ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE NICOLAE BĂLCESCU

SIBIU

MANAGEMENTUL
ORGANIZAȚIEI
Lect.univ.dr Diana Elena RANF
 TEME ABORDATE:

1. Fundamentele teoretice ale științei managementului

2. Analiza mediului organizațional
3. Decizia și procesul decizional în mediul organizațional
4. Funcțiile managementului organizației
5. Sisteme, metode și abordări globale de management
6. Metode și tehnici specifice de management
7. Managementul bazat pe cunoaștere
8. Leadership
 ORIGINEA TERMENULUI MANAGEMENT

latinescul “manus” („mână”) ca expresie literară „manevrare”

(managerul este cel ce se ocupa cu manevrarea, cu conducerea, participând
nemijlocit la efectuarea acțiunii)

francezul “manège”

împrumutat în limba engleză sub forma verbului “to manage” având intelesul de
“a administra”, “a conduce”

“manager” și “management” “conducător” și “conducere”.

(corespondentul semantic al managementului în limba romană este “conducere” sau
sintagma “conducere științifică”)
1. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI

1.1 Concepte de bază ale managementului

1.2 Abordarea managementului ca sistem
1.3 Funcțiile managementului
1.4 Managerii. Definire si roluri
1.4.1 Tipuri de manageri
1.4.2 Stiluri de management
 1.1 CONCEPTE DE BAZA ALE MANAGEMENTULUI
DEFINIȚII
Profesorul Koontz:
 ”Managementul este procesul prin care se asigură şi se menţin condiţiile ambiante în care indivizii,
lucrând împreună în echipe, realizează în mod eficient ţelurile alese.”
E. Turban si J. R. Meredith:
 ”Prin management se înţelege procesul utilizat pentru atingerea obiectivelor stabilite prin
utilizarea resurselor determinate (resurse umane, materiale, financiare, energie, spaţiu şi timp).”
Mackensie A.:
 ”Managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente – idei, lucruri şi
oameni- realizând prin alţii obiectivele propuse.”
 Cohen G.J.:
 ”Managementul activează averea producătoare de resurse ale unei întreprinderi.”
Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu
 ”Managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor,
în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme,
metode, tehnici şi modalități de conducere, de natură sa asigure obtinerea şi cresterea
competitivităţii.”
Managerii pot colecta date, fapte și Managerii iau decizii și rezolvă probleme
informații obiective și pot utiliza metode pe baza intuiției, experienței, instinctului
cantitative și tehnici de luare a deciziilor și a unei perspective personale.
pentru a obține cele mai ”corecte decizii.”

MANAGEMENTUL CA ȘTIINȚĂ MANAGEMENTUL CA ARTĂ

SUCCES importanta de a combina atât ŞTIINŢA cât şi ARTA

managementului în practicarea meseriei lor.
J.S. Sreiber: Peter Drucker:
management ca este managementul
arta artelor întrucât presupune acţiune şi
are în vedere aplicare, iar rezultatele
valorificarea sunt cele care îi
talentelor oamenilor confirmă valoarea
 EVOLUȚIA ȘTIINȚEI MANAGEMENTULUI
TEORII DE
MANAGEMENT

CONTRIBUȚII ȘCOALA ȘCOALA ȘCOALA

ȘCOALA CLASICĂ
PRECLASICE COMPORTISTĂ CANTITATIVĂ CONTEMPORANĂ

PRIMII CERCETARE TEORIA

MANAGEMENT
REPREZENTANȚI OPERAȚIONALĂ SISTEMICĂ
ȘTIINȚIFIC

MANAGEMENT TEORIA
MANAGEMENT TEORIILE PRIVIND OPERAȚIONAL CONTEXTUALĂ
BIROCRATIC RESURSELE
UMANE
SISTEME TEORIA Z
MANAGEMENT INFORMAȚIONALE
ADMINISTRATIV ABORDAREA PENTRU
ȘTIINȚEI MANAGEMENT
COMPORTAMENTALE
 MANAGEMENTUL ARE O TRIPLĂ SEMNIFICAȚIE :

