FESTIVALUL PARTILOR DE

VORBIRE
Eleva: Beliciuc Elizaveta
Profesor: Lungu Viorica
CUPRINS:
■ Substantiv Locutiune
■ Verb Articol
■ Numeral Pronume
■ Adjectiv Adverb
■ Conjuctie Interjectie
■ Prepozitie
SUBSTANTIV
■ Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste fiinte, fenomene
ale naturii, sentimente, locuri etc. Toate acestea sunt numite in gramatica in
sens larg.
■ Substantivele pot fi in 2 feluri: comune (obiect) si proprii (Chisinau,
Elizaveta)
■ Substantivul are 3 genuri: masculin, feminin, neutru si 2 nr. (sing. si plural)
■ Substantivul poate sta in cazurile ,,acuzativ’’ ,,genitive’’ ,,dativ’’ ,,nominativ’’
,,vocativ’’ si poate indeplini in propozitii urmatoarele functii
sintactice ,,subiect’’ ,,atribut’’ ,,complement’’ ,,nume predicative’’.
VERBUL
■ verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a
alerga, a construi.
■ Verbele persoanle au forme pentru toate persoanele si admit un subiect cu care se acorda
in pers. Si nr.
■ Verbele impersonale au o singura forma, doar pentru pers.3 sing, iar actiunea nu poate fi
atribuita unei personae. (ninge, ploua, tuna, se innopteaza)
■ Verbe unipersonale sunt verbe care au forma doar la pers 3 sing. (se spune)
■ Verbele sunt repartizate pe moduri:
moduri personale: indicativ, conjuctiv, conditional optativ, imperativ
modurile nepersonale: infinitiv, supin, participiu, gerunziu
NUMERALUL
■ numeralul este partea de vorbire flexibila care exploră nr. strict de obiect
sau de ordinea obiectelor prin numerele.
■ •Numerale cardinale
■ -simple:trei
■ compuse:treizeci și trei
■ -valoare substantivală - trei au venit
■ -adjectivala - trei copii au venit
■ •Numerale ordinare
■ -valoare substantivală- primul a cucerit
■ -valoare adjectivala-primul elev a avut succes
ADJECTIV
■ Adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este
raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului
(adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea
acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică
sintactică este subordonarea față de substantiv.

■ Adjectiv pronominal de întărire se utilizează pe lângă pronume sau

substantiv pentru a le evidenția. substantivul va fi însoțit de adjective
pronominale de întărire doar dacă numește o persoana sau obiecte
personificate. Aceeași funcție o au și unele adverbe.
CONJUCTIE
■ Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care face legătura între părți
de propoziție de același fel sau două propoziții. Conjuncția nu are funcție
sintactică, este un cuvânt ajutător (instrument gramatical). Următoarele
conjuncții sunt cele mai des folosite: și, nici, de, sau, ori, dacă, fiindcă,
iar, dar, însă, ci, deci, că, să, ca să, căci, deși, încât, deoarece
■ Pot fi conjuncții:
■ -simple: și, nici, dar, iar
■ -compuse: ca să, încât să
■ -coordonatoare: și, nici, și cu, ci și
■ -subordonatoare: căci, deoarece,
■ pentru ca, fiind ca, după cum, că
PREPOZITIE
■ Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau
complement de partea de vorbire determinată. Este un instrument
gramatical și nu are un înțeles de sine stătător, motiv pentru care nu are
nici funcție sintactică. (de, la, spre, cu, sub, prin, pentru etc)

■ Prepozițiile sunt de două feluri: simple (a, pe, la, spre, cu, de, fără, sub,
în, prin) sau compuse (de la, de pe la, de lângă, fără de)

■ O serie de prepoziții sunt provenite din adverbe (deasupra, împrejurul,

împotriva, înaintea).
LOCUTIUNE
■ •Locuțiunile substantivale reprezintă numele unor obiecte și sunt exprimate prin grupuri
de două sau mai multe cuvinte care au înțelesul unui substantiv și se comportă
gramatical precum un substantiv

■ aducere-aminte (amintire), băgare de seamă (atenție), nebăgare de seamă

(neatenție),bătaie de cap (încurcătură), bătaie de joc (batjocură), boț cu ochi (copil), dare
de mână (generozitate)

■ •Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care îndeplinesc împreună rolul unui verb

şi care conțin neapărat un verb. Locuţiunile verbale pot fi înlocuite cu un verb.
ARTICOL
■ Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un
substantiv și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut
vorbitorilor. Are un rol de instrument gramatical pentru declinarea
substantivului. Articolul nu are un înțeles de sine stătător și nici funcție
sintactică.
■ copilul, un copil, copilului, copila, o copilă, copilei
-un, o, niște stau înaintea unui substantiv un câine, o pisică, niște animale
sau înaintea unei părți de vorbire cu valoare de substantiv un harnic, un doi.
■ -l, -le, -a stau alături de un substantiv băiatul, fratele, fata, adjectiv
înaltul, înalta, pronume altul, alta și numeral primul, prima
PRONUME
■ Pronumele este o parte de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv
și, de regulă, își schimbă forma după gen, număr, caz și persoană.
-Pronume personal (eu, tu, el, noi, mie, ție,)
-pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa).

-Pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă ),

-pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, u, al său, al nostru, ... etc). --
pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ... etc).
Pronume
■ pronume demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia ...același, aceiași ...
cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...),pronume nehotărât (unul, alții,
toți, toate, oricare, orice ...),pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul,
niciuna),pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte ...),pronume
relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte...).

■ Locuțiuni pronominale
■ Locuțiunile pronominale sunt un grup de două sau mai multe cuvinte,
care au valoarea unor pronume. Multe din locuțiuni sunt rezultate din
pronume de politețe
ADVERB
■ Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoțește
un verb, un adjectiv sau un alt adverb și care exprimă
caracteristica unei acțiuni sau stări caracteristica unei însușiri
împrejurarea în care se petrece o acțiune
■ Adverbele se împart in 3 categorii:
adverbe de loc (aici, acolo, aproape, undeva)
adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu) 
adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum)
ADVERBE
■ adverbele pot fi:
demonstrative (aici, acolo, acum, atunci unde),
nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva
negative (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicând)
interogative (unde, cum, când, cât).

■ Funcțiile sintactice ale adverbului

-Atribut adverbial
-Nume predicativ
-Complement circumstanțial de loc
-Complement circumstanțial de mod
-Complement circumstanțial de timр
Interjecția
■ Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă care exprimă: o stare sufletească o poruncă
sau un îndemn, imitarea unor sunete sau zgomote din natură – onomatopee, un mod de
adresare.

■ Funcțiile sintactice
Hai la masă! (predicat)
Deodată se aude în ușă: cioc! cioc! (subiect)
Era vai de ea. (nume predicativ)
În receptor, am auzit: alo, alo! (complement direct)
Din colțul camerei se aude un sunet enervant: Bâz! Bâz! (atribut)
Câinele lătra cât îl ținea gura: ham-ham-ham! (complement circumstanțial)
MULTUMESC PENTRU
ATENȚIE !!!