SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT –

COMPONENTĂ RELEVANTĂ A
SISTEMULUI SOCIAL. 
POLITICILE EDUCAȚIONALE ȘI REFORMA
ȘCOLARĂ

Anca-Elena Tucaliuc
Conversie, An I
 • Introducere
• Sistemul de învățământ în cadrul sistemului
social

CUPRIN • Taxonomia instituțiilor specializate de

învățământ

S • Organigrama managerială a sistemului de

învățământ
• Politici educaționale - definiție și conținut
• Procesul de elaborare al unei politici
educaționale
• Reforme educaționale
• Principii ale reformelor educaționale
 INTRODUCERE
 Într-o epocă în care totul evoluează
treptat și neîntrerupt, cu pași rapizi și cu
schimbări permanente, educația este
obiectivul esențial în viața tuturor
popoarelor cu societatea care îi reprezintă.
Iar societatea acestora își obține
rezultatele dorite, pline de succese în
evoluție, în baza orientărilor fundamentate
pe politicile educaționale autentice. Pentru
această orientare John Dewey a menționat
că „o şcoală ideală trebuie să reflecte o
societate ideală”

* ( John Dewey. The school and social progres. Chapter 1 in The School and Society. Chigago, University of Chigago, Press, 1907, page 19-44)
John Dewey: The School and Society: Chap. 1 The School and Social Progress (brocku.ca)
SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN CADRUL
SISTEMULUI SOCIAL 

 DIN PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ, ÎNVĂȚĂMÂNTUL ESTE CONSIDERAT CA SUBSISTEM INSTITUȚIONAL

INTEGRAT ÎN SUPRASTRUCTURA GENERALĂ A SOCIETĂȚII ȘI AFLAT ÎN RELAȚIE DE INTERDEPENDENȚĂ
FUNCȚIONALĂ CU CELELALTE COMPONENTE ALE ACESTEI SUPRASTRUCTURI.

 DUBLA STRUCTURARE A ORGANIZĂRII SISTEMULUI ȘCOLAR DE ÎNVĂȚĂMÂNT ARE ÎN VEDERE:

Structura verticală Structura orizontală

se referă la
vizează diviziunea specificul/tipul
după treptele de fiecăreia dintre
școlarizare instituțiile de
învățământ
ÎN RAPORT CU TIPUL DE EDUCAȚIE PRACTICAT,
INSTITUȚIILE SPECIALIZATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT POT FI
CLASIFICATE ASTFEL:

Specializate în Specializate în educația Organisme instituționale

educația formală non-formală ale comunității educative
• grădinițe locale
• școli generale • cercuri științifice
• școli profesionale • cluburi ale elevilor și • familia/comunitatea
• licee studenților părinților
• colegii universitare • tabere • agenți economici,
• facultăți • centre de formare culturali etc.
• unități de instruire profesională, etc.
permanentă, de
reciclare și
perfecționare
POLITICI EDUCAȚIONALE
• Politicile educaţionale, în sens larg, reprezintă direcţiile de acţiune
din domeniul educaţiei pe care autorităţile publice le aleg ca
răspuns la o anumită problemă sau la o serie de probleme
interconectate.
• Analiza politicilor educaţionale are în vedere deciziile majore cu un
impact direct asupra actorilor, ofertei, structurii şi modului în care
funcţionează un sistem educaţional.
Conținutul politicilor educaționale vizează:
• organizarea sistemului de învățământ
• funcționarea instituțiilor
• finanțarea învățământului
• evaluare
• management
• curriculum
• selectie
• formare
• perfectionare si promovare a personalului didactic
 PROCESUL ELABORARII
POLITICILOR EDUCATIONALE
Etapa 1
Identificarea problemei
Etapa 2 Etapa 3
Expunerea publică și
evaluarea opțiunilor de Adaptarea opțiunilor
politică educațională

Etapa 4 Etapa 5 Etapa 6

Implementarea politicii Revizuirea politicii și

educaționale: strategii și Evaluarea efectelor conceperea unui nou
tactici ciclu

!!! Politicile educaționale  orientate către personalitatea elevului, cadrului didactic și a școlii multiplică în permanență
posibilitățile și metodele alternative de educație și instruire, centrate pe rolul omului în societate.
 REFORME
EDUCAȚIONALE
" A nu inova, adică a apăra ziua de ieri, este mult mai riscant decât a face ziua de mâine"  - Peter Drucker