 MANAGEMENTUL CA ACTIVITATE PRACTICĂ (PROCES):

- poate fi definit ca un tip special de muncă intelectuală, prin care o persoană
(managerul, liderul, conducătorul) determină alte persoane (subordonații) să
desfășoare anumite activități în vederea realizării unor obiective.
 MANAGEMENTUL CA ȘI CENTRU DE DECIZIE :
- este reprezentat de persoana sau grupul de persoane investite cu autoritate
formală, în virtutea căreia iau decizii prin care vor influența avtivitatea și / sau
comportamentul altor persoane.
 MANAGEMENTUL CA DISCIPLINĂ ȘTIINȚIFICĂ :
- reprezintă explicarea naturii și a trăsăturilor procesului de management,
conturarea unui ansamblu organizat de cunoștințe specifice formării managerilor și
orientării activității lor.
 1.2 ABORDAREA MANAGEMENTULUI
CA SISTEM

Mediul extern

Organizaţia

Procese Output:
Input: - bunuri
de
- oameni - servicii
transformare
- bani - reputaţie
- materiale etc.
etc.
Organizaţia

Feedback
 ABORDAREA SISTEMICĂ este o metodă de analiză care poate fi aplicată în
majoritatea domeniilor de cercetare şi cunoaştere. Se bazează pe ideea că
este mult mai practic să analizăm grupuri de elemente intercorelate decât
elementele individuale. Aceste grupuri poartă denumirea de sisteme.

 FEEDBACK-UL reprezintă esenţa controlului. Pe baza acestui flux de

informatii, care circulă de la output şi înapoi la persoana care ia decizii,
managerul este în gradul de a modifica intrările, procesul de transformare sau
chiar ambele elemente.
INTRĂRI

IEȘIRI
 SISTEMUL MANAGEMENTULUI

 Între elementele de intrare în sistem, alături de cele umane, materiale,

financiare şi informaţionale, se află interesele unor entităţi: persoane fizice,
organizaţii, instituţii, comunităţi etc, interese pentru existenţa şi activitatea
sistemului.
 Satisfacerea la un nivel minim acceptabil a tuturor entităţilor interesate
menţionate constituie MISIUNEA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIEI.
 Faptul că interesele, cerinţele, nu sunt de cele mai multe ori congruente,
face ca procesul managerial să fie complex, adesea dificil, dar şi incitant.
 Sarcina managementului este să realizeze integrarea şi armonizarea
cerinţelor legitime ale tuturor susţinătorilor activităţii organizaţiei şi să
producă ieşirile ce formează obiectivele sale.
 COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT

SUBSISTEMUL SUBSISTEMUL SUBSISTEMUL

ORGANIZATORIC INFORMAȚIONAL DECIZIONAL

SUBSISTEMUL METODE ȘI TEHNICI DE MANAGEMENT

CULTURA ORGANIZAȚINALĂ
ALTE ELEMENTE ALE SISTEMULUI DE MANAGEMENT
 SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC – constă în ansamblul elementelor de natură
organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionalitatea
proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate;
 SUBSISTEMUL INFORMAŢIONAL – desemnează totalitatea datelor,
informaţiilor, circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale,
procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor existente într-o firmă,
care au drept scop să asigure suportul informaţional necesar pentru
previzionarea şi îndeplinirea obiectivelor;
 SUBSISTEMUL DECIZIONAL – constă în ansamblul deciziilor adoptate şi
aplicate în cadrul firmei de manageri;
 SUBSISTEMUL METODE ŞI TEHNICI DE MANAGEMENT – este alcătuit din
ansamblul metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate în managementul
unei firme;
 CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ - alte elemente de management.
 1.3 FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI

FRANTA ROMÂNIA
H.FAVOL O.NICOLESCU
- previziune; - previziune;
- organizare; - organizare;
- coordonare; - coordonare;
- comandă; - antrenare;
- control. - control-evaluare.
ANGLIA SUA
P.DRUCKER R.GRIFFIN
- stabilirea obiectivelor; - planificare și luarea
- organizare; deciziilor;
- motivare și comunicare; - organizare;
- measuring(control); - conducere;
- dezvoltarea resurselor umane. - control.

