Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HEPATITELE CRONICE
HEPATITELE CRONICE VIRALE NOȚIUNI
GENERALE
• Dintre virusurile cu tropism hepatic, doar virusul B, C şi B asociat cu D
se cronicizează.
• Virusurile A şi E - transmitere enterală, cu evoluţie autolimitată şi fără
cronicizare
• Implicații stomatologice:
• Aspecte de ordin diagnostic: gingivoragii (sindrom hemoragipar), subicter
scleral, steluțe vasculare la nivelul extremității superioare
• Profilaxie: transmiterea virusurilor hepatitice B și C prin manevre
stomatologice
HEPATITELE CRONICE VIRALE NOȚIUNI
GENERALE
Incidenţă:
• > 400 de milioane de purtători cronici în toată lumea
• Asia şi Africa sub-Sahariană = zone endemice, iar infectarea se face în copilărie
• în ţările dezvoltate infectare în general la vârsta adultă
• calea de transmitere perinatală - rată de cronicizare foarte mare, până la 90%
Epidemiologie:
• 30-50% dintre cazuri fără o sursă de infecţie identificabilă
• căile de transmitere sunt: parenterală, sexuală şi perinatală
HEPATITELE CRONICE VIRALE NOȚIUNI
GENERALE
Grupuri de risc:
• pacienţi cu transfuzii de sânge în antecedente
• pacienţi care necesită hemodializă
• tratamente stomatologice
• cadre medicale (de laborator, în servicii de dializă, anatomopatologi, stomatologi)
• consumatorii de droguri intravenoase
• parteneri sexuali ai purtătorilor de virus B
• relaţii sexuale homosexuale sau heterosexuale cu parteneri multipli
• cei ce călătoresc perioade lungi în zonele endemice
• nativii din zonele endemice
• copii născuţi din mame purtătoare
HEPATITELE CRONICE VIRALE NOȚIUNI
GENERALE
Etiopatogenie:
• virusul hepatitei B = ADN virus din familia hepadnaviridelor
• prezintă antigene şi anticorpii corespunzători: Ag HBs, Ag HBc, Ag HBe, Ac anti
HBe, anti HBc IgM , anti HBc IgG , Ac anti HBs, ADN VHB
• Faza replicativă:
• Ag HBs
• markerii replicării virale: Ag HBe +/Ac anti HBe -/+, ADN VHB titru mare
• Ag HBc intrahepatocitar
• ADN HBV intrahepatocitar, dar extracromozomial
• infecţiozitate mare, leziuni hepatice active
HEPATITELE CRONICE VIRALE NOȚIUNI
GENERALE
Faza nonreplicativă:
• Ag HBs +
• markerii replicării virale absenţi
• Ag HBc absent intrahepatocitar
• Ac anti- HBe prezenţi
• ADN VHB integrat în genom (creşte riscul dezvoltării adenocarcinomului hepatic)
• infecţiozitate limitată, leziuni hepatice minime
• trecerea din faza replicativă în cea nonreplicativă se însoţeşte de creşterea
transaminazelor ca într-o hepatită acută
• hepatita cronică B, mai ales cea neonatală, prezintă un risc crescut de a dezvolta
adenocarcinom hepatic
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
Spectrul manifestărilor clinice - larg, de la lipsa simptomelor → semnele şi
simptomele tipice cirozei hepatice şi insuficienţei hepatice
- de cele mai multe ori pacienţii - asimptomatici până în fazele avansate ale bolii
- simptomele, când apar, nespecifice:
- indispoziţie, fatigabilitate, anorexie
- icter intermitent
- hepatosplenomegalie
- în stadii avansate: edeme, ascită, hipersplenism, sindrom hemoragipar,
hemoragii digestive superioare, encefalopatie hepatică
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Manifestări extrahepatice, ca urmare a depunerii de complexe Ag-Ac la diferite
nivele:
- artrite, artralgii, mialgii
- leziuni purpurice (vasculita leucocitoclastică)
- leziuni vasculitice generalizate (poliarterita nodoasă)
- glomerulonefrită
- acrodermatită papulară
- anemie aplastică
Examenul obiectiv: normal, frecvent hepatomegalie, sau prezența semnelor
instalării cirozei hepatice (ascită, circulaţie colaterală, ginecomastie, steluţe vasculare)
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Probe de laborator:
- markerii virali: Ag HBs cantitativ
- markerii replicării virale: Ag HBe, Ac anti HBe, ADN VHB >2000 U
- transaminaze ↑(nivelul lor nu se corelează întotdeauna cu gravitatea
manifestărilor clinice!)
- în stadii mai avansate: fosfataza alcalină ↑, hiperbilirubinemie,
hipoalbuminemie, timp de protrombină ↑
- Fibromax cu: A ≥1, F ≥1
®Ecografia abdominală: hepatomegalie, steato-fibroză hepatică, splenomegalie
®Elastografie hepatică = Fibroscan: fibroza > 1
® Puncţie biopsie hepatică - deși reprezintă gold standard, rar utilizată
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• Diagnostic pozitiv: pe baza simptomatologiei, a examenului clinic şi a
explorărilor paraclinice.
