TEORIA CROMOSOMIALA A

EREDITATII (MORGANISMUL)

Thomas Hunt Morgan (1866-1945), în laboratorul său de la

Universitatea Columbia
Mascul şi femelă de
Drosophila melanogaster
de tip sălbatic (Wild type)
 Argumente care recomandă această specie pentru studii
de genetică şi anume:
a. Rapiditatea succesiunii generaţiilor (circa 10-15 zile pentru un
ciclu ontogenetic complet, la 24 oC).
b. Prolificitate crescută (circa 200 ouă/femelă).
c. Pretenţii scăzute faţă de condiţiile de creştere (se dezvoltă bine
în condiţii artificiale).
d. Număr mic de cromosomi (2n=8) uşor identificabili. Astfel,
perechea I este alcătuită din cromosomi în formă de bastonaşe drepte
la femelă şi unul în formă de bastonaş drept şi altul îndoit la un capăt,
în cazul masculului. A se reţine acest aspect, ca argument pentru
fundamentarea ipotezei plasării genelor pe cromosomi şi pentru
considerarea respectivei perechi ca reprezentând cromosomii sexului
(pentru femelă, sunt notaţi cu XX, iar pentru mascul, cu XY).
Cromosomii din perechile II şi III sunt de forma literei "V". iar cei ai
perechii IV sunt punctiformi. Dacă cromosomii sexului mai poartă şi
numele de heterosomi, restul sunt denumiţi autosomi.
Principala caracteristică a drosofilei care, pe lângă calităţile
amintite anterior, o recomandă drept un material extrem de adecvat
pentru investigaţii genetice, o constituie mutabilitatea ei ridicată (rata
relativ înaltă de apariţie a mutaţiilor, atât în mod spontan, cât şi sub
impactul anumitor tratamente).
Argumente pentru plasarea genelor (factorilor
ereditari) pe cromosomi

P ♀ w+w+ x ♂ wy

w+w w+y
F1 ♀ x ♂
50% 50%

♀+♂ cu ochi de culoare roşie

w+w+ w+ y w+w wy
F2
25% 25% 25% 25%

♀ 100% cu ochi roşii; ♂ 50% ochi roşii;50% ochi albi

Incrucisarea reciproca:

P ♀ ww x ♂ w+ Y

ww+ wY
F1 ♀ x ♂
50% 50%

♀ cu ochi roşii; ♂ cu ochi albi

ww w+ w wY w+Y
F2
25% 25% 25% 25%

♀50% cu ochi roşii;50% cu ochi albi

♂ 50% cu ochi roşii;50% cu ochi albi
 Întrucât atât masculii cât şi femelele au trei perechi identice de
autosomi, diferenţele constând în prezenţa heterosomilor pereche
(XX) la femele sau nepereche (XY) la masculi, rezultă că respectiva
genă este plasată pe unul dintre cromosomii sexului şi anume pe
cromosomul X, deoarece femelele heterozigote se comportă
(fenotipic) asemenea celor homozigote dominante, în timp ce
masculii (fiind hemizigoţi) se manifestă recesiv sau dominant, în
funcţie de tipul cromosomului X pe care l-au primit (cu gena
sălbatică sau cu alela mutantă plasată pe el).

Fenomenul, cunoscut şi sub numele de sex linkage, se constituie

în cauză pentru abaterea de la tipul mendelian de segregare.
Plasarea liniară a genelor pe cromosomi
S-a efectuat o experienţă de hibridare (tip dihibridare), între
indivizi de D. melanogaster ce difereau între ei prin culoarea ochilor
şi forma aripilor.

Femela era fenotipic normală (pr+pr+vg+vg+), iar masculul dublu

mutant - avea ochii purpurii (prpr) şi aripile vestigiale (vgvg).

În F1 s-au obţinut doar indivizi fenotipic normali.

Prin încrucişarea lor, în F2, în loc să se obţină segregarea de tip

mendelian, de 9:3:3:1, s-au obţinut doar două categorii de fenotipuri
- 75% de tip parental dominant şi 25% de tip parental recesiv. Deci,
un raport tipic monohibridării (adică 3 : 1).

