Potențialul turistic antropic în

România
-Aspecte generale-

Student:Negrușer Vasile
Profesor:Cheia George
Specializarea:Geografie
 Potențialul antropic
 De-a lungul timpului, omului a creat, a construit o serie de edificii, a căror valoare istorică şi
estetică a crescut, ajungând în ipostaza de potenţial turistic, care în perioada actuală se asistă la
o creştere numerică a acestuia.
 Componentele antropice au o serie de însuşiri care dau caracterul de atractivitate, acestea sunt:
 unicitatea – este caracteristica acelui produs turistic care datorită menţinerii în timp a ajuns un
unicat;
 dimensiunea – unele obiective antropice impresionează prin mărimea lor (ex: Casa Poporului)
sau pot avea dimensiuni foarte mici (ex: cărţi, obiecte de artă etc.)
 ineditul – este dat fie de materialul din care este fabricat sau construit obiectivul, culoarea
specifică (ex: albastru de Voroneţ), amplasarea obiectivelor, de arhitectura specifică etc.;
 vechimea, este însuşirea care trezeşte interes pentru turişti, prin prezenţa unor obiective cu
rezonanţă istorică, sau a unor podoabe foarte vechi etc.);
 funcţia pe care o îndeplinesc poate deveni o sursă de interes turistic.
 Fondul turistic antropic din România reuneşte o gamă foarte largă şi
 variată de componente, care pot fi grupate în:
 obiective cultural-istorice
 obiective etnoculturale şi etnofolclorice. (M. Cândea şi colab.)

 Potenţialul turistic cultural – istoric

 Patrimoniul cultural-istoric naţional cuprinde monumente, ansambluri şi situri cu valoare excepţională din punct
de vedere istoric, artistic, estetic, ştiinţific, antropologic, cât şi peisaje culturale reprezentative pentru ţară sau o
regiune geo-culturală.
 Conform Ordonanţei de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, cât şi a legii nr. 41/1995 au fost stabilite principalele
categorii de monumente:
 monumente şi situri arheologice;
 monumente şi ansambluri de arhitectură;
 rezervaţii de arhitectură şi urbanism, clădiri, monumente şi ansambluri memoriale;
 monumente de artă plastică şi comemorativă;
 monumente tehnice;
 locuri istorice;
 parcuri şi grădini.
 Patrimoniul cultural natural cuprinde circa 22 mii de monumente, circa 680
 de muzee şi colecţii, din care un număr de 474 de monumente şi ansambluri de arhitectură se găsesc
răspândite în 40 de judeţe, 136 de monumente şi situri arheologice de aceiaşi valoare se află în 32 de
judeţe.
 Monumente şi situri arheologice
 Oferta turistică în acest domeniu nu este foarte bogată, dar deosebit de valoroasă. Pe teritoriul
românesc se găsesc vestigii ce aparţin unor cetăţi greceşti de pe litoral, cetăţi dacice, castre, fortificaţii,
oraşe daco-romane. La nivelul teritoriului naţional există un număr de 130 de localităţi care au păstrat
monumente şi situri arheologice, ce prezintă interes pentru istorici şi cercetători.
 Edificatoare rămân vestigiile şi siturile arheologice greceşti, dacice şi romane (Constanţa, Mangalia,
Alba Iulia, Câmpulung Muscel, Turda, Cernavodă, Hârşova, Drobeta-Turnu Severin, Isaccea, Măcin,
Cluj-Napoca, Moigrad-Zalău, Călimăneşti-Căciulata, Oradea, Adamclisi (Constanţa), Veţel (Hunedoara),
Mârşid (Sălaj), Dobrosloveni (Olt), Geoagiu, Orăştioara, Sarmisegetuza (Hunedoara), Mahmudia (Tulcea)
etc.).
 Monumente şi ansambluri de arhitectură 
 În această categorie intră un număr mare de bunuri culturale, din diferite perioade istorice, incluzând bunuri de factură religioasă sau
civilă, mărturii ale modului de evoluţie a culturii şi civilizaţiei româneşti.
 a) Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură religioasă
 b) Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură civilă
 În această categorie se înscriu toate clădirile care au multiple funcţionalităţi:
 locuinţe, structuri de cazare şi alimentaţie publică, tratament, sedii ale administraţiilor publice orăşeneşti sau comunale, sedii de instituţii de
stat sau private, bănci, tribunale, licee şi şcoli, muzee, palate de cultură, castele şi conace etc.