• Diagnostic diferenţial:
- alte tipuri de hepatite virale (C, B+D)
- hepatite autoimune
- hepatite toxice (medicamentoase, alcoolice)
- ciroză hepatică
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B
EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII
• Evoluţie. Prognostic:
- clearance-ul spontan al Ag HBs - la 1% din pacienţi
- 30% evoluție spre ciroză
- 5- 10% evoluție spre carcinom hepatocelular + trecere prin
stadiul de ciroză
• Complicaţii:
- ciroză hepatică
- hepatocarcinom
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B TRATAMENT
• Schema de tratament
Entecavir - doza recomandată: 0,5 mg/zi, durata terapiei: > 1 an
Tenofovir disoproxil fumarate (TDF) - doza recomandată : 245 mg/zi,
durata terapiei > 1 an
Tenofovir alafenamidă (TAF) - doza recomandată : 25 mg/zi, durata terapiei >
1 an
Interferon pegylat α-2a - doza recomandată: 180 mcg /săpt, durata terapiei:
48 de săptămâni
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B TRATAMENT
• Profilaxie:
- profilaxie pre-expunere:
- vaccinare cu vaccin antihepatită B
(Engerix)
- la grupele de risc
- profilaxie post-expunere:
- imunoglobuline anti hepatită B
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C NOȚIUNI
GENERALE
• Incidenţă:
- > 200 de milioane de purtători cronici în toată
lumea
• Epidemiologie:
- 75- 85% dintre infecţiile cu virus C → cronicizare
- căile de transmitere: parenterală, sexuală şi
perinatală (mai rar decât la hepatita cu virus B)
- cea sexuală şi perinatală - mai rare
- screening-ul efectuat la centrele de sânge a
scăzut rata de transmitere a virusului C la cca 1%
- 10% dintre cazuri – fără o sursă de infecţie
identificabilă
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C NOȚIUNI
GENERALE
• Grupuri de risc:
- pacienţi cu transfuzii de sânge în antecedente
- pacienţi cu hemodializă
- tratamente stomatologice
- cadre medicale
- personal ce manevrează sânge şi produse de sânge
- consumatorii de droguri intravenoase
- parteneri sexuali multipli
- relaţii sexuale homosexuale
- tatuaje, piercing-uri
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C NOȚIUNI
GENERALE
• Etiopatogenie:
- virusul hepatitei C: virus ARN din familia flaviviridelor
- mecanism de acţiune dual:
- direct cu acţiune hepatocitolitică
- mecanism imun (responsabil şi pentru manifestările
extrahepatice)
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
• Complicaţii:
- ciroză hepatică
- hepatocarcinom
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C TRATAMENT
• Tratament oral cu diferiți agenți antivirali cu acțiune directă:
• Unii cu acțiune doar pe genotipul 1: Exviera + Viekirax
• Alții cu acțiune pe mai multe genotipuri: Harvoni
• Alții pangenotipici: Epclusa
HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ D NOȚIUNI
GENERALE
• virusul hepatitei D, denumit şi agent delta, este un ARN virus
• necesită prezenţa virusului B
• grupele de risc - similare cu cele ale virusului B
• fie coinfecţie cu VHB (hepatită acută B şi D - se cronicizează la fel ca şi o
hepatită cu virus B) sau o suprainfecţie (pe o hepatită cronică cu virus B se
adaugă infecţia cu virus D, pe care o agravează şi îi creşte şansele de
cronicizare)
• diagnosticul se face prin detectarea: HDV ARN, Ag HDV, Ac anti HDV
• tratamentul se face cu: interferon alfa 2a subcutan, mai nou Hepcludex oral
• profilaxie: prin vaccinare contra hepatitei B
HEPATITELE VIRALE NON A-E
• la un mic procent de hepatite virale virusul nu poate fi decelat prin
metode cunoscute
• acestea sunt: virusul hepatic G, TT şi SEN
• virusuri fără tropism hepatic: virusul Epstein-Barr, citomegalavirus,
virusul varicelo-zosterian pot determina hepatită acută, dar nu pot
duce la cronicizarea ei.
HEPATITA AUTOIMUNĂ
HEPATITA AUTOIMUNĂ NOȚIUNI GENERALE
• Definiţie: inflamaţie cronică a ficatului, de cauză necunoscută,
caracterizată prin prezenţa autoanticorpilor circulanţi, cu evoluţie spre
ciroză.
• Vârstă:
- mai frecvent la femeile tinere, dar poate să apară şi la copii sau
vârstnici
• Sex:
- raportul femei/bărbaţi = 4/1.
