Opera lui Cesare Beccaria:

Considerente asupra
torturii
Burlacu Elena și Pacioga Maria
 Cuprins

01 02 03
Cesare Beccaria Despre tortură
Despre delicte și pedepse
Scurt istoric și informații Analiza percepției
generale Apariția și impactul său autorului
asupra secolului XVIII
 01
Cesare Beccaria
Cesare Beccaria Bonesana,
Marchiz de Gualdrasco și
Villareggio
~ precursor al gândirii criminologice (1938 - 1794)

Cesare Beccaria s-a născut pe 15 martie 1738 într-o

familie aristocratică din Milano, Italia.
Primește o educație tradițională la Colegiul Farnese
din Parma, condus de iezuiți.
Ulterior a obținut titlul de doctor în drept canonic și
drept roman, absolvind cursurile Universității din
Pavia.
Cesare Beccaria, jurist, criminolog, economist și filozof, a fost una dintre cele mai mari minți
ale epocii iluministe din secolul al XVIII-lea. Scrierile sale despre criminologie și economie
erau cu mult înaintea timpului lor.

Lucrarea lui Beccaria „Despre delicte și pedepse”, și care a dat tonul teoriei penale pentru
viitor, prezintă și astăzi un real interes, care nu este numai de ordin istoric. După mai bine de
două secole, prin valoarea lor, ideile lui Beccaria sunt încă actuale.

Ulterior publicării tratatului, Beccaria a abandonat atât studiile juridice, cât și pe cele
filozofice. El a fost numit profesor de economie politică la Universitatea din Milano.

Deși, a mai publicat câteva lucrări în domeniul economiei, precum și un studiu «Despre
natura stilului », singura lucrare cu adevărat valoroasă a lui Beccaria a rămas tratatul „Despre
delicte și pedepse”.
 „Dacă voi dovedi că
moartea nu este nici utilă,
nici necesară, voi fi câștigat
cauza umanității.”
 Despre
02 delicte și
pedepse
 Despre delicte și pedepse

Data și locul
publicării: Cuprins:
Livorno, 1764 47 de capitole

Autorul: Citată de:

Voltaire, Denis Diderot,
Cesare Beccaria - jurist ,
Ecaterina a II-a a Rusiei,
filozof , economist și
Thomas Jefferson
scriitor italian
Structura lucrării lui Beccaria are la bază 2
coordonate:
 demolarea vechilor șabloane ale gândirii juridico-penale,
total anacronice
 stabilirea princiipilor de bază în vederea unei noi
construcții legislative în domeniul penal
Pe aceste două coordonate, principalele idei exprimate în opera lui Beccaria ar
putea fi sistematizate astfel:
1. Codificarea riguroasă a delictelor și
pedepselor, necesitatea elaborării unui
corp de legi scrise, clare si accesibile
2. Justificarea pedepsei prin caracterul
ei retributiv, descurajant și, prin
urmare, util pentru conservarea ordinii
sociale
3. Necesitatea aplicării unor pedepse
moderate, dar sigure și prompte
4. Desființarea pedepsei cu moartea
5. Introducerea sistemului acuzator în
procedura penală; necesitatea ca
judecata și probele să fie publice
6. Desființarea torturii ca procedeu de
anchetă, ca mijloc de obținere a
probelor
7. Necesitatea prevenirii delictelor
 Actualitatea gândirii beccariene
● Multe din ideile lui Beccaria, deși la prima vedere
exprimă realități juridice incontestabile, au rămas
și în prezent, cel puțin parțial, simple deziderate,
de unde și caracterul lor mereu actual.
● Principiul legalității este lipsit de finalitate atâta
timp cât, din cauza inflației legislative și a lipsei de
claritate a unor incriminări, destinatarul legii
penale nu mai este în măsura să o cunoască.
● Caracterul retributiv al pedepselor domină
politicile represive, în detrimentul caracterului
educativ.
● Cercetări criminologice recente au confirmat
faptul că certitudinea pedepsei are un rol
preventiv mai eficient decât severitatea pedepsei.
● Deși la nivel european pedeapsa cu moartea a fost
abolită, în lume există înca un mare număr de state
unde pedeapsa capitală este înca aplicată, fapt ce
face ca dezbaterea pro și contra acestei pedepse să fie
de mare actualitate.
● Există în continuare diferențe marcante între
sistemul acuzatorial (anglo-american) și cel
inchizitorial sau mixt, specific Europei continentale.
● Tortura, deși a fost scoasă din arsenalul legal al
mijloacelor de anchetă din țările civilizate , continuă
să fie utilizată în mod ilegal la proporții
îngrijorătoare .
● Prevenirea criminalității reprezintă componenta
esențială a oricărei politici.
 Dimensiunea criminologică
 Opera lui Beccaria conține idei filozofico-juridice cu un mare impact socio-
legislativ și de o mare longevitate.