Concepții privind funcțiile managementului

 INTERDEPENDENȚA DINTRE FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI (DUPĂ E.DALE)

Planificare

Control Organizare

COMUNICARE ȘI
LUAREA DECIZIILOR

Motivare Îndrumare

 Dale spune că principalele activităţi ale unui manager denumite şi

„funcţiile managementului” sunt planificare, organizare, staffing,
motivating, controlling cu două procese esentiale prezente în cele cinci
functii şi anume: comunicare şi luarea deciziilor.
 Planificarea și
Organizare
luarea deciziilor

Control Conducere

Funcțiile managementului (R.W.Grifin)

 Principalele activităţi pe care managerii trebuie să le parcurgă

pentru combinarea în mod eficient şi eficace a resurselor în scopul
atingerii performanţelor dorite în viziunea lui Griffin.
 Comparând cele două figuri, şi în fond cele două concepţii privind funcţiile
managementului ale celor doi autori, observăm ca R. Griffin comprimă
funcţiile de motivare şi staffing într-o singură funcţie şi anume funcţia de
conducere (leading).
 În timp ce Griffin combină luarea deciziilor cu planificarea şi le constituie în
prima functie a managementului, Dale consideră că aceste două procese sunt
necesare pe întreg procesul de conducere.

Autorii Ţuţurea M. şi Dumitrașcu D. evidenţiază funcţiile din definiţia dată

managementului. Conform acestora, funcţiile managementului sunt:
-planificarea şi luarea deciziei;
-organizarea;
-coordonarea, antrenarea şi motivarea angajaţilor (leading-ul);
-controlul.
 Previziune

Control-
Organizare
evaluare DECIZIA

Coordonare Antrenare

 Interdependența dintre funcțiile managementului

(H. Gorski)
 1.4 MANAGERII. DEFINIRE ȘI ROLURI

 Managerii dețin funcții importante care presupun anumite ABILITĂȚI și

DEPRINDERI.

 Una dintre cele mai importante RESPONSABILITĂȚI ale managerului se referă

la modul de alocare și distribuire a resurselor în cadrul organizației.

 Apelând la o diversitate de TITLURI (director executiv, vicepreședinte, lider

de echipă, șef de divizie, șef de departament, administrator, supervizor,
maistru, etc.), managerii mobilizează resursele umane, financiare, materiale
și informaționale pentru a duce la bun sfârșit activitățile organizației.
Niveluri de management într-o organizație (Daft)
 Pentru managerii de la primul nivel ierarhic, principala preocupare este FACILITATEA
DEZVOLTĂRII PERFORMANȚELOR INDIVIDUALE.

 Managerii de pe nivelul de mijloc sunt preocupați mai puțin de performanțele

individuale, preocupările lor fiind ÎNCHEGAREA ECHIPELOR, A GRUPURILOR DE LUCRU,
COORDONAREA ECHIPELOR, alocarea resurselor, îndeplinirea planurilor întocmite de
managementul de top.

 Managerii de la ultimul nivel sunt concentrați pe monitorizarea mediului exterior și

determinarea celei mai bune strategii pentru a crește nivelul de competitivitate.

În funcție de nivelul ierarhic (din PERSPECTIVA DIMENSIUNII VERTICALE), într-o

organizație există trei categorii de manageri:

 manageri de top;

 manageri tactici;

 manageri operaționali.
 MANAGERII DE TOP SAU MANAGERII DE NIVEL SUPERIOR

 sunt RESPONSABILI pentru activitățile tuturor departamentelor și răspund de

performanța întregii organizații;
 stabilesc strategia organizației și planificarea strategică a organizației și mai
sunt numiți MANAGERI STRATEGICI;
 MONITORIZEAZĂ modul în care managerii tactici implementează strategia,
respectiv modul în care utilizează resursele pentru a-și atinge obiectivele;
 trebuie să fie VIZIONAR, să dețină competența de a scana mediul extern, de
a identifica oportunitățile și amenințările care ar putea afecta performanțele
instituționale.
 MANAGERII TACTICI, DE MIJLOC SAU DE LA NIVEL MEDIU