HEPATITA AUTOIMUNĂ NOȚIUNI GENERALE
• Etiopatogenie:
- boală autoimună
- agresiune anticelulă hepatică prin mecanism imun mediat celular
predispoziţia genetică - rol important în patogeneză
- factorii de mediu influenţează şi ei: viruşi hepatotropi, medicamente
hepatotoxice
- autoanticorpii circulanţi - nespecifici pentru hepatita autoimună
- predomină limfocitele T şi plasmocitele
- ↓imunoglobulinelor = activitate ↑ a limfocitelor B
- asociere frecventă cu alte tipuri de boli autoimune
HEPATITA AUTOIMUNĂ NOȚIUNI GENERALE
• Clasificare:
Tip I:
- anticorpi antinucleari (ANA)
- anticorpi antimuşchi neted (SMA)
- apare la femei tinere şi fete (vârste 10-25) dar şi 45-70 de ani.
- se asociază cu alte afecţiuni autoimune (10%) d.ex. tiroidita
Hashimoto
- progresia spre ciroză după 3 ani = 45%
HEPATITA AUTOIMUNĂ NOȚIUNI GENERALE
Tip II:
- anticorpi anti LKM
- rar ANA şi SMA
- apare predominant la copii
- asocierea cu alte boli autoimune = 15%
- progresia spre ciroză după 3 ani = 80%
Tip III:
- anticorpi anti SLA
- ANA şi SMA pot fi negativi
- vârsta medie: 37 de ani
- asocierea cu alte boli autoimune 60%
- progresia spre ciroză la trei ani = 75%
HEPATITA AUTOIMUNĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
creşteri asimptomatice ale transaminazelor
debut de hepatită fulminantă
simptomatologie:
- fatigabilitate
- anorexie
- artralgii
- scădere ponderală
- amenoree la femeile tinere
- icter (forma de debut a mai mult de 50% din pacienţi)
- uneori debut prin complicaţiile hipertensiunii portale: ascită, encefalopatie hepatică,
hemoragie variceală
- afecţiuni autoimune asociate: tiroidită, boală inflamatorie intestinală, artrită reumatoidă
HEPATITA AUTOIMUNĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
Examenul obiectiv:
- frecvent normal în faza incipientă
- hepatomegalie (80% din cazuri)
- steluţe vasculare (50%)
- splenomegalie (50%)
- icter (50%)
- eritem palmar (50%)
- ascită (20%)
- encefalopatie hepatică (15%)
- hemoragii variceale (10%)
nu există semne clinice care să facă distincţia dintre hepatita autoimună şi
alte tipuri de hepatită
HEPATITA AUTOIMUNĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC PARACLINIC
Probe de laborator:
- transaminaze ↑ de 3- 10 ori faţă de VN, ajung până la 1000 ui/l
- hipergamaglobulinemie
- anemie
- leucopenie
- trombocitopenie
- hiperbilirubinemie
-hipoalbuminemie
- teste pentru a exclude etiologia virală a hepatitei (A, B, C, D, virusul Epstein- Barr)
- teste pentru depistarea tipului de anticorpi: ANA, SMA, LKM1, SLA
Biopsie hepatică: poate să nu difere de hepatita cronică virală
HEPATITA AUTOIMUNĂ TRATMENT
Tratament imunosupresor
- corticoterapie: prednison
- asociat sau nu cu azatioprina
- transplant hepatic.
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
NOȚIUNI GENERALE
• Din lista lungă de reacţii adverse medicamentoase,
hepatotoxicitatea - cea mai frecventă.
• Incidenţă:
- până la 50% din insuficienţele hepatice acute
• Etiopatogenie:
- cel mai frecvent implicat - acetaminofenul
- o serie de alte substanţe sunt incriminate (vezi tabelul)
- mecanismul exact de producere al leziunilor hepatice -
necunoscut, dar se presupune existența mai multor mecanisme
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
NOȚIUNI GENERALE Medicamente care pot provoca hepatotoxicitate:
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
- simptome nespecifice: indispoziţie, fatigabilitate, anorexie,
greţuri, vărsături, dureri abdominale
- în cazul unui mecanism alergic: febră, rash, eozinofilie şi
granulom hepatic
Diagnostic pozitiv:
- suspiciune clinică
- existenţa relaţiei temporale cu consumul de toxic (ecuaţia doză-
timp-efect)
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC PARACLINIC
Probe de laborator:
- mecanism hepatotoxic: transaminaze ↑ > 2x
- mecanism colestatic: fosfatază alcalină, bilirubină conjugată ↑
de 2x
- mecanism mixt: ambele modificări
- rezoluţia injuriei hepatice după întreruperea toxicului
Biopsia hepatică
- uneori necesară
HEPATITA TOXICĂ MEDICAMENTOASĂ
TRATAMENT
- întreruperea toxicului incriminat
- lavaj gastric, în cazul suspiciunii unei supradoze
- uneori necesar transplantul hepatic.
FICATUL ALCOOLIC
FICATUL ALCOOLIC NOȚIUNI GENERALE
• Definiţie: totalitatea leziunilor induse la nivelul ficatului de consumul
excesiv şi regulat de alcool.
Se clasifică în:
- steatoză hepatică alcoolică
- hepatită alcoolică
- ciroză hepatică.
• Incidenţă: una dintre cele mai frecvente boli hepatice în ţările
dezvoltate.
