GENETICA SEXULUI

SEXUL - CARACTER GENETIC

Sexul poate fi definit ca totalitatea caracterelor
morfologice, fiziologice și biochimice care
permit reproducerea organismelor și
transmiterea caracterelor de la părinți la
copii. Pentru majoritatea organismelor, este
caracteristic dimorfismul sexual, exprimat
prin prezența femelelor și masculilor cu
trăsături distincte.
Dimorfismul sexual și reproducerea sexuată are o
semnificație biologică deosebită, deoarece:
 Pentru dezvoltarea normală a organismelor, se
solicită prezența genotipurilor ambilor părinți;
 Aportul cromozomilor matern și patern este
diferențiat (neechivalent).
Dimorfismul sexual la om se caracterizează prin
prezența caracterelor distincte la sexul feminin și
cel masculin și se exprimă la trei niveluri.
Genic și cromozomial
deosebiri la nivelul cromozomilor sexuali (♀XX și
♂XY).

Celular
deosebiri după antigenele Hg în celulele
somatice masculine,
cromatina sexuală X în celulele somatice
feminine.

Organismic
deosebiri în caracterele sexuale externe.
 Caractere
sexuale

Primare Secundare
 Primare - asigură formarea de gameți și
reproducerea:
 organele de reproducere interne și externe.
 Secundare - contribuie la reproducere:
 particularitățile sistemelor osos și muscular;
 dezvoltarea glandelor mamare;
 dezvoltarea țesutului adipos;
 particularitățile învelișului pilos;
 tonalitatea vocii etc.
Determinarea sexului la om are loc în
procesul de fertilizare și depinde de
combinarea cromozomilor sexuali (♀XX și
♂XY), iar diferențierea sexului se realizează
treptat în cadrul dezvoltării individuale.
Diferențierea sexuală cuprinde totalitatea
schimbărilor din timpul dezvoltării
embrionare și fetale, care conduc la
transformarea gonadei primordiale în
testicul sau ovar, la realizarea structurilor
genitale interne și externe specifice pentru
un fenotip masculin sau feminin normal.
Formarea organelor sexuale (sexul fenotipic)
decurge în lunile 3-5 ale dezvoltării prenatale şi
se termină, de regulă, la naşterea copilului.
Sexul fenotipic se realizează sub acţiunea
hormonilor sexuali: hormoni de masculinizare
(testosteronul) şi hormoni de feminizare
(estrogeni). Dezvoltarea organelor sexuale
masculine necesită implicarea activă a
hormonilor, iar formarea organelor sexuale
feminine este un proces pasiv.
Formarea apartenenţei sexuale (sexul
sociopsihologic) este determinată de educaţie şi
autoconştiinţa sexuală. În dependenţă de
autoconştiinţa sexuală, este selectat partenerul de
viaţă (heterosexualitate, homosexualitate,
transsexualitate).
Sexul poate influenţa mecanismele de transmitere a
caracterelor ereditare urmaşilor. E bine să
cunoaştem mecanismele moştenirii caracterelor
limitate de sex, dirijate de sex sau cuplate cu sexul.
Caracterele limitate de sex sunt
determinate de genele din autozomii
ambilor părinţi, dar se exprimă fenotipic
doar la un anumit sex. Ele sunt influenţate
de acţiunea hormonilor specifici. Drept
Exemplu: genele lactaţiei la femei sau
gena podagrei la bărbaţi.
Caracterele dirijate de sex sunt determinate de genele localizate
în autozomii ambelor sexe, dar gradul şi frecvenţa expresiei
diferă în dependenţă de sex. Diferenţa în expresia
caracterelor este mai pronunţată la heterozigoţi, la care poate
fi observată o abatere de la dominanţă. Aceste deosebiri în
expresivitatea caracterelor sunt determinate de cromozomii
sexuali. Exemplu: creşterea părului. Dezvoltarea normală a
părului pe cap este caracteristică femeilor şi bărbaţilor
homozigoţi (AA), precum şi femeilor heterozigote (Aa). Chilia
târzie poate fi întâlnită atât la bărbaţii homozigoţi recesivi
(aa), cât şi la bărbaţii heterozigoţi (Aa). La femei acest
caracter poate fi depistat doar la indivizii homozigoţi recesivi
(aa).
Caracterele cuplate cu sexul sunt determinate
de genele localizate în cromozomii sexuali
(gene gonosomice). Astfel, se disting
caractere X-linkate şi caractere Y-linkate
(holandrice). Caracterele X-linkate se pot
moşteni după tipurile dominant sau recesiv,
iar caracterele holandrice se exprimă doar la
bărbaţi şi se moştenesc de la tată la fiu.
Exemplu: daltonismul, hemofilia.
SEGREGAREA DUPĂ SEX LA OM
 CONTROLUL GENETIC AL FORMĂRII SEXULUI

Formarea sexului la organisme este supusă unui control

genetic riguros. Genele ce influențează dezvoltarea
sexuală umană sunt localizate atât în cromozomii
sexuali, cât și în autozomi.
Gena SRY (sex determining region Y chromosome) este
localizată în brațul scurt al cromozomului Y (Yp), în
apropiere de regiunea pseudoautozomală 1 – PAR1.
Gena a fost clonată de Sinclair și colaboratorii în anul
1990, este monoexonică și cuprinde 2100 pn.
 Genele diferențierii sexuale la om