 RAPORTEAZĂ managerilor de top și, de asemenea, sunt RESPONSABILI de

activitatea altor manageri situați pe nivelurile inferioare;
 RĂSPUND de departamente sau divizii alcăuite din mai multe unități de lucru;
 RĂSPUND de transpunerea în practică a strategiilor și politicilor globale
stabilite de managementul de top și stabilesc obiectivele;
 ELABOREAZĂ strategiile;
 IAU DECIZII care vizează diviziile, fabricile, departamentele sau
compartimentele pe care le conduc;
 EXEMPLE: Manager de departamente (de producție, de vânzări, de marketing,
financiar,resurse umane, etc.), manageri în domeniul calității, decani de
universități, etc.
 MANAGERII OPERAȚIONALI SAU DIN PRIMA LINIE

 se află în baza ierarhiei organizaționale și RĂSPUND de producerea și

comercializarea bunurilor și serviciilor;
 RAPORTEAZĂ managerilor tactici;
 SUPERVIZEAZĂ în mod direct executanții, respectiv se ocupă de grupuri de
muncă mici, alcătuite din angajați fără funcții manageriale;
 REPREZINTĂ ”interfața” dintre manageri si executanți;
 Aceștia trebuie să se CONCENTREZE, astfel, pe relațiile interumane și să facă
apel la puterea de expert și la puterea exemplului.
Responsabilități manageri de prima linie și supervizori:

 PLANIFICĂ ședințe și PROGRAMEAZĂ munca;

 CLARIFICĂ obiectivele și sarcinile și COLECTEAZĂ idei de îmbunătățire;
 EVALUEAZĂ performanțele și CONSILIAZĂ membrii echipei;
 RECOMANDĂ creșteri de salarii și acordări de bonusuri sau alte recompense;
 SE OCUPĂ DE recrutarea, trainingul și dezvoltarea fiecărui membru al echipei,
astfel încât aceștia să fie capabili să realizeze standardele de performanță;
 ÎNCURAJEAZĂ performanțele înalte și munca în echipă;
 INFORMEAZĂ membrii echipei în legătură cu obiectivele organizaționale și cu
așteptările;
 COORDONEAZĂ echipele și le susțin eforturile de muncă.
Din perspectiva DIMENSIUNII ORIZONTALE A MANAGEMENTULUI,
putem identifica următoarele categorii de manageri:
 manageri generali;
 manageri funcționali;
 manageri de proiect.

Managerii generali:
 în funcție de circumstanțe, primesc diferite denumiri: manager de divizie,
director de divizie, președinte, etc.
 Organizațiile mici au, în general, un singur manager, managerul general, care
care coordonează toate activitățile.
MANAGERII FUNCȚIONALI:
 sunt managerii din interiorul unui departament care au anumite abilități
specifice postului pe care îl ocupă;
 apar, de regulă, sub denumirea de manager de vânzări, manager de
producție, manager financiar, etc.

MANAGERII DE PROIECT:
 sunt responsabili cu planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea și
controlul activităților specifice unui proiect.
General de brigadă Președintele firmei

Colonel Vicepreședintele

Maior Director departament

Căpitan Șef de secție, subdiviziune

Niveluri conducere pe verticală

TIPUL DE MANAGER se explică prin ansamblul caracteristicilor principale referitoare
la calitățile, cunoștințele și aptitudinile proprii unei categorii de manageri ce le
conferă aceeași abordare a aspectelor de bază ale proceselor de management.