FICATUL ALCOOLIC NOȚIUNI GENERALE
• Vârsta:
- la bărbaţi vârf de incidenţă 40 - 55 de ani
- la femei 30- 45 de ani
• Sex:
- raportul bărbaţi/femei alcoolici = 10/1
- femeile dezvoltă mai frecvent hepatită şi ciroză etanolică,
datorită unei susceptibilităţi crescute la cantităţi mici de alcool
- la bărbaţi cantitatea necesară ≥ 40 g de alcool/zi, iar la femei ≥ 20
g/zi, timp de 10 ani.
FICATUL ALCOOLIC NOȚIUNI GENERALE
• Etiopatogenie:
- nu este foarte bine cunoscut mecanismul patogenetic, dar cea mai populară este teoria „cascadei” autorilor
japonezi (Ito-Nemoto): etanol
↓
alcooldehidrogenază (ADH)
acetaldehidă
acetaldehiddehidrogenază (ALDH)
↓
acetat
oxidarea etanolului → consum crescut de oxigen şi creşterea raportului NADH/NAD+
↓
inhibarea oxidării acizilor graşi
↓
acumulare de grăsimi intrahepatocitar
↓
mărirea în volum a hepatocitelor
↓
ischemie predominant în zona pericentrală
FICATUL ALCOOLIC ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
- divers: de la pacienţi asimptomatici → insuficienţă
hepatică datorată cirozei hepatice etanolice
hepatita etanolică (sindromul Silvestrini-Korda):
- astenie/fatigabilitate
- febră/subfebrilităţi
- anorexie
- stare generală alterată
- dureri abdominale
- balonare
- somnolenţă postprandială
- icter/subicter
FICATUL ALCOOLIC ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
- steluţe vasculare
- hepatomegalie de consistenţă elastică
- semne de hipertensiune portală
- splenomegalie
- circulaţie colaterală
- ascită
- encefalopatie hepatică
FICATUL ALCOOLIC ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
ciroza etanolică (sindromul Laenec):
- pacienţii se pot prezenta direct în stadiul de ciroză hepatica
- scădere ponderală
- fatigabilitate
- scăderea capacităţii de efort
- complicaţii ale cirozei: ascită, peritonită bacteriană spontană,
hemoragie variceală, encefalopatie hepatică
- semne ale consumului cronic de alcool: eritem palmar, retracţia
aponevrozei palmare (sindromul Dupuytrènne), rinofimă
FICATUL ALCOOLIC
• Eritroza palmară , retracția aponevrozei palmare
ELABORAREA
• Rinofimă
DIAGNOSTICULUI
FICATUL ALCOOLIC ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC PARACLINIC
• Cauze comune:
• Cauze rare:
- alcool
- hepatită cronică cu virus B, B şi D, C - boala Wilson
• Cauze mai rare: - deficit de α1-antitripsină
- ciroză biliară primitivă - bypass al intestinului subţire
- colangită sclerozantă - metotrexat
- ciroză biliară secundară - amiodaronă
- hepatită autoimună - metildopa
- hemocromatoză
- fibroză chistică
- steatohepatită nonalcoolică
- sarcoidoză
- ciroză criptogenetică
- insuficienţa cardiacă - hipervitaminoză A
CIROZA HEPATICĂ NOȚIUNI GENERALE
• Patogenie:
- presiunea în circulaţia portală = debitul sanguin prin vase X
rezistenţa vaselor
- hipertensiune portală
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ NOȚIUNI
GENERALE
• Definiţie: leziunile cronice induse de virusul hepatic B, B+D, C
• Etiologie: virusurile hepatice B, B + D, C
• Morfopatologic:
- necroze hepatocelulare confluente
- colaps stromal şi fibroză extensivă
- noduli de regenerare (macronoduli de ordinul cm (<1, >2), despărţiţi
prin benzi groase, neregulate de colagen)
- ficat, în final, micşorat de volum, deformat sau atrofic
- microscopic: noduli de mărimi diferite, cu cantităţi mari de ţesut
conjunctiv, care separă insule de ţesut conjunctiv
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
În stadiile iniţiale - pacienţi asimptomatici, ulterior apare o mare bogăţie de semne şi simptome
Simptomele nespecifice inițial: - indispoziţie
- astenie
- fatigabilitate
- anorexie
- scădere ponderală
- icter
Simptomele hipertensiunii portale:
- ascită
- edeme
- hemoragii variceale (esofagiene și gastrice)
- encefalopatie hepatică
- peritonită bacteriană spontană
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Tulburări endocrine:
- hipogonadism
- ginecomastie
- pilozitate de tip feminin la bărbaţi
- telangiectazii
- eritem palmar
Manifestări pulmonare:
- hiperventilaţie cronică în encefalopatia hepatică
- disfuncţie ventilatorie restrictivă în ascita în cantitate mare
- hidrotorax hepatic cu rol restrictiv
