimensiuni cuprinse
între 0,1- 15 microni.
Forma lor:
- rotundă
- alungită
- încurbată
- spiralată
Prezintă diferite moduri de grupare:
- diplo
- strepto
- stafilo