Ion de Liviu Rebreanu

Caracterizarea personajului
Statutul initial: taran sarac, 20 de ani,din
satul Pripas
Personaj dilematic, trebuie sa aleaga intre
glasul pamantului si glasul iubirii
O iubeste pe Florica, dar aceasta era
saraca, in ciuda frumusetii ei, a;a ca
ajunge la Ana lui Vasile Baciu, o fata
urata, dar cu locuri, case si vite multe
Iubirea pentru pamant reiese din scena in care
Ion iese pe camp si striveste câțiva bulgări de
pamant intre degete, dupa care se apleacă si
sărută pământul, asa cum ar face cu o iubita.
Pentru pamant isi pune in joc libertatea, iar
pentru iubire isi risca viata
Statornic în dragostea pentru Florica, pe care o
va iubi, chiar dacă aceasta era măritată cu
George
Pamantul – o alta mare dragoste a lui
Relatia cu parintii; nu-i respecta, si isi acuza tatal ca a fost betiv
si a distrus averea familiei, iar cu mama se cearta mereu
Este impulsiv: cearta preotului din biserica il determina sa ia
hotarari legate de viata lui, apoi propunerea lui Titu Herdelea il
determina sa o ia pe Ana de nevasta; fura din pamantul vecinului,
fiindca a fost candva al lui
Ipocrit; in scena in care Ana vine la el sa discute, fiind alungata
de acasa, el ii spune ca nu are ce discuta cu ea, numai cu tatal ei.
Nu o iubeste cu adevarat, il intereseaza doar pamanturile ei.
Nu-i pasa nici de copil, decat ca o garantie a pastrarii
pamanturilor
Ambitios, isi doreste pamantul cu ardoare. Pt el, pamantul
inseamna respect si demnitate sociala
 În scena finală, înaintea morții, el își pune
întrebarea dacă într-adevăr a meritat să
moară pentru pasiunile sale, pământul și
iubirea.
 Nu este rațional, se bazează numai pe instinct
și își pierde simțul măsurii
 Având pământul, își dorește și mai mult, dar
nu știe cum să lupte, se bazează pe instinct și
impulsivitate.
Eugen Lovinescu: Ion este ”expresia
instinctului de stăpânire a pământului, în
slujba căruia pune iscusința și viclenia
procedurală”
George Călinescu: Ion este o brută, plină de
viclenie instinctuală, iar ideea seducerii Anei
nici măcar nu i-a aparținut, ci i-a dat-o Titu
Herdelea

Criticii despre Ion

Directă: ”un tânăr înalt, spătos, de 20 de ani”,
” i-au plăcut mai mult coarnele plugului decât
cartea”
Indirectă: Vorbe și fapte.Hotărârea și
impulsivitatea: ”n-o las, domnișorule, pe Anuța,
să știu bine că...”, disprețul față de Ana: ” Da
ce-i porunca, Ana?”, gesturi: mănâncă
nepăsător, ștergându-și briceagul pe pantaloni
Sărutul pământului: dragostea de pământ

Mijloace de caracterizare
Autocaracterizarea: ”și să rămân calic pentru
o muiere?”
Punctul de vedere al altor personaje: Ana:
”Ionică, norocul meu”, Titu Herdelea îl
respecta, ceea ce stârnea invidia celorlalți. El
zice la un moment dat: ”al dracului ești, măi
Ioane!”
Vasile Baciu: Hoț, tâlhar, fleandură”
Concluzie: Ion este produsul mentalității unei
societăți rurale, în care pământul reprezintă totul,
bărbatul trebuie să muncească, iar femeia, să
aducă zestrea și să facă copii. Așa au fost și
părinții săi (Zenobia, bogată, Glanetașu, sărac),
Vasile Baciu (însurat tot cu o femeie bogată și
urâtă, dar el a respectat-o), chiar și Florica (un
Ion feminin) se mărită cu bogatul George ca să
scape de sărăcie. Personajul Ion are forță, rămâne
exemplar pt dragostea statornică față de pământ.