- sindrom hepato-pulmonar cu şunt dr-stg - împiedică efectuarea corespunzătoare a schimburilor gazoase
Manifestări renale:
- sindrom hepato-renal (insuficienţă renală acută în fazele avansate/terminale)
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Examenul obiectiv:
• aspect de „păianjen”: abdomen de batracian cu circulaţie colaterală în
„cap de meduză”, membre subţiri cu musculatură atrofiată
• fetor hepatic: miros de „fân cosit”, „dovleac copt” sau „fecale de pisică”
• tegumente şi mucoase: palide, icter sclero-tegumentar, steluţe vasculare
pe torace anterior şi posterior, eritroză palmară
• ginecomastie, pilozitate cu dispoziţie de tip feminin, atrofie testiculară
• ascită (abdomen destins, hernie ombilicală, semnul „valului” pozitiv, la
percuţie matitate deplasabilă în flancuri)
• edeme declive, gambiere, hipoproteice
• ficat cu suprafaţă neregulată şi margine anterioară ascuţită
CIROZA HEPATICĂ
POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• Semne în ciroza hepatică
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC PARACLINIC
Probe de laborator:
- ASAT, ALAT↑, ASAT/ALAT< 1
- fosfataza alcalină, GGT, bilirubină tot și directă ↑
- VSH, gama globuline ↑
- anemie, trombocitopenie, leucopenie cu neutropenie
- timp de protrombină ↑
- hipoalbuminemie, hipofosfatemie, hiponatremie
- markerii virali pentru hepatia B/C pozitivi
- alfa -fetoproteina ↑ în hepatocarcinom
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Teste imagistice:
- ecografia abdominală: aspectul macronodular al ficatului
- endoscopie digestivă superioară - varice esofagiene (stadiul I - III), varice
gastrice, gastropatie portal hipertensivă
- tomografia computerizată, RMN cu evidenţierea aspectului ficatului,
adenocirozei sau hepatocarcinomului
- colangiopancreatografia endoscopică retrogradă, colangio-RMN - exclude
prezenţa obstrucţiei
- ecografia Doppler- tromboză de venă portă
- scintigrafie cu 99mTc
Biopsia hepatică
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• Diagnostic pozitiv: pe baza simptomatologiei, a examenului clinic şi a
explorărilor paraclinice.
• Diagnostic diferenţial al:
- icterului
- ascitei
- hipertensiunii portale
- etiologiei cirozei (cu alte tipuri de ciroză)
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
• Evoluţie.
EVOLUȚIE Prognostic:
ȘI COMPLICAȚII
- depinde de gradul leziunilor (clasificarea Child-Pugh-Turcotte), scor MELD (prognostic de mortalitate)
- 75% - evoluție progresivă în ciuda tratamentelor, dcedează în 1-5 ani datorită complicațiilor
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII
• Complicaţii:
- peritonita bacteriană spontană
- hemoragie digestivă superioară (prin ruperea varicelor
esofagiene/gastrice)
- encefalopatia hepatică (de la dezorientare temporo-spaţială→
coma „hepatică” Nusinovic, sau coma „depăşită” Pierre Molaret)
- insuficienţă renală
- tulburări de coagulare
- hepatocarcinom (degenerare malignă)
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
TRATAMENT
În stadiul compensat:
- dietă de protecţie hepatica
- tratament antiviral: pt VHB (entecavir, tenofovir), pt VHC (antivirale cu acțiune directă: Epclusa)
- hepatoprotectoare
În stadiul decompensat:
- repaus
Tratarea complicaţiilor:
• Ascita:
- dietă hiposodată
- diuretice: spironolactonă, furosemid
- paracenteză
- administrare de albumină umană
- şunturi peritoneo-sistemice transhepatice (porto-cave, spleno-renal)
CIROZA HEPATICĂ
POSTVIRUSALĂ
TRATAMENT
• Paracenteza
CIROZA HEPATICĂ POSTVIRUSALĂ
TRATAMENTUL COMPLICAȚIILOR
• Hemoragia variceală:
- refacere volemică
- endoscopie digestivă terapeutică - hemostatic (scleroterapie, ligatură cu inele elastice)
- plasare de sondă Sandstaken-Blakemore
- şunt porto-sistemic
- administrare de hemostatice: adrenostazin, fitomenadionă
- administrare de: octreotid-analog de somatostatină; terlipresină (analog de vasopresină)
• Encefalopatia hepatică:
- tratarea factorilor precipitanţi (infecţii, hemoragii, medicaţie psihotropă, constipaţie, dezechilibru
hidro-electrolitic)
- restricţie proteică 1- 1,5 g/kg/zi
- lactuloză
- L-ornitină L-arginină
- metronidazol, rifaximină