 Un loc important îl ocupă castelele şi palatele, ce atrag un număr mare de turişti. Dintre acestea amintim: Castelul Bran, ridicat în sec.
XIV, la capătul nordic al culoarului Bran-Rucăr, Castelul Peleş – construit în stilul renaşterii germane de influenţă gotică la Sinaia, cu
importante colecţii de picturi şi sculpturi etc., Castelul Corvineştilor de la Hunedoara, Castelele de la Timişoara etc.
 Din categoria palatelor se impun: Palatul Cotroceni, Mitropoliei, Palatul Telefoanelor, Ghica Tei, Palatul Parlamentului – a doua
construcţie din lume ca grandoare, după Pentagon etc.
 Muzeele sunt intens vizitate şi funcţionează ca ansambluri de arhitectură valoroase prin valenţele lor ştiinţifice, artistice şi culturale.
Astfel întâlnim:
 muzee istorice: Muzeul de Istorie al României din Bucureşti, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava,
Muzeul de Istorie al Moldovei (Iaşi), Muzeul de Istorie şi Arheologie (Constanţa) etc.;
 muzee de artă, acestea se află în oraşe ca: Bucureşti (Muzeul de artă al României, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Muzicii, Muzeul T.
Aman), Cluj-Napoca, Craiova etc.;
 muzeele de ştiinţele naturii ce cuprind elemente de natură geologică, botanică, zoologică, funcţionând la: Constanţa (Muzeul Mării,
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii), Bucureşti (Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Geologiei), Baia Mare (Muzeul
Mineralogic), Brad (Muzeul Aurului) etc.;
 muzeele mixte – întâlnim la Craiova (Muzeul Olteniei), Timişoara (Muzeul Banatului), Braşov, Deva, Arad, Bacău etc.;
 muzeele de profil sunt specializate în prezentarea unor ocupaţii sau domenii de activităţi: Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc,
Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Petrolului – Ploieşti, Muzeul Sării – Slănic Prahova, Muzeul Chihlimbarului – Colţi, Muzeul Ceasurilor –
Ploieşti etc.
 Clădiri şi case memoriale
 Numărul acestora este mult mai mic şi se referă la vechile centre istorice prezente în oraşe ca:
Braşov, Sighişoara, Suceava, Sibiu, Arad, Cluj, Bucureşti, Bran.
 Dintre casele memoriale cu o valoare mare sunt: C. Brâncuşi – Hobiţa, G. Enescu – Sinaia,
I. Creangă – Tg. Neamţ, Mihai Eminescu – Ipoteşti, G. Coşbuc – Hordou.
 Monumente de artă plastică şi comemorative
 Acestea ilustrează momente din istoria naţională, sau sunt dedicate unor eroi, oameni de
marcă ai culturii şi istoriei naţionale, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale,
monumente, obeliscuri, plăci comemorative etc.
 Unele dintre acestea au fost create de mari sculptori ca: C. Brâncuşi, Oscar Han, Cornel
Medrea, Ion Jalea, iar altele aparţin unor anonimi, dintre care de la Albac - bustul lui Horea,
Alba Iulia – statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, Câmpeni – statuia ecvestră a lui Avram Iancu,
Cluj-Napoca – statuia ecvestră a lui Matei Corvin, Iaşi – statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare
etc.
 O semnificaţie aparte prezintă grupurile statuare, dedicate unor evenimente: Monumentul
Aviatorilor – Bucureşti, grupul statuar Horea, Cloşca şi Crişan – Alba Iulia, monumentele de la
Carei, Moise etc.
 Monumente tehnice 
 În această categorie se înscriu toate realizările de tip industrial şi tehnic şi sunt incluse
podurile de lemn şi metalice, vechi instalaţii de morărit, textile, prelucrări metalurgice, turbine
energetice, amenajări hidrotehnice. Printre aceste obiective pot fi amintite: Podul Prieteniei –
Giurgiu – Ruse, Podul A. Saligny dintre Feteşti – Cernavodă, Complexul hidroenergetic Porţile
de Fier, Complexul hidroenergetic Vidraru de pe Argeş, Transfăgărăşanul, barajele şi lacurile
hidroenergetice, metroul etc.
 Locuri istorice 
 Reprezintă locurile, spaţiile unde au avut loc importante bătălii, evenimente istorice şi
cimitirele militare, numărul lor fiind mic şi nu toate sunt cunoscute şi menţionate în materialele
de promovare turistică (Podul Înalt, Călugăreni, Izlaz, Milcov, Câmpia libertăţii de la Blaj etc.).