1.4.1 TIPURI DE MANAGERI:

 organizatorul, participativul, întreprinzătorul, realistul, maximalistul, birocratul,
parternalistul, demagogul, oportunistul;

 În funcție de autoritarismul de care dau dovadă în procesul de management,

deosebim următoarele tipuri de manageri: - participativul

- autoritarul

- participativ-autoritarul
TIPUL PARTICIPATIV SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:

 O SOLIDĂ PREGĂTIRE în domeniul de specialitate și în domeniul managementului,

de unde LIPSA DE RETICENȚĂ pentru a aborda toate problemele în mod deschis,
împreună cu subordonații, șefii sau colegii;

 UȘURINȚA CONTACTELOR UMANE, ce are la bază tactul de care dă dovadă și

înțelegerea naturii umane;

 aplicarea pe scară largă a DELEGĂRII în realizarea unor acțiuni;

 crearea unui CLIMAT DE MUNCĂ DESCHIS, favorabil dezvoltării personalității

subordonaților.
 AUTORITARUL ESTE CARACTERIZAT PRIN:

 SITUAREA PE PRIM PLAN a relațiilor ierarhice de subordonare;

 UTILIZAREA REDUSĂ a delegării și consultării subordonaților, uneori pentru a

masca unele lacune în pregătire;

 PLĂCEREA DE A COMANDA, îmbinată cu nepriceperea, conduce la un climat de

muncă auster, nefavorabil dezvoltării personalității subordonaților;

 EXCES de îndrumări și controale;

 aspectele de natură umană au o PONDERE REDUSĂ.

PARTICIPATIV - AUTORITARUL îmbină în proporții relativ egale caracteristici ale
celor două tipuri prezentate anterior.
 1.4.2 STILURI DE MANAGERI:

 Mintzberg a realizat un studiu aprofundat asupra comportamentului unui grup de manageri și a

oferit un set complex de 10 ROLURI JUCATE DE MANAGERI.

 El a demonstrat că MUNCA MANAGERILOR se caracterizează printr-un RITM SUSȚINUT, întreruperi,

etape scurte, varietate și fragmentare a activităților și printr-o preferință pentru contactele

verbale.

 Managerul își petrece o mare parte a timpului în ÎNTÂLNIRI PROGRAMATE ÎN PREALABIL,

întreținând, pe de altă parte o întreagă REȚEA DE CONTACTE în afara acestor întruniri.

ROLURILE pe care le îndeplinesc managerii se împart în trei mari categorii:

 ROLURI INTERPERSONALE: figurant, lider, liant.

 ROLURI INFORMAȚIONALE: monitor, iminent al informației, purtător de cuvânt

 ROLURI DECIZIONALE antreprenor, mânuitor de disfuncționalități, distribuitor de resurse,

negociator.
 I.ROLURI INTERPERSONALE
1. FIGURANT Rol:
Este un reprezentant al
organizației, obligaţiile sale
poartă un caracter juridic sau
social
Rol:
2. LIDER Stabilește un sistem de relații cu
subordonații, îi coordonează
(bazându-se pe comunicare) și îi
antrenează (bazându-se pe
motivare)
3. LIANT (agent
legătură)
Rol:
Menține legăturile în interiorul
și exteriorul organizației.
Tipul activității:
Participarea la ceremonii,
activităţi care sunt obligatorii
conform postului, primirea,
semnarea unor documente
Tipul activității:
Practic toate funcţiile de
dirijare: planificarea, organi-
zarea, coordonarea, antrenarea,
control-evaluare
Tipul activității:
Prelucrarea corespondenţei,
participarea la consfătuiri,
şedinţe, consilii, etc. Relaţiile
externe ale firmei.
 II.ROLURI INFORMAȚIONALE

Rol:
1. Monitor Scanează continuu mediul intern
și extern pentru identificarea
punctelor tari și slabe ale
organizației, precum și
oportunitățile și restricțiile din
mediul extern.
Tipul activității:
Prelucrarea corespondenţei,
menţinerea contactelor pentru
analiza informaţiei dărilor de
seamă, etc.

2. Eminent al Tipul activității:

informației Rol:
Transmite informaţia primită din
surse externe sau de la
subalterni, altor membri ai
organizaţiei.
Trimiterea corespondenţei prin
organizaţii pentru a primi
informaţia inversă, contacte de
recrutare pentru transmiterea
informaţiei (convorbiri,
întruniri).