• Peritonita bacteriană spontană: antibiotice cu spectru larg (cefalosporine, chinolone)
• Transplantul hepatic
Ciroza biliară primară
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ NOȚIUNI
GENERALE
• Definiţie: afecţiune hepatică cu substrat autoimun, manifestată prin
sindrom de colestază intrahepatică
• Epidemiologie:
- afectează cu predilecţie femeile de vârstă medie (90-95%)
- mai frecvent în America de Nord şi Nodul Europei
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ NOȚIUNI GENERALE
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
mult timp asimptomatică
Simptome:
- fatigabilitate
- icter
- prurit
- tulburări în absorbţia vitaminelor liposolubile
- xantoame
- xantelasme
- steatoree
- semne de HT portală (ascită, edeme, hemoragii variceale, encefalopatie hepatică)
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
Manifestări extrahepatice:
- cheratoconjunctivita sicca
- acidoză tubulară renală
- litiază biliară (20%)
- afecţiuni tiroidiene (tiroidita Hashimoto)
- sclerodermie
- sindrom Raynaud
- sindrom CREST (calcificări subcutane, sindrom Raynaud, afectare
esofagiană, sclerodactilie, telangiectazii)
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
Probe de laborator:
- anticorpi antimitocondriali (AMA) - prezenţi la >90% din pacienţi
- IgM ↑
- sindrom de colestază: hiperbilirubinemie, fosfataza alcalină↑,
GGT ↑
- hipercolesterolemie
- sindrom de hepatocitoliză: transaminaze (ASAT, ALAT) ↑
Biopsia hepatică - utilă pentru diagnostic şi stadializarea bolii
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ EVOLUȚIE ȘI
COMPLICAȚII
• Evoluţie variabilă
- faze evolutive cu gravitate tot mai mare:
- leziuni ductale biliare
- proliferare ductală
- fibroză
- ciroză
• Progresiunea spre ciroză - în 10- 15 ani de la precizarea
diagnosticului
CIROZA BILIARĂ PRIMARĂ TRATAMENT
- nu există tratament curativ specific
- acid ursodeoxicolic cu rol în oprirea sau întârzierea progresiei bolii
când este administrat timp îndelungat
- tratament simptomatic (pentru steatoree, prurit, malabsorbţie)
CIROZA BILIARĂ SECUNDARĂ
CIROZA BILIARĂ SECUNDARĂ NOȚIUNI
GENERALE
• Definiţie: consecutiv obstrucţiei prelungite parţiale/totale a căii biliare principale sau a
ramurilor sale principale
• Etiologie:
- litiaza căilor biliare
- stenoza sfincterului Oddi
- stricturi ale sfincterului Kapandji
- stricturi postoperatorii
- pancreatită cronică
- pericolangită
- colangita sclerozantă primară
- atrezia căilor biliare
- fibroza chistică
- chiste coledociene
CIROZA BILIARĂ SECUNDARĂ
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• Tablou clinic: similar cu al celorlalte forme de ciroză
• Explorări paraclinice:
- probe de laborator: cele din ciroza hepatică
- teste imagistice:
- ecografie abdominală: semne de ciroză hepatică
- tomografie computerizată
- rezonanţă magnetică nucleară
- colangiopancreatografie endoscopică retrogradă
- colangio-pancreato RMN
CIROZA BILIARĂ SECUNDARĂ
TRATAMENT
• Prognostic: rezervat
• Tratament:
- terapie endoscopică sau cura chirurgicală a sindromului
obstructiv
- tratamentul cirozei hepatice şi a complicaţiilor ei
CIROZA CARDIACĂ
CIROZA CARDIACĂ NOȚIUNI GENERALE
• Definiţie: reprezentată de leziunile hepatice care apar în condiţiile
unei insuficienţe cardiace drepte severe o perioadă lungă de timp.
• Etiopatogenie:
stază cronică retrogradă
↓
dilatarea sinusoidelor
↓
necroză hepatocelulară centrolobulară
↓
fibroză centrolobulară
CIROZA CARDIACĂ ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• Diagnostic pozitiv:
- context clinic: bolnavi cunoscuţi cu insuficienţă cardiacă dreaptă
(valvulopatii, pericardită constrictivă, cord pulmonar cronic) pe o
perioadă de >10 ani
- asocierea unor semne şi simptome de ciroză hepatică
Tratament:
- tratamentul bolii de fond (insuficienţă cardiacă) - digitalizare
- tratamentul cirozei hepatice şi a complicaţiilor ei
HEPATOCARCINOMUL
HEPATOCARCINOMUL NOȚIUNI GENERALE
• Definiţie: tumora malignă a ficatului
• Cea mai frecventă formă anatomopatologică - carcinomul hepatocelular
• Alte forme mai rare de neoplasm hepatic primar: carcinomul fibrolamelar,
hepatoblastomul, colangiocarcinomul, angiosarcomul, hemangioendoteliom
epitelioid.