 Parcuri şi grădini
 Aceste parcuri au fost construite în scopul recreerii, pentru agrement, multe se găsesc în
oraşele vechi, istorice ale României (Bucureşti – Parcul Herăstru, Cişmigiu, Tineretului, Ioanid,
Cluj, Oradea – Parcul Palatului Baroc, Iaşi – Grădina Copou şi Beilic, Piteşti – Parcul Trivale
etc.), dar apar şi parcuri dendrologice care sunt în număr de 10, răspândite mai ales în spaţiul
transilvan (Gurahonţ, Macea – jud. Arad, Mihăieşti – jud. Argeş, Simeria – jud. Argeş, Doftana,
Fântânele, Hemeiuş – jud. Bacău, Arcalia, Bistrița.Numărul grădinilor publice este foarte redus,
mai cunoscute rămân grădinile botanice (Bucureşti, Cluj, Iaşi).
 Obiective etnoculturale şi etnofolclorice
 În ultima perioadă un loc important a început să-l ocupe arta populară şi manifestările
etnofolclorice.
 Având în vedere întreaga evoluţie a poporului român, a artei şi culturii sale tradiţionale, în
urma cercetărilor de specialitate efectuate, au fost determinate mai multe zone etnografice.
 Zona etnografică reprezintă un teritoriu mai mult sau mai puţin riguros delimitat, care prezintă
caractere etnografice unitare, determinate de tradiţia şi evoluţia istorico – culturală, cristalizate
în tipul aşezărilor, ocupaţiilor, locuinţei, portului, artei populare, la care se adaugă toate
manifestările culturii spirituale, ca şi modul de viaţă. (M. Cândea şi colab.)
 Unele zone sunt foarte vechi, fiind cunoscute sub denumirea de „ţară”: Ţara Oltului, Ţara
Vrancei, Ţara Loviştei, Ţara Zarandului, Ţara Oaşului, Ţara Haţegului etc.
 Astăzi, un termen răspândit este cel de vatră folclorică, ce cuprinde mai multe elemente ce
aparţin unei zone etnografice.
 O primă vatră folclorică se află în vecinătatea lanţului carpatic, cuprinzând:
 Transilvania de sud
 Oltenia de nord
 Muntenia de nord-est.
 A doua vatră se găseşte de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali, care cuprind regiuni
folclorice ca:
 Moldova de nord
 Moldova Centrală
 Transilvania de est
 Maramureş.
 A treia vatră folclorică cuprinde partea centrală a Transilvaniei şi cuprinde câteva regiuni:
 Transilvania de nord
 Transilvania de vest
 Transilvania Centrală la care se adaugă:
 Banatul de nord-est
 Crişana.
 A patra amplă vatră folclorică se află în sudul ţării şi de-a lungul Dunării, la care se adaugă şi
spaţii din aria subcarpatică:
 Banatul de sud-est
 Oltenia de sud
 Muntenia de sud-vest
 Muntenia de sud-est
 Dobrogea.
 Pentru turişti este interesant să cunoască valorile etnoculturale ale unui popor, pentru a înţelege
evoluţia socio-economică, istorică, artistică a acestuia.
 Resursele turistice etnoculturale sunt reprezentate prin prezenţa
 aşezărilor rurale tradiţionale, arhitecturii tradiţională, după cum sunt organizate interioarele
aşezărilor, ce arată modul de viaţă şi formele de manifestare a ideilor despre familie, frumos şi
funcţionalitate, arta tradiţională de prelucrare a lemnului, instalaţii tehnice tradiţionale, portul
popular, sculptura populară, arta populară a prelucrării pieilor, arta olăritului, instrumente
populare tradiţionale, arta împletiturilor, arta ţesăturilor şi cusăturilor populare, arta picturii
pe sticlă. Alte meşteşuguri tradiţionale sunt practicate numai în anumite zone etnografice, dar
care şi-au păstrat adânci semnificaţii artistice şi rituale.
 Astfel poate fi amintit meşteşugul încondeierii ouălor, practicat în satele Bucovinei sau în satul
Oboga de Sus în judeţul Olt. Alt meşteşug se referă la confecţionarea măştilor care sunt folosite
în dansurile rituale şi la anumite sărbători laice legate de Crăciun, Anul Nou, Rusalii.