Prin urmare, se impune o primă concluzie. Cele două caractere

nu segregă independent. De aici supoziţia că ele sunt plasate
(genele ce le determină) pe acelaşi cromosom. Adică, pentru
individul normal vom avea pr+ vg+, şi pr vg pentru cel mutant.
pr+ vg+ pr vg
 Pentru a elimina confuziile, precizăm că cele două
gene sunt cantonate pe cromosomii perechii a II-a.
Deci, nu este vorba de cromosomii sexului şi, de
aceea, nu am notat masculul mutant prin pr vg.

pr+ vg+ pr vg
P ♀ x ♂
pr+ vg+ pr vg

G pr+ vg+ x pr vg

pr+ vg+ pr+ vg+

F1 ♀ x ♂
pr vg pr vg
pr+ vg+ pr+ pg+
G ♀ x ♂
pr vg pr vg
pr+vg+
pr+vg+ pr+vg+ pr vg
F2 pr vg
+ +
pr vg pr vg pr vg

Segregare genotipică: 25% homozigot dominant + 50% heterozigot, +

25% homozigot, recesiv

Segregare fenotipică: 75% dominant + 25% recesiv

 Prin urmare cele două gene sunt localizate pe
acelaşi cromosom şi se transmit împreună.
Fenomenul este cunoscut, în genetică, sub numele
de linkage (înlănţuire, legare).
Este, în fond, nu numai o abatere, ci o completare a
legii segregării independente a caracterelor,
demonstrată de Mendel.

Transmiterea înlănţuită a tuturor genelor plasate

pe un cromosom (linkage)

Autenticitatea linkage-ului a fost confirmată şi prin

retroîncrucişarea de tipul Test-cross (FT).

Adică, un individ din F1 (un mascul) se încrucişează cu unul

dublu mutant (o femelă). Se obţin două clase fenotipice şi
anume: 50% indivizi normali şi 50% indivizi dublu mutanţi.

Precizăm că este obligatorie respectarea sexelor indicate,

deoarece masculul nu prezintă fenomenul de crossing-over şi,
în consecinţă, rezultatele experimentului sunt constante.
 pr+ vg+ pr vg
P(F1) ♂ x ♀
pr vg pr vg

G pr+ vg+, pr vg x pr vg

pr+ vg+ pr vg
FT
pr vg pr vg

Homozigoţi cu fenotip
Heterozigoţi cu fenotip
recesiv(dublu mutant)
normal (dominant) 50%
50%

Deci, atât genotipic (Sg), cât şi fenotipic (Sf), segregarea

este de 1:1.
Sex-linkage (transmiterea înlănţuită a genelor
plasate pe heterosomi)

Moştenirea culorii
ochilor la Drosophila
melanogaster, în
descendenţa unei femele
normale şi a unui mascul
cu ochii albi (după
Snustad & co., 1997)
Transmiterea culorii ochilor,
la D. melanogaster, prin
hibridarea dintre o femelă
heterozigotă şi un mascul
mutant (sus) şi o femelă
mutantă şi un mascul normal
(jos) (După Snustad & co.,
1997)
 Genele care fac parte din aceeaşi grupă de linkage, sunt
gene linkate.

Cromosomii reprezentând substratul (suportul) material al

genelor, rezultă că în meioză asortarea întâmplătoare a
cromosomilor în gameţi este, în fapt, asortarea întâmplătoare a
grupelor de linkage. Altfel spus, o genă şi chiar o grupă de
linkage, au comportamente identice cromosomilor.

În cazul sex-linkage-ului, are importanţă sexul indivizilor pe

care-i folosim în încrucişare. Evident, când genele sunt
localizate pe autosomi, sexul indivizilor utilizaţi pentru
încrucişare nu ar trebui să aibă importanţă. Dar, aşa cum
precizam mai sus, la Drosophila melanogaster, între autosomii
masculului nu are loc fenomenul de crossing-over. Prin urmare,
când se aşteaptă o constanţă a rezultatelor, este bine să se ţină
cont de acest lucru.
Crossing-over (schimbul reciproc de gene)

Nu întotdeauna genele aparţinând aceluiaşi grup de

linkage, se transmit împreună. S-au constatat nenumărate
excepţii. În tentativa de a da explicaţii adecvate abaterilor
de la regulă, Morgan şi echipa sa au constatat că între
cromosomii omologi poate avea loc un schimb reciproc de
gene. Fenomenul a primit numele de crossing-over.