Incidenţă:
• carcinomul hepatocelular - una din cele mai frecvente neoplazii
• prevalență ↑ în Asia şi Africa Subsahariană (datorită incidenţei↑ a infecţiei
cu virus B şi C)
• în Europa de vest şi SUA - doar 1-2% din neoplasme descoperite la autopsii
HEPATOCARCINOMUL NOȚIUNI GENERALE
Vârsta:
• în decada 5- 6 de viaţă, în zonele cu incidenţă ↑ apare mai precoce
fiind decelate frecvent chiar înainte de a patra decadă de viaţă
Sex:
• 4 X mai frecvent la bărbaţi decât la femei
Etiologia:
• una dintre puţinele neoplazii pentru care se poate identifica factorul
etiologic
HEPATOCARCINOMUL NOȚIUNI GENERALE
Factori de risc:
Cunoscuţi:
• ciroza hepatică de orice etiologie
• hepatita cronică virală cu virus B
• hepatita cronică virală cu virus C
• tulburări metabolice: deficit de alfa-1 antitripsină, hemocromatoză
• tirozinemia ereditară
• expunere la carcinogeni de tipul: aflatoxine, Thorotrast (substanţă de contrast radiologică)
Posibili:
• consumul de alcool
• fumatul
• steroizi anabolizanţi
• estrogenii
HEPATOCARCINOMUL ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
Tablou clinic:
• deseori asimptomatic
• poate scăpa dg, fiind prezent la un pacient cu ciroză, iar simptomele
deobicei puse pe seama progresiunii bolii
Simptomele cele mai frecvente:
• durere abdominală sau disconfort abdominal
• scădere ponderală
• icterul (rar)
HEPATOCARCINOMUL ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
Fenomenele paraneoplazice:
• eritrocitoză
• hipercalcemie
• hipercolesterolemie
• hipoglicemie
• porfirie dobândită
Examenul obiectiv:
• palparea unei mase tumorale în hipocondrul drept
• frecătură sau murmur la nivelul ficatului
• ascită
• icter
HEPATOCARCINOMUL ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• Diagnostic paraclinic
Probe de laborator:
• transaminaze ↑la valori medii
• fosfataza alcalină ↑
• bilirubina ↑ în stadii avansate
• timp de protrombină anormal
• alfa-fetoproteina ↑ (la 60-70% dintre pacienţi)
Teste imagistice:
• ecografie abdominală fără și cu contrast
• tomografie computerizată
• rezonanţă magnetică nucleară
• scintigrafie cu Tc 99m
• arteriografie (mai ales preoperator)
Puncţie biopsie hepatică ecoghidată pentru confirmarea diagnosticului (uneori laparoscopie sau
minilaparoscopie în cazul unor tumori de dimensiuni mici)
HEPATOCARCINOMUL ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
Diagnostic pozitiv: pe baza simptomatologiei, a examenului clinic şi a explorărilor
paraclinice.
Diagnostic diferenţial:
• tumori hepatice benigne
• metastaze hepatice
Evoluţie. Prognostic:
• în Africa şi Asia supravieţuirea și evoluția măsurată în săptămâni şi/sau luni de
zile
• clasificarea Barcelona a cancerului hepatic – stadializarea HCC
• tratamentul chirurgical - tratament cu şanse de vindecare, dar majoritatea
pacienţilor sunt diagnosticaţi tardiv
• netrataţi pacienţii decedează în 3- 6 luni
HEPATOCARCINOMUL TRATAMENT
Tratament: în funcție de clasificarea Barcelona (BLCC):
• rezecţie chirurgicală (supravieţuirea la 5 ani redusă < 5%
• alcoolizare percutană (cu etanol 100%) sub ghidaj ecografic
• ablaţie prin curenţi de radiofrecvenţă
• chimioembolizarea arterei hepatice
• Radioembolizarea arterei hepatice
• crioablaţie sub ghidaj ecografic
• chimioterapie asociată administrării de anticorpi monoclonali
• terapie antiangiogenică (sorafenib, ragorafenib)
COLECISTITA
COLECISTITA NOȚIUNI GENERALE
• Definiţie: inflamaţia acută sau cronică a pereţilor veziculei biliare.
• Vârsta: predominant în decadele 5 şi 6 de viaţă.
• Sex: raportul bărbaţi, femei este de 2:1.
• Etiologie:
- obstrucţia veziculei biliare, a canalului cistic, a căii biliare principale (CBP):
- litiaza biliară (90- 95% din cazuri)
- neoplasme de căi biliare, veziculă biliară sau de cap de pancreas
- stricturi postoperatorii benigne ale căilor biliare
- paraziţi (ascarizi) în căile biliare, vezicula biliară
- torsiunea veziculei biliare
- ischemia peretelui veziculei biliare: chirurgie cardiacă, traumatisme, diabet zaharat
- bacteriile (nu iniţiază procesul inflamator dar au rol în apariţia complicaţiilor): E. coli,
Klebsiella, Streptococi de grup D, Stafilococi, Clostridium
COLECISTITA ELABORAREA
DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC CLINIC
colica biliară:
- durere la nivelul epigastrului/hipocondrului drept, cu iradiere în umărul
drept, sau în spate interscapulo-vertebral dreapta, mai rar epigastric,
hipocondrul stg sau precordial, ce ↑ în intensitate, durează cca 30 minute,
postprandial la 1- 6 ore (deobicei nocturn/matinal), durează > 12h, în mod
obişnuit < 3 zile.