Gena Localizarea Procesul controlat

SRY Yp11 Diferențierea gonadelor masculine
Dezvoltarea primordiilor gonadelor și
SF-1 9q33
reglarea sintezei hormonilor
LIM-1 11p12-13 Dezvoltarea timpurie a gonadelor
Dezvoltarea primordiilor gonadelor și
WT-1 11p13
rinichilor
DAX-1 Xp21.3 Dezvoltarea ovarelor
DHH 12q13.1 Creșterea și diferențierea celulelor Sertoli
Suprimarea dezvoltării celulelor Leydig și
WNT-4 1p32-36
stimularea activității DAX-1
Proteina codificată de gena SRY este denumită factor
de determinare a testiculelor (TDF). Acest factor
cuprinde 204 aminoacizi.
Cercetările efectuate au adus o serie de argumente
care demonstrează că gena SRY iniţiază cascada de
evenimente ale diferenţierii gonadei primordiale în
testicul.
Gena SRY este specifică cromozomului Y a cărei
prezenţă în genom este corelată cu sexul masculin,
indiferent de numărul de cromozomi X prezenţi în
celule, sugerând astfel efectul dominant al genei.
Deleţia sau translocarea genei determină inversarea
sexului. Identificarea unor persoane cu fenotip
feminin şi genotip 46, XY de la care gena SRY era
deletată, precum şi a altor persoane cu fenotip
masculin şi cariotip 46, XX la care gena SRY era
translocată pe un cromozom X, sugerează rolul genei
în dezvoltarea masculină.
Expresia timpurie a genei SRY, începând cu a 10-a zi la
şoarece şi a 6-a săptămână de dezvoltare la om,
conduce la concluzia că proteina codificată are rol de
factor de determinare testiculară.
Gena WT-1 (Wilms tumor 1). Gena 1 a tumorii Wilms
este localizată în cromozomul 11 (p13). Gena WT-1
codifică o proteină cu patru domenii „zink finger”.
Această structură se leagă de o secvenţă specifică
din cinci perechi de nucleotide. Prin alternanţa
joncţionării în timpul prelucrării ARN precursor se
pot realiza patru tipuri de proteine WT-1 prin care
gena modulează specificitatea de legare la ADN.
Gena se exprimă în cursul dezvoltării fetale în
ţesuturile din care se dezvoltă rinichii şi gonadele.
Gena SRA-1 (autosomal sex reversal locus 1)
reprezintă prima genă autozomală responsabilă de
inversarea sexului. Ea este localizată în cromozomul
17 (17 q 24.3) între locusul genei hormonului de
creştere şi locusul genei pentru timidinkinaza 1 -
(TK-1).
Gena SRA-1 are rol în dezvoltarea testiculului. Nu s-a
elucidat dacă această genă este singura
responsabilă de malformaţiile osoase şi inversarea
sexului sau este implicată şi gena SOX-9, localizată
în cromozomul 17 (17 q 25) cu care este linkată.
Gena DSS (dosage-sensitive sex reversal)
sau SRVX (sex reversal X) se găseşte în
cadrul unui segment din cromozomul X (X
p 21). Duplicaţia acestei gene determină
inversarea sexului la embrionii cu
constituţie genetică XY, pe când deleţia
genei nu are repercusiuni asupra
dezvoltării testiculare.
Gena AMH este localizată în cromozomul 19 şi
codifică o glicoproteină denumită hormonul
antimüllerian. Hormonul este secretat de
celulele Sertoli din testiculul fetal şi
determină regresia canalelor lui Müller.
Mutaţiile din gena AMH determină un
sindrom la bărbaţi caracterizat prin
persistenţa canalelor lui Müller, deşi
testiculele sunt dezvoltate normal.
Gena DAX-1 se pare că acţionează ca un
antagonist al genei SRY. La şoarecii
transgenici s-a constatat că duplicaţia
genei (DAX-1 - DAX-1) produce inversarea
sexului embrionilor XY. Mutaţiile din
această genă sunt asociate cu
hipoplazia congenitală de suprarenală şi
cu hipogonadism.
Gena HAR este gena receptorului de androgen
(human androgen-receptor locus) şi se
găseşte în cromozomul X (X q 13).
 Dereglările principale ale diferenţierii gonadice la om
Cariotipul Sexul fenotipic Gonadele Mecanismul apariţiei Caracteristica clinică

Lipsa
47, XXY ♂ Testiculele fără
inactivării unui
Morfotip special,
spermatogeneză Sindromul Klinefelter
cromozom X
47, XYY Diferenţiere
♂ Testiculele normale Fenotip normal
normală
47, XXX Diferenţiere
♀ Ovarele normale Fenotip normal
normală
45, X ♀ Ovarele lipsesc
Regresiunea
Sindromul Turner
ovarului la făt
45, Y - -
Lipsa
-
cromozomului X
46, XX ♂ Testiculele fără Translocaţia SRY pe
Infertilitate
spermatogeneză cromozomul X
46, XY ♀ Disgenia ovarelor Deleţia SRY Infertilitate
Organe sexuale pentru
45, X ♂ Testicule fără celule Translocaţia SRY
ambele sexe,
sexuale pe autozom
infertilitate
Mutaţii Organe sexuale pentru
46, XX ♀♂ Testicule şi ovare ambele sexe,
autozomale infertilitate