Drept şi legislaţie în

asistenţa socială

Adina Rebeleanu, conf.dr.

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă
Socială
UBB, Cluj-Napoca
 “Aş vrea să citesc
mai multe despre...”
ar trebui să devină o
provocare pentru
studentul – viitor
asistent social!
Evaluare
 5 p seminar:
1.75 puncte referatul de grup (se punctează
cu 0.5 punct implicarea activă în susţinere şi
participarea activă a fiecărui membru al
echipei)
 2.25 puncte – teme pe parcursul semestrului
(6 teme aferente seminariilor)
 1 punct pentru participare activă la discuţii
pe tot parcursul semestrului
Prezenţa la seminar

 60% din întâlniri

 Mai puțin de 60% prezențe înseamnă
reducerea proporțională a punctajului aferent
participării
 însă 7 prezențe sunt obligatorii. Studenții cu
mai puțin de 7 prezențe (50%) vor participa la
examen, dar vor pierde punctajul acumulat la
seminar => nota maximă 5 (cinci)
 Referatul se realizează la calculator, TNR-12,
spaţiere la un rând şi jumătate, utilizând diacrticele
şi stilul aliniat (justified). Se vor respecta de
asemenea standardele APA de redactare a unui
text scris. Titularul îşi rezervă dreptul de a depuncta
cu până la jumătate din punctaj nerespectarea
aceastor condiții, precum și nerespectarea normelor
de ortografie și de exprimare scrisă.
 Plagiatul şi fraudele: în urma plagiatului şi/sau fraudelor se
pierde nota.
 http://www.apastyle.org/ sau
http://owl.english.purdue.edu/owl/resource/560/01/
 Examen: 5 puncte (grila)
 Pentru nota minimă, studentul trebuie să
acumuleze 1.25 puncte din punctajul
examenului scris (grila), respectiv să îi fie
acceptat referatul de seminar.
 Noțiuni juridice de bază
 Valorile de drept
 Izvoare de drept în AS
 Raport juridic AS
 Norma juridică
 Aplicabilitatea legii
 Principii de drept – generale, AS
 Răspunderea juridică - AS
 Beneficii sociale, Servicii sociale
 Subiect de drept AS
 Ocrotirea prin norme juridice - copii, vârstnici, persoane cu
disabilităţi, în domeniul sănătăţii mentale.
Noţiuni introductive de drept

 Dreptul – ştiinţă, conţinut, scop

 Conceptualizări
Ştiinţa

 Ansamblul de date, fapte, idei structurate într-

un sistem, care are legi, principii proprii,
vizând un domeniu propriu, determinat şi
metode proprii, specifice de cercetare
 Domeniu propriu
de cercetare

Termeni,
Tehnici specifice
noţiuni specifice

Dreptul

Metode proprii Sistematizare

de cercetare internă

Principii
fundamentale
 Drept – totalitatea regulilor generale de
conduită ce reglementează raporturile sociale
dintr-o societate dată, sancţionate prin forţa
de constrângere a statului.
Dreptul
 Ordine, organizare a societăţii
 Promovează valorile societăţii (misiune integratoare)
 stabileşte şi defineşte acţiunile/inacţiunile oamenilor
cu caracter licit/ilicit, contrare normelor
 Fixează libertăţi, limite, restricţii
 Stabileşte:
- Cine este fiecare?,
- Ce are fiecare?
- Ce face fiecare?
Dreptul – conţinut?

 Stabilirea regulilor
 Interpretarea lor
 Rezolvarea unor situaţii litigioase
 Determinarea şi ordonarea unor fapte juridice
 Elaborarea de principii, instrumente proprii,
metodologie proprie
Sinteza
 Rolul dreptului – de a asigura şi proteja libertatea
celorlaţi

 “Libertatea este dreptul de a face ceea ce legile

permit, iar dacă un cetăţean ar putea face ceea ce
ele interzic, el nu ar mai fi liber, pentru că şi ceilalţi
ar avea aceeaşi putere” (Montesquieu)

 Nemo censetur ignorare legem

 Drept obiectiv, pozitiv (Law) - totalitatea
regulilor juridice care reglementează
raporturile sociale dintr-o perioadă dată.
 Normă juridică – regulă generală de conduită,
obligatorie şi impersonală, instituită prin lege
sau obicei şi a cărei aplicare este asigurată la
nevoie de forţa de constrângere a statului.

 Obicei – normă de drept formată prin tradiţie şi

acceptată de societate (cutumă).
 Lege – act normativ stabilit de puterea
legiuitoare, ce cuprinde norme generale de
conduită obligatorie, sancţionată prin forţă de
constrângere a statului.

 Legislaţie – totalitatea actelor normative dintr-o

anumită ţară, domeniu sau perioadă de timp.
 Raport juridic reprezintă o relaţie socială ce cade
sub incidenţa normelor juridice.
- Elementele constitutive:
a) subiectul raportului juridic – titular de drepturi şi
obligaţii, de natură a provoca naşterea, modificarea
sau stingerea unui raport juridic (pot fi subiect de
drept persoanele fizice şi persoanele juridice)
b) conţinutul raportului juridic – ansamblul drepturilor
subiective şi obligaţiilor pe care părţile le au
c) obiectul raportului juridic – conduita prescrisă de
norma juridică, acţiunea/inacţiunea la care se referă
drepturile şi obligaţiile subiectului raportului juridic.
 Persoana fizică – omul privit individual ca subiect de drept, ca
titular de drepturi şi obligaţii civile (art.25 alin.2 C.civil).