- greţuri, gust amar, eructații vărsături bilioase
- febră, frisoane
- Examen obiectiv: sensibilitate locală, rar difuză, manevra Murphy
pozitivă, veziculă biliară palpabilă, posibil hepatomegalie uşoară sau marcată
- în caz de obstrucţie: icter, prurit, ileus biliar
- în caz de empiem: debut insidios cu semne de infecţie, febră, anorexie,
scădere ponderală, sensibilitate la palpare adesea absentă
COLECISTITA ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
colecistita cronică:
- asociere cu litiaza biliară
- adesea asimptomatică
- dispepsie uşoară după un prânz colecistokinetic
COLECISTITA ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• DIAGNOSTIC PARACLINIC
Probe de laborator:
- leucocitoză cu deviere la stânga a formulei leucocitare
- modificarea testelor hepatice: GOT, GPT,
- amilază serică ↑ (semn de afectare pancreatică concomitentă)- „reacţie
pancreatică”
- în obstrucţie: bilirubină ↑, FA, GGT ↑
- hemocultură pozitivă în caz de infecţie
®Ecografia abdominală:
- îngroşarea pereţilor veziculei biliare, distensiei acesteia, prezenţa
calculilor/sedimentului biliar
COLECISTITA ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
•Diagnostic diferenţial:
- pancreatită acută
- ulcer gastro- duodenal
- diverticulite
- pielonefrita acută
- abcese hepatice
- tumori hepatice
- dispepsia neulceroasă
- colonul iritabil
- pneumonie bazală dreaptă
COLECISTITA EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII
•Evoluţie. Prognostic:
- prognosticul - în general favorabil
- după colecistectomie se pot reface calculi în căile biliare (dacă se păstrează condiţiile
litogenetice)
•Complicaţii:
- perforaţie
- abcese
- fistule (la piele, cu intestinul subţire, colon)
- gangrenă
- empiem
- colangită
- ciroză biliară secundară (obstrucţia intermitentă a căii biliare principale printr-un
mecanism de „supapă” tip Pateck)
- pancreatită acută
- ileus biliar
- colangiocarcinom
COLECISTITA TRATAMENT
• Tratament general:
- reechilibrare hidrică
- sondă nasogastrică, nutriţie parenterală în formele severe
- dietă de cruţare a colecistului cu evitarea alimentelor colecistochinetice
• Tratament medicamentos:
- antibiotice: amoxicilină singură + gentamicina, cefalosporine de generaţia a
doua sau a treia
- simptomatic: antalgice, antispastice
- disolutiv: acid ursodeoxicolic (Ursofalk), chenodeoxicolic (Chenofalk)
• Tratament chirurgical:
- colecistectomie laparoscopică
-colecistectomie clasică (în cazul complicațiilor)
COLECISTITA TRATAMENT
COLECISTITA TRATAMENT
LITIAZA BILIARĂ
LITIAZA BILIARĂ NOȚIUNI GENERALE
Definiţie: prezența calculilor la nivelul colecistului
• Aspect ecografic –
adenocarcinom
pancreatic
CANCERUL PANCREATIC
ELABORAREA DIAGNOSTICULUI
• Diagnostic pozitiv: pe baza simptomatologiei, a examenului clinic şi a explorărilor
paraclinice.
• Diagnostic diferenţial:
- litiază coledociană
- pancreatită acută/cronică
- pseudochist pancreatic
- colangiocarcinom
- ampulom vaterian
- neoplasm duodenal
- strictură de tract biliar
- chist de coledoc
CANCERUL PANCREATIC EVOLUȚIE ȘI
COMPLICAȚII
• Evoluţia nefavorabilă, supravieţuirea la 5 ani este de 10% ajungând la
25% la cei la care s-au practicat rezecţii.
• Factori de prognostic rezervat:
- adenopatii
- metastaze
- tumoră slab diferenţiată histologic
- tumori > 2,5 cm
CANCERUL PANCREATIC TRATAMENT
Chirurgical:
- singura terapie ce poate asigura o supravieţuire mai îndelungată – rezultate modeste
- > 85% din pacienţi - tumori nerezecabile
- prealabilă stadializare în sistemul TNM
- localizare cefalică: pancreato-duodenectomie (procedura Whipple)
- localizarea la nivelul corpului, cozii: pancreatectomie distală
Tratament paleativ:
- corectarea deficitului nutriţional
- suplimentare a enzimelor pancreatice
- aport caloric şi proteic adecvat
- cuparea durerii: AINS, acetaminofen, opiacee, injectare de alcool (neuroloza) la nivelul
ganglionului celiac
- icter, prurit - derivaţii bilio-digestive, plasare de stent-uri percutan sau endoscopic
- obstrucţie duodenală simptomatică - gastrojejunostomie
CANCERUL PANCREATIC TRATAMENT
Chimioterapia şi radioterapia:
- rol redus , chimioterapia țintiță cu antiangiogenice dă speranțe
- asociate cresc supravieţuirea cu 2-4 luni
- gemcitabina - mai eficient decât 5-fluorouracilul