* Reforma învăţământului
reprezintă o inovare
macroeducaţională care O înnoire dobândeşte statut de inovaţie
dacă îndeplineşte următoarele cerinţe:
acţionează asupra • presupune schimbări de fond privind strategiile
macrosistemului, adică asupra educaţionale, modificări de atitudini şi mentalităţi

tuturor componentelor • presupune transformări importante şi eficiente pe

scară largă şi de durată;
structurale şi funcţionale ale
• presupune modificări substanţiale în proiectarea
învăţământului, vizând politicii educaţionale.
 DIFICULTĂȚI ȘI CRIZE ÎN
RESTRUCTURAREA UNUI SISTEM
EDUCATIV
• criza politicii educative (lipsa obiectivelor clare ale reformei și a consensului diferitelor teorii ale
schimbării);
• criza de autocunoaștere (absența unei diagnoze complete și clare asupra stării de fapt a învățământului);
• criza de cunoaștere (necunoașterea alternativelor reformatoare și lipsa competențelor în domeniul
managementului schimbării); 
• criza resurselor umane (criza sistemului de formare a personalului didactic și insuficienta motivare a
acestuia);
• criza conducerii (centralizarea excesivă a structurilor de conducere și gradul redus de participare la decizie
al diferiților agenți ai schimbării);
• criza financiară (insuficiența resurselor financiare sau alocarea și utilizarea defectuoasă a celor existente); 
• criza capacității de proiectare (insuficiența dimensiunii prospective a educației și incapacitatea de a realiza
prognoze valide);
 BIBLIOGRAFIE
• Syllabus "Sociologie educațională" - Conf. univ.
dr. Albulescu Mirela

• Stanford Encyclopedia of Philosophy

• John Dewey: The School and Society: Chap. 1 The School

and Social Progress (brocku.ca)

• Inovația educațională – EDICT

• what is education reform

• Sistemul de învăţământ – produs şi valoare a dezvoltării

sociale | Ziarul Naţiunea (ziarulnatiunea.ro)
 ABORDARI SOCIOLOGICE ALE FENOMENULUI EDUCATIONAL
 Principalele abordari sociologice
 Funcționalismul - Emile Durkheim
 Functionalismul – trasaturi
 Teoria interacționismului simbolic
 Funcționalismul sistemic
 Fenomenologia sociologică
 Constructivismul fenomenologic
 Teoria modelului dramaturgic
 Constructivismul structuralist
 Bibliografie

CUPRINS
 PRINCIPALELE
ABORDĂRI SOCIOLOGICE ALE
FENOMENULUI EDUCAȚIONA
L

• Funcționalismul (E. Durkheim)
• Teoria interacționismului simbolic (G. Mead)
• Funcționalismul sistemic (T. Parsons)
• Fenomenologia sociologică (A. Schutz)
• Constructivismul fenomenologic (P. Berger, T.
Luckmann)
• Teoria modelului dramaturgic (E. Goffman)
• Constructivismul structuralist (P. Bourdieu)
 FUNCTIONALISM
UL 
Emile Durkheim – parintele sociologiei
educatiei
Potrivit acestuia, în analiza relaţiei
dintre sistemul de învăţământ şi sistemul
social, există o relaţie atât de puternică
încât schimbările din cadrul sistemului
de învăţământ nu pot să apară decât
în perioadele de revoluţie socială.

EMILE DURKHEIM
FUNCTIONALISMUL
1. Sociologia – stiinta a faptelor sociale
2. Dualitatea de natura a faptelor sociale
3. Educatia/socializarea ca termen
mediu intre societate si individ
4. Educatia ca tema centrala a
sociologiei
5. Sociologia educatiei ca fundament al
stiintelor educatiei
1. Sociologia – stiinta a faptelor sociale: un fapt social se recunoaste dupa puterea de
constrangere externa pe care o exercita sau e in stare sa o exercite asupra indivizilor.

2. Dualitatea de natura a faptelor sociale: faptul social este simultan realitate data

constiintelor individuale si produs al actiunilor si reactiunilor acestora.