 Persoana juridică – orice formă de organizare care, întrunind

condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile
(art.25 alin.3, C.Civil).
- Elementele constitutive pentru persoana juridică sunt:
a). să aibă o organizare de sine stătătoare şi
b). un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi
moral, în acord cu interesul general (art. 187 C.civil)
Drept subiectiv (rigth)
 Prerogativă ce aparţine unei persoane, ce-i permite
să ceară alteia o prestaţie/abţinere sau respectarea
unei situaţii.
 Posibilitatea recunoscută de dreptul obiectiv,
subiectului activ – persoana fizică sau persoană
juridică, în virtutea căreia, aceasta poate să aibă o
anumită conduită, să pretindă o conduită
corespunzătoare – să dea, să facă ori să nu facă
ceva – de la subiectul pasiv, şi să ceară concursul
forţei coercitive a autorităţii publice, în caz de nevoie
 Obligaţia – îndatorirea subiectului pasiv al
raportului juridic de a avea o anumită
conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv
corelativ, conduită care poate consta în a da,
a face ori a nu face ceva şi care, la nevoie
poate fi impusă prin forţa autorităţii publice
 Fapte juridice – împrejurări de fapt care pot
duce la naşterea, modi­ficare şi stingerea unui
raport juridic.

 Acte juridice – manifestări de voinţă apte de a

produce consecinţe juridice, respectiv de a
naşte, modifica sau stinge un raport juridic.
 Opozabilitate – calitatea unui act juridic, a
unui drept subiectiv sau a unui mijloc de
apărare de a produce efecte atât între părţi,
cât şi faţă de terţi.
 Ratificare – confirmare pe care organele
competente de stat o dau tratatelor
internaţionale încheiate de respectivul stat.
Dreptul securităţii sociale

 Securitatea socială - un ansamblu de măsuri

(prestaţii financiare şi/sau prestaţii în natură)
destinate protejării veniturilor în cazul
apariţiei riscurilor sociale.
 este utilizată cu două înţelesuri diferite:
- politici de securitate socială,
- cel de sisteme de securitate socială
drept al securităţii sociale
 Sistemele de securitate socială cuprind
normele juridice care reglementează o
redistribuţie financiară, adică prevalarea, pe
de o parte, şi repartiţia fondurilor prevalate
între beneficiarii acestei redistribuiri pe de
altă parte
 includ asigurările sociale şi asistenţa socială
DSS
 Riscurile sociale – acele evenimente care au
incidenţă comună asupra situaţiei economice a
indivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin
creşterea cheltuielilor.
 Ramură autonomă de drept, apaţinând dreptului
public, alcătuită din ansamablul normelor juridice ce
reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cât
şi pe cele de asistenţă socială.
Obiectul DSS :
 raporturile juridice de asigurări sociale

 raporturile juridice de asistenţă socială

Raporturile de asigurări sociale
Caracteristici :
 se nasc ex lege,
 subiectele unui astfel de
raport: persoana asigurată, pe
de o parte şi unitatea de
asigurări, pe de altă parte
(organismele statale în cazul
asigurărilor sociale de stat)
 în conţinutul raportului de
asigurare (care este prestabilit
de lege) intră obligaţia
asiguratului de a plăti
contribuţia, corelativă cu
dreptul instituţiei de asigurări
de a pretinde plata, precum şi
dreptul asiguratului de a primi
indemnizaţia, corelativ cu
obligaţia instituţiei de asigurări
de a o plăti)
 Raporturile de asistenţă
socială
Caracteristici:
 sunt reglementate exclusiv prin
lege
 subiectele – persoane fizice
aflate în nevoie şi statul prin
organismele sale specializate,
pe de altă parte
 în conţinutul lor intră dreptul
persoanelor asistate de a primi
prestaţiile în bani sau în natură
stabilite de lege, servicii
sociale, precum şi obligaţia
organelor specializate ale
statului de a le acorda
 Definiți dreptul
asistenței sociale!
Izvoare de drept
 condiţiile materiale şi sociale ce determină fondul şi forma
normelor juridice.
 Normele juridice îmbracă forma generică a actelor normative –
acte ce emană de la organele de stat investite cu prerogativa
legiferării.
 Constituţia României stabileşte prerogativele legiferării.
 Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotârâri, moţiuni, în
prezenţa majorităţii ;
 Parlamentul (art 73 Constituţie) – legi constituţionale, legi
organice (art.76), legi ordinare (reglementează diverse domenii şi
raporturi sociale, distincte de cele reglementate prin Constituţie
şi legile organice) ;
 Guvernul – poate emite ordonanţe, hotărâri,
 Consiliul local – hotărâri,
 Primarul ori prefectul – dispoziţii, respectiv ordine.
Criterii de clasificare a izvoarelor de
drept
 Izvoarele formale sunt clasificate după mai
multe criterii:
a) După ierarhia organului de stat care emite
norma
b) După domeniul pe care îl reglementează
c) După ierahia forţei juridice a actului normativ
respectiv
 După criteriul ierarhiei : legi constituţionale, organice, ordinare,
coduri de legi, acte normative cu putere de lege (decrete-legi,
ordonanţe şi unele acte internaţionale ratificate de organul legislativ
suprem).
 Din punct de vedere al ierarhiei izvoarele de drept sunt:

- Constituţia României – Legea fundamentală

- Legi – emise de Parlament
- Ordonaţe şi hotărâri – Emise de Guvern
- Ordine – emise de Ministere de specialitate
- Hotărâri ale consiliilor judeţene, hotărâri ale consiliilor locale – acte
normative emise de autorităţi administrative
- Cutuma
- Practica sau precedentul judiciar (jurisprudenţa)
- Doctrina sau ştiinţa dreptului
!!!! Constituie izvoare de drept numai actele
normative
(reglementări interne şi internaţionale acceptate de România).