 Manifestările etnofolclorice conform calendarului popular românesc sunt reprezentate prin:

 sărbători de iarnă Crăciun, Anul Nou, Boboteaza – care sunt sărbătorite în toată ţara, cu unele
variaţii regionale;
 sărbători agricole ale primăverii, legate de începutul anului agrar (ex: Dochia etc.);
 sărbători pastorale ale primăverii, legate de adunatul oilor şi începutul păşunatului la munte sau
coborâtul lor toamna;
 sărbătorile verii, manifestări legate de bogăţia recoltelor, coptul grâului (Sânzienele etc.);
 sărbători ale muntelui, în aşezările situate pe plaiurile carpatine, sub forma nedeilor, de Sântilie,
la care se adaugă târgurile şi festivalurile (Festivalul cântecului, dansului şi portului popular din
Gorj, Festivalul dansului fecioresc de la Cluj, Hora de la Prislop etc.).
 Muzeele etnografice au fost create pentru cercetarea şi conservarea unor valori tradiţionale de
excepţie.
 Ca obiective turistice, muzeele etnografice pot fi puse în valoare prin circuite, tururi de oraşe,
excursii tematice.
 România are astăzi 18 muzee în aer liber cu tematică diferenţiată, cele mai reprezentative
sunt: Muzeul Satului – Bucureşti, Muzeul Etnografic al Transilvaniei – Cluj, muzeele etnografice
de la Sibiu, Sighetu Marmaţiei – Maramureş, Dealul Florilor – Baia Mare, Muzeul Bucovinean –
Suceava etc.
 Numărul muzeelor şi al colecţiilor este mult mai mare, aproximativ 120, fiind răspândite mai
în toate judeţele ţării, iar pentru turism cele mai atractive instituţii culturale de acest gen sunt cele
din Bucureşti, Constanţa, Drobeta-Turnu Severin, Orăştie, Suceava, Câmpulung Moldovenesc,
Satu Mare, Iaşi etc.
 Un rol important în activitatea turistică îl ocupă satele turistice, care sunt constituite ca
destinaţii pentru turismul de sejur, turismul de cunoaştere, balneoturism, sport etc.
 În România întâlnim astfel de sate pe litoralul Mării Negre şi Delta Dunării până în zona
montană, caracteristice fiind:
 satele peisagistice şi climaterice – aşezările turistice de acest tip sunt specifice turismului de
sejur, oferind posibilităţi de plimbare în aer liber, băi de aer, helioterapie, drumeţie: Fundata,
Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran), Tismana (Gorj), Brădet (Argeş), Botiza (Maramureş) etc.;
 satele balneare se bazează pe o serie de „resurse turistice” exploatate şi valorificate: ape
minerale carbogazoase, mofete, izvoare sau lacuri sărate etc.: Bălţăteşti (în Subcarpaţii
Moldovei), Coştiui (Maramureş), Săcelu (Gorj) etc.
 satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zăpadă
persistent, condiţii de pantă deosebite ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă, dar şi
zonelor joase, cu oglinzi de apă, care susţin sporturile nautice;
 satele pescăreşti şi de interes de vânătoresc organizează diferite forme de agrement speciale pentru turişti:
vânătoare, pescuit, asigurând posibilităţi de cazare, servicii culinare pescăreşti sau vânătoreşti: Murighiol (în
zona Deltei), Ciocăneşti (jud. Suceava) etc.;  
 satele turistice pastorale includ localităţi rurale de munte, ocupaţia de bază o constituie creşterea animalelor şi
unde se organizează ospeţe ciobăneşti sau petreceri tradiţionale specifice (Vaideeni, Prislop etc.);
 satele cu obiective de interes ştiinţific a căror frumuseţe atrage numeroşi turişti străini şi autohtoni: Cireşu
(Mehedinţi), Bosanci şi Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramureş) etc.;
 sate cu monumente istorice sunt specifice Moldovei, cu mănăstiri moldave din secolele XV-XVIII (Suceviţa,
Putna, Dragomirna), Subcarpaţilor Getici (Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi), sudul
Transilvaniei – cu biserici fortificate (Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian etc.);
 satele turistice etnofolclorice reprezentate prin muzee etnografice, cu arhitectură populară, cu port tradiţional şi
folclor: Curtişoara (Gorj), Vama (Suceava) etc.;
 satele turistice de creaţie artistică şi artizanală sunt definite de o serie de meşteşuguri tradiţionale, legate de
prelucrarea lemnului, olărit, confecţionarea costumelor populare şi covoarelor, a măştilor etc. (Marginea,
Săpânţa etc.). 
 Bibliografie
 https://www.academia.edu/39348297/UNIVERSITATEA_BUCURE
%C5%9ETI_FACULTATEA_DE_GEOGRAFIE