3. Educatia/socializarea ca termen mediu intre societate si individ: educatia este o functie

sociala, o creatie a fiintei sociale, ca individualizare, principalele instante educative.

4. Educatia ca tema centrala a sociologiei: educatia este actiunea exercitata de

 generatiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viata sociala.

5. Sociologia educatiei ca fundament al stiintelor educatiei: daca educatia este

esentialmente un fapt social, sociologiei ii revine principalul rol in determinarea scopurilor.
 TEORIA INTERACTIONISMULUI SIM
BOLIC

• Principiul fundamental in organizarea sociala

umana este cel al comunicarii care implica o
participare cu celalalt;
• Faptul primar il constituie actul social care
inseamna interactiuni a unor organisme diferite;
• Orice proces social implica o unitate ego-alter;
• Constiinta procedeaza la o constructie selectiva a
obiectului (mediului);
• Educatia este definita ca activitate sistematica ce
urmareste formarea dimensiunii sociale a
George Herbert Mead constiintei de sine.
 FUNCTIONALISMUL SIST
EMIC

 Obiectul sociologiei este actiunea sociala inteleasa ca

un comportamant uman caruia autorul sau ii atribuia
un se;ns subiectiv
 Societatea reprezinta tipul de sistem care atinge cel
mai inalt grad de autonomie, in raport cu mediul sau;
 Societatea si personalitatea sunt in raport de
interpenetrare;
 Internalizarea si institutionalizzarea sunt procese
inseparabile;;
 Dezvoltarea eului personal are nu doar determinari
Talcott Parsons naturale, ci si determinari sociale.
 FENOMENOLOGIA SOCIOLO
GICĂ

 Obiectul principal al sociologiei il reprezinta

lumea vietii cotidiene;;
 Regula reprezinta pentru individ o resursa care ii
permite identificarea lumii ca lume familiara si
ordonata;
 Sensul actiunii umane este rezultat al
reflexivitatii constiintei;
 Lumea sociala este o lume direct intersubiectiva;
 Individul experimenteaza o pluritate de lumi.
Alfred Schutz
 CONSTRUCTIVISMUL FENOMENOLOGIC
• Realitatea sociala impleteste o dimensiune
subiectiva si una obiectiva, separabila doar la nivel
analitic;
• Institutionalizarea este reversibila,
dezinstitutionalizarea fiind posibila (in conditii
determinate);
• Colectivitatea elaboreaza, printr-un proces de
sedimentare, obiectivare si acumulare de
cunoastere similar celui care da nastere
institutiilor, un ansamblu de noi semniicatii "de
gradul al doilea"; Peter Berger & Thomas Luckmann
• Educatia are rol legimator.
 TEORIA MODELULUI DRAMAT
URGIC

 Producerea eului social este efectul dramatic a

reprezentatiilor teatrale intr-o lume sociala;
 Obiectul sociologiei il reprezinta ordinea publica;
 Studiul ordinii sociale cuprinde, pe langa studiul
normelor structurale, pe acela al "normelor
minore" care se aplica "identitatii, fiintei";
 Ordinea interacțională este produsul întâlnirilor
de tip “față în față” ale actorilor sociali care
interacționează".
Erving Goffman
 CONSTRUCTIVISMUL STRUCTU
RALIST

• Educația presupune impunerea, datorită autorității

educatorului, unor modele și selectarea unor
semnificații culturale;
• Individul are un anumit stil de manifestare iar
personalitatea sa presupune existența unor strategii
proprii de acțiune care se interiorizează treptat;
• Realitatea socială este structurată în spații sociale,
câmpuri sociale, constituite din relații specifice;
• Acțiunea pedagogică “este în mod obiectiv o
violență simbolică prin modul de impunere, printr-o
putere arbitrară, a unui arbitrar cultural.
Pierre Bourdieu
 BIBLIOGRAFIE
• Teorii sociologice ale educatiei – Elisabeta Stanciulescu, Ed. Polirom,
Iasi, 1996
• Syllabus "Sociologie educațională" - Conf. univ. dr. Albulescu Mirela
• https://www.academia.edu/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
• Sistemul de învăţământ – produs şi valoare a dezvoltării sociale | Ziarul
Naţiunea (ziarulnatiunea.ro)