3. Purtător de
cuvânt (simbol) Tipul activitații:
Rol: Participă la adunări prin poştă,
Transmite mesaje în mediul declaraţii orale, telefonice,
extern. organizarea întrunirilor,
susţinerea rapoartelor.
 III. ROLURI DECIZONALE

Rol:
Tipul activității:
Acționează ca inițiator,
Participă la adunări de
planificator, încurajează
apreciere a strategiei
inovația și schimbarea,
1. ANTREPRENOR transformă oportunitățile și
organizaţiei; analiza situaţiei;
elaborarea planurilor ce duc la
schimbările în planuri de
perfecţionarea şi elaborarea
acțiune pentru schimbare
noilor tipuri de producţie.

Tipul activitații:
2. MÂNUITOR DE Analiza problemelor operative şi
Rol:
DISFUNCȚIONALITĂȚI Previne și gestionează strategice. Probleme de criză.
(factor de soluționare a conflictele din organizație. Rezolvarea conflictelor.
conflictelor) Adaptarea la situaţii
neprevăzute.
 III. ROLURI DECIZONALE

Rol:
Tipul activității:
3. Distribuitor de Decide modul în care se
Elaborarea graficelor,
repartizează resursele critice:
resurse oameni, bani, materiale
programarea lucrului
subalternilor.
echipamente, informații.

Tipul activității:
Rol:
Ducerea tratativelor, negocierii,
4. Negociator Negociază cu subordonații, cu
vânzărilor, etc.
colegii și alte organizații.
ÎN FUNCȚIE DE CRITERIUL DE PRIORITATE A SARCINII SE POT
CONTURA:
 ROLURI CONSERVATOARE - care decurg din problemele de zi cu zi și, de regulă, duc la
fixarea atitudinilor conservatoare; managerii de astfel de orientare se conduc după
principiul „supraviețuire cu orice preț", evitând astfel orice conflict în cadrul
companiei, acest lucru conducând la restrângerea propriilor aspirații și propriilor
realizări;

 ROLURI CREATIVE - direcționate în susținerea expansiunii companiei, adaptarea sa la

mediul înconjurător, încurajarea managerilor în direcția autorealizării, ceea ce face
posibilă asigurarea politicii de dezvoltare dinamică pe termen lung.

 ROLURI STRATEGICE - implicate cel mai des în procesul de planificare, de definire și

realiniere a scopurilor organizației și a misiunii acesteia;

 ROLURI DE ORGANIZARE - făcând posibil ca managerul să organizeze cu exactitate

activitățile organizației și asigurarea funcționalității acesteia în funcție de așteptări.
 DEPRINDERILE ŞI ROLURILE MANAGERIALE

- DEPRINDERILE PROFESIONALE, adică abilităţile prin care se asigură randament în muncă

prin deţinerea unor cunoştinţe specifice.
- DEPRINDERILE ANALITICE, care asigură utilizarea unor tehnici ştiinţifice în rezolvarea
problemelor manageriale.
- DEPRINDERILE ÎN LUAREA DECIZIEI, sunt deosebit de importante având în vedere specificul
muncii manageriale. Acestea pot să determine ineficacitatea deprinderilor profesionale.
- DEPRINDERILE ÎN RELAŢIILE UMANE. Managerii în munca lor lucrează cu oamenii şi pentru
a obţine rezultate bune de la aceştia trebuie să-i înţeleagă.
- DEPRINDERILE ÎN COMUNICARE sunt esenţiale în activitatea managerială. Pentru
transmiterea deciziilor, a mesajelor, a informaţiilor în general, managerii trebuie să aleagă cele
mai convenabile căi pentru a reuşi să se facă înţeleşi iar executanţii să-şi realizeze în totalitate
sarcinile.
- DEPRINDERILE CONCEPTUALE reprezintă abilităţile de a surprinde ansamblul problemei, a
modului în care acţiunea diferită a părţilor componente influenţează sistemul firmă.