Crossing-over între cromosomii sexului

Prin încrucişarea unei femele de Drosophila melanogaster, dublu
mutantă (cu două mutaţii recesive, ale genelor localizate pe
cromosomul X, determinând culoarea galbenă a corpului şi culoarea
albă a ochilor), cu un mascul normal, în F 1 s-au obţinut doar indivizi de
două tipuri - deci, o segregare de 1:1. Femelele erau cu fenotip normal,
dar heterozigote şi masculii cu fenotipizare mutantă, dar hemizigoţi
genotipic. Fenomenul a primit denumirea de ereditate în cruciş (criss-
cross), deoarece fenotipul mamei se manifestă la fii, iar cel al tatălui la
fiice.
Prin încrucişarea indivizilor femeli şi masculi din F 1, s-a constatat
apariţia, în F2, a patru clase de indivizi - două clase conforme
rezultatelor determinate de linkage şi alte două clase cu recombinare
de caractere. Proporţia era de 49,25% pentru fiecare dintre primele
două clase şi de 0,75% pentru fiecare din clasele cu recombinare.
 Deci, plecându-se de la femele dublu mutante şi
masculi normali, în F1 s-a obţinut o segregare fenotipică
(Sf) de 1:1 şi una genotipică (Sg) tot de 1:1, femelele
fiind heterozigote, cu fenotip normal (dominant) şi
masculii hemizigoţi, cu fenotip recesiv (mutant).

P XywXyw x Xy+w+Y
G Xyw x Xyw, Y
F1 XywXy+w+ XywY
ne Xyw, Xy+w+ x Xyw, Y
G
re Xy+w, Xyw+
XywXyw XywY Xy+w+Xyw Xy’w+Y Xy+wXyw Xy+wY Xyw+Xyw+ Xyw+Y
F2
49,75% 49,75% 0,75% 0,75%
 Teoretic, gameţii indivizilor de F 1 trebuiau să fie doar de două
tipuri: la femele Xyw şi Xy+w+, iar la masculi Xyw şi Y.

Dar rezultatele încrucişării indivizilor din F 1, dând un cu totul alt

raport de segregare în F2 şi, mai ales, dând o categorie de indivizi cu
recombinări de caractere, s-a ajuns la concluzia că a avut loc
crossing-overul între cromosomii omologi şi apariţia a două noi
tipuri de gameţi în cazul femelelor: Xy+w şi Xyw+. Prezenţa acestor
gameţi explică apariţia indivizilor cu fenotipuri recombinate, în F 2.
Aceştia sunt atât masculi, cât şi femele, cu corp gri şi ochi albi sau
cu ochi roşii şi corp galben.

Deci, între genele y+ şi w+ şi alelele lor, situate pe cromosomii X

omologi, au avut loc schimburi, rezultând noi grupe de linkage.
Adică, din y+w+ şi yw, au rezultat y+w şi yw+, alături de tipurile
parentale care s-au menţinut.
Crossing-over între autosomi

Încrucişând o femelă de Drosophila melanogaster cu corpul

negru (b - de la black) şi aripi normale (vg+) cu un mascul cu corpul
gri (b+) şi aripi vestigiale (vg), în F1 s-au obţinut indivizi heterozigoţi
b+b vg+vg, cu fenotipul normal.

Încrucişându-se indivizii din F 1 cu indivizi dublu mutanţi

(încrucişare de analiză genetică), s-a constatat că în FT, fenotipul
indivizilor diferă în funcţie de sexul lor.

Astfel, dacă se efectuează o retroîncrucişare între un mascul

din F1, heterozigot (b+bvg+vg) cu o femelă mutantă (bbvgvg), în FT
se obţine segregarea de 1:1, ca în experimentele pentru
demonstrarea fenomenului linkage (adică reapar indivizii cu
fenotip parental - corp negru şi aripi normale şi corp gri cu aripi
vestigiale). Deci, linkage-ul este total.
 b vg+ b+ vg
P x
b vg+ b+ vg

G b vg+ x b+ vg

b vg+ b vg
F1 x
b+ vg b vg

G b vg+, b+ vg x b vg

b vg+ b+ vg
FT
b vg b vg

Sf 1 1

Sg 1(bbvg+vg) 1(b+bvgvg)
 În încrucişarea reciprocă (retroîncrucişare) dintre o femelă hibridă
de F1 (b+bvg+vg) şi un mascul dublu mutant (bbvgvg), în FT, pe lângă
tipurile parentale (corp negru şi aripi normale; corp gri şi aripi
vestigiale), mai apar încă două clase fenotipice (care, în mod normal,
nu trebuiau să apară: corp gri şi aripi normale; corp negru şi aripi
vestigiale). Într-o populaţie suficient de mare, proporţia indivizilor este
de 41,5% pentru fiecare dintre tipurile parentale şi câte 8,5% pentru
fiecare dintre tipurile recombinante. Deci, linkage-ul genelor b+ şi vg+
se dereglează şi respectivele gene "segregă", datorită schimbului
reciproc de material cromatic între cromosomii omologi.