 Creația lui Beccaria are și o dimensiune criminologică incontestabilă.

 În cursul Tratatului regăsim germeni ai ideilor exprimate ulterior de Ferri,

Garofalo, Sutherland.

 Beccaria a avut intuiții corecte din punct de vedere criminologic, cum ar fi:
rolul certitudinii pedepsei în limitarea criminalitatii;
caracterul criminogen al unor practici și instituții juridice.
 03
Despre tortură
 Capitolul XVI
Scopul torturii în perioada de referință era de
a-l determina pe infractor să mărturisească:
• Infracțiunea comisă
• Cine l-a ajutat în comiterea ei
• Alte infracțiuni comise
• Elemente de fapt care nu au putut fi aflate
în etapa interogării
 Considerentele lui Beccaria
 Prezumția de nevinovăție ar
trebui să opereze și în perioada
anterioară condamnării, adică la
momentul torturii.
 Capacitatea unui om de a îndura
durere fizică nu probează
caracterul onest al afirmațiilor
sale.
 ”Durerea nu ar trebui să fie testul
adevărului, ca și cum adevărul ar
sta în mușchii și fibrele unui
mizerabil torturat”
 Folosirea torturii ca o formă de
intimidare a cetățenilor, spre a-i
determina pe aceștia să nu comită
infracțiuni, este o practică
înapoiată.
 Infamia nu poate fi înlăturată prin
tortură.
 Biserica a influențat percepția
socială cu privire la necesitatea
torturii, ca o formă de
răscumpărare a ”păcatelor”.
 De la Imperiul Roman și până la
Marea Britanie și Suedia, tortura a
fost abolită.
 Aplicare „petitio principii”
”Eu, ca judecător, trebuie să găsesc pe cineva vinovat. Tu, care ești o
persoană puternică, ai fost în stare să reziști forței chinului; de aceea
te achit. Tu, care ești mai slab, ai cedat la ea; prin urmare, te condamn.
Sunt conștient că mărturisirea care a fost smulsă de la tine, nu are
nicio greutate; dar dacă nu confirmi prin jurământ ceea ce ai
mărturisit deja, voi face să fii chinuit din nou.”
 Concluzii
”Situația celui nevinovat este mai rea decât cea a celui vinovat.
În ceea ce îl privește pe primul, fie el mărturisește crima, pe care nu a
comis-o, și este condamnat; fie este achitat și a suferit o pedeapsă pe
care nu o merita.
Dimpotrivă, cel care este cu adevărat vinovat are partea cea mai
favorabilă a chestiunii, căci dacă suportă tortura cu fermitate și
hotărâre, el este achitat și astfel a schimbat o pedeapsă mai mare cu
una mai mică.”
 Bibliografie
● https://it.wikipedia.org/wiki/Cesare_Beccaria
● https://it.wikipedia.org/wiki/Dei_delitti_e_delle_pene
● https://www.britannica.com/topic/An-Essay-On-Crimes-and-Punishment
● Manual Criminologie, ed. 10, Valerian Cioclei, Editura C.H. Beck
● https://sourcebooks.fordham.edu/mod/18beccaria.asp
● https://cccct.law.columbia.edu/content/torture-death-penalty-imprisonment-
beccaria-and-his-legacies
● https://scholarlycommons.law.northwestern.edu/cgi/viewcontent.cgi?
article=4402&context=jclc