Ion

-Tema si viziunea-

Romanul Ion de Liviu Rebreanu apare în perioada interbelică şi este considerat de critica literară
primul roman modern obiectiv prin specificul naratorului obiectiv, omniscient şi omniprezent, care ştie mai
mult decât personajele sale şi dirijează evoluţia acestora conform unui destin prestabilit.
Romanul se încadrează în realism deoarece autorul reuşeşte să creeze impresia de realitate prin
plasarea acţiunii în spaţiu real (Bistriţa, Pripas, Năsăud, Armandia), analizând obiectiv viaţa ţăranilor şi a
intelectualilor din satul Pripas.
O altă trăsătură a realismului este prezenţa personajelor tip, precum Ion, care e tipul ţăranului sărac
nemulţumit de condiţia sa socială, dar şi al parvenitului, dornic să-şi schimbe statutul social indiferent prin
ce mijloace.
Tema romanului este pământul, Rebreanu evidenţiind drama ţăranului ardelean care trăieşte într-o
societate în care pământul, pe lângă mijloc de trai, e un criteriu al valorii individuale.
O scenă semnificativă pentru tema romanului este aceea în care Ion intră cu plugul în pământul
vecinului său, Simion Lungu. Gestul personajului se naşte din dorinţa de a recupera pământul pe care
părinţii săi l-au pierdut în timp, aşa cum reiese din gândul său: ,,Măcar o brazdă să-mi iau înapoi din
pământul meu”. Bucuria pe care o resimte în final: ,,inima îi tremura de bucurie că şi-a mărit averea”
surprinde faptul că Ion nu percepe gestul său ca o dovadă a imoralităţii.
O altă secvenţă semnificativă pentru tema romanului este cea a sărutării pământului . Imediat după
ce intră în posesia pământului lui Vasile Baciu, într-o zi de luni îmbrăcat în haine de sărbătoare, pleacă spre
cel mai bun loc pe care îl primise şi trăieşte din plin patima posesiunii, iar gestul sărutării sale se naşte
involuntar, sugerând intensitatea trăirilor sale, faptul că pământul e privit de acesta ca o fiinţă vie, pe care o
iubeşte pătimaş.
Un element de structură relevant pentru tema şi viziunea despre lume este acţiunea romanului.
Ţăran sărac şi cu o serie de calităţi, Ion renunţă la iubirea sinceră faţă de Florica, fata frumoasă, dar săracă
ca şi el, şi o seduce pe Ana, fata bogată, dar urâtă, tocmai pentru a obţine pământ.Vasile Baciu, tatăl Anei,
acceptă cu greu căsătoria celor doi, iar Ion va intra în posesia pământului mult râvnit. Simţindu-se înşelat,
deoarece socrul său nu-i dă toate loturile de pământ, Ion începe să o bată pe Ana, femeia fiind alungată, pe
rând, din casa soţului şi a tatălui, iar după naşterea copilului, se sinucide. Rămas singur după moartea Anei şi
a copilului, dar cu mult pământ, Ion va încerca să o recucerească pe Florica, căsătorită cu George Bulbuc,
fostul pretendent al Anei. Surprins într-o noapte în curtea casei sale, George îl ucide pe Ion, iar pământurile
sale rămân în posesia bisericii.
Un alt element de structură relevant pentru tema şi viziunea despre lume este conflictul romanului.
Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pământ în satul tradiţional, în care averea condiţionează
respectul comunităţii. Drama lui Ion este cea a ţăranului nemulţumit de conditia sa. Mândru şi orgolios,
conştient de calităţile sale, acesta nu îşi acceptă condiţia şi este pus în situaţia de a alege între iubirea pentru
Florica şi averea Anei. Conflictul exterior, social între Ion Pop al Glanetaşului şi Vasile Baciu, este dublat de
conflictul interior, între glasul pământului şi glasul iubirii, cele două chemări lăuntrice care se manifestă
succesiv, nu simultan.
*perspectiva narativă
*personajul
În concluzie,felul în care este tratată tema pământului şi viziunea realistă asupra vieţii fac din acest
roman o capodoperă, în care tragismul existenţei este de neînvins, iar prin complexitatea lumii prezentate,
romanul rămâne o monografie a Ardealului aflat sub dominaţie austro-ungară.