Rezultă că femelele din F1 pot forma patru tipuri de gameţi - două

normale şi două recombinate, primii fiind numiţi gameţi crossing-overi,
ceilalţi fiind gameţi necrossing-overi.
 b vg+ b+ vg
P x
b vg+ b+ vg
G b vg+ x b+ vg
b vg+ b vg
F1 x
b+ vg b vg
b vg+, b+ vg
GF1 x b vg
şi b+ vg+, b vg
b vg+ b+ vg b+ vg+ b vg
FT
b vg b vg b vg b vg
41,5% 41,5% 8,5% 8,5%
17,0%
segregare 83,0 %
indivizi crossing-
indivizi necrossing-overi
overi
Crossing-over simplu la plante

C. Hutchinson a utilizat două linii homozigote de Zea mays -

una cu boabe conţinând aleuronă colorată şi endosperm neted
(c+c+sh+sh+), iar cealaltă cu aleuronă incoloră şi endosperm zbârcit
(ccshsh).

Hibridarea între cele două linii a permis obţinerea, în F 1,

heterozigoţilor c+csh+sh, cu expresie fenotipică normală.

Prin retroîncrucişarea unui astfel de hibrid, din F 1, cu un

părinte dublu mutant, în F T nu s-a obţinut o segregare de 1:1, cum
ar fi fost normal în linkage, ci s-au obţinut patru clase fenotipice -
două asemănătoare cu părinţii (adică fără crossing-over) şi două
recombinante (cu crossing-over), care nu erau aşteptate în mod
normal.
 c+ sh+ c sh
P x
c+ sh+ c sh
G c+ sh+ x c sh
c+ sh+ c sh
F1 x
c sh c sh
c+ sh+, c sh,
gameţi
necrossing-
over
G x c sh
c+ sh, c sh+
gameţi
crossing-
over
c+ sh+ c sh c+ sh c sh+
FT
c sh c sh c sh c sh
48,2% 48,2% 1,8% 1,8%
Indivizi necrossing-overi Indivizi crossing-overi
Crossing-over dublu la plante

M.M. Rhoades a descoperit un crossing-over dublu, tot la Zea

mays.

Încrucişând plante cu fenotip normal verde (v+), având nervura

centrală a frunzei de culoare verde (bw+), boabele cu grăuncioare de
aleuronă incoloră (pr+) şi plante mutante pentru cele trei caractere,
adică având fenotipul verde deschis (v, de la virescent), nervura
centrală de culoare brună (bw, de la brown) şi aleurona purpurie (pr),
în F1 a obţinut plante heterozigote cu fenotipul normal. Precizăm că
cele trei gene sunt localizate pe cromosomii din perechea a V-a.

Hibrizii din F1, retroîncrucişaţi cu indivizi triplu mutanţi, nu s-au

comportat în FT conform legilor mendeliene ale segregării, adică nu
au dat 50% indivizi cu fenotip normal şi 50% cu fenotip recesiv
(mutant). Rezultatul a fost neaşteptat, obţinându-se opt tipuri de
indivizi: două tipuri parentale şi şase tipuri recombinate.
Mecanismele crossing-overului

Pentru explicarea modalităţilor concrete prin care se

realizează crossing-overul s-au emis mai multe ipoteze, care pot
fi grupate în două mari categorii, şi anume:

•Cele ce consideră că fenomenul se datorează ruperii

cromatidelor şi schimbului reciproc de segmente (breakage
theory) (Fig.1).

•Cele ce consideră drept cauză a fenomenului replicaţia

selectivă a cromatidelor în timpul dublării materialului
cromosomial (copy-choice theory) (Fig.2).

Schematic, situaţia se redă astfel:

Schimb reciproc de
segmente prin ruperea
cromatidelor

Schimb reciproc de
segmente cromatidice prin
copiere selectivă
INTREBARI DE VERIFICARE

1.Care au fost avantajele folosirii Drosophilei melanogaster

in cercetarile de genetica

2. Ce reprezinta linkage-ul

3. Ce reprezinta si cand are loc crossing-overul

4. Intocmiti schemele hibridarilor care sa ilustreze

fenomenele de linkage si crossing-over

5. Care sunt mecanismele moleculare care conduc la

aparitia crossing-overului