Templul din Ierusalim

Primul templu din Ierusalim

• Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a
fost lăcașul sfânt al vechilor evrei. După izvoarele biblice ar fi
fost construit de Solomon pe Muntele Moria, identificat
cu Muntele Templului din zilele noastre.
• Templul lui Solomon a fost distrus, după relatarea biblică, în
timpul cuceririi regatului Iudeei de către babilonieni, în anii
587-586 î.e.n. În timpul dominației persane, împăratul Cirus cel
Mare a permis evreilor reclădirea lui. Noua clădire este
cunoscută în istorie sub denumirea "Cel de-al Doilea Templu".
Ea a cunoscut o amplă restaurație în anii domniei regelui Irod
cel Mare.
Al doilea templu
din Ierusalim
• Al Doilea Templu din Ierusalim a fost distrus
de romani în timpul
represiunii revoltei evreilor din anii 66-73 e.n.
contra stăpânirii romane. În contrast cu alte
religii, religia iudaică era o religie monoteistă,
iar templul slujea cultului unui
singur Dumnezeu. Ierusalimul și templul său
au fost cucerite de patru ori într-o zi de sabat,
pentru că atunci evreii nu se apărau (Macabeii
au executat la rândul lor mulți evrei care
refuzau să se lupte în zi de șabat).
• Principalele sărbători religioase ale
iudaismului erau celebrate la templul din
Ierusalim, unde venea în pelerinaj întregul
popor.
Crestinii si templul
• După ce ucenicii evrei au frecventat un timp Templul (Fapte 2, 46; 3, 1-11; 21, 26), creştinii din evrei
şi din păgâni au considerat că Biserica (în sensul de comunitate locală) este adevăratul Templu,
având ca piatră de temelie pe Hristos (I Corinteni 3, 16 ş.u.; II Corinteni 6, 16-18; "piatra cea din
capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos" - Efeseni 2, 20).
• Fiecare creştin este templu al lui Dumnezeu (I Cor. 3, 17) sau templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19),
piatră a templului nefăcut de mână omenească despre care au vorbit proorocii (Isaia 66, 1 ş.u.;
Fapte 7, 49-51; 17, 24).
• Imaginea Bisericii ca adevărat templu având ca temelie pe Hristos este preluată de literatura
creştină timpurie, cum ar fi în Păstorul lui Herma (vedenia a 3-a, a turnului).
• La rândul lui, sfântul Marcu Ascetul preia imaginea templului, ca să vorbească despre omul botezat:
"Templul este lăcaşul sfânt al sufletului şi al trupului şi este zidit de Dumnezeu. Altarul este masa
nădejdii aşezată în acest templu. Pe ea se aduce de către minte şi se jertfeşte gândul cel întâi
născut al fiecărei întâmplări ca un animal întâi născut adus ca jertfă de ispăşire… Acest templu are
şi el un loc tainic în partea dinăuntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus ca Înaintemergător, locuind
de la Botez în noi… Acest loc este încăperea cea mai dinăuntru care deschizându-se, arhiereul
ceresc primeşte gândurile întâi născute ale minţii şi le mistuie în focul dumnezeiesc de care spune
că a venit să-l arunce de pe pământ." (Sfântul Marcu Ascetul, "Răspuns acelora care se îndoiesc
despre Dumnezeiescul Botez", Filocalia I, p. 283).
Restaurarea din
secolul I
• Templul a fost apoi restaurat și mărit în
secolul I î.Hr., în timpul domniei
regelui Iudeei Irod cel Mare. Templul
lui Irod era constituit din trei zone
concentrice care se înălţau treptat,
începând de la nivelul esplanadei şi
culminând cu Sfânta Sfintelor.
• Cele 3 zone erau:
Curtea paganilor
Curtea evreilor
Sanctuarul
Curtea paganilor
• Prima treaptă, care cuprindea aproape jumătate din toată suprafaţa, se
numea „Curtea păgânilor” şi era înconjurată de ziduri cu portice
acoperite. Aceste portice serveau drept adăpost împotriva soarelui şi
ploii. Sub unul dintre aceste portice a şezut Iisus, pe când avea
doisprezece ani, în mijlocul cărturarilor, ascultându-i şi întrebându-i
(Luca 2, 46). În timpul misiunii Sale, când Iisus venea în Ierusalim,
propovăduia sub aceste portice din „curtea neamurilor”. Sfântul
Evanghelist Ioan spune: „Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii
templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui
Solomon” (Ioan 10, 22-23). Cu alt prilej, la sărbătoarea Paştilor, Iisus i-
a alungat în afara acestor curţi cu portic pe vânzătorii de boi, oi şi
porumbei şi pe schimbătorii de bani (cf. Ioan 2, 14-15; Matei 21,
12,·Marca 11, 15; Luca 19, 45).
Curtea evreilor
• În mijlocul curţii neamurilor se ridicau alte ziduri – ca o a doua
terasă –, care împrejmuiau curtea interioară rezervată evreilor,
unde nu era îngăduit să intre nici un străin, care dacă ar fi
încălcat regula s-ar fi aflat în primejdie de moarte. Aici intrând
Apostolul Pavel a fost învinuit că a spurcat templul, aducând şi
elini în templu; şi scoțându-l afară, voiau să-l omoare (cf. Fapte
21, 27-30). Această terasă era înconjurată de o scară cu 14
trepte.
• În această curte învăţa Iisus poporul, când L-au întrebat arhiereii,
cărturarii şi bătrânii cu ce putere face El acestea (Luca 20, 1-8) şi tot aici
are loc alungarea vânzătorilor şi schimbători lor de bani din templu
(Luca 19, 45-40). Zidurile acestui templu, sau a doua terasă, aveau câte
patru uşi mari la nord şi sud. Iar la mijlocul faţadei dinspre răsărit era o
singură uşă mai mare şi mai împodobită decât celelalte, numită „Poarta
Frumoasă”, iar în faţa acesteia așteptau milă cerşetorii. La „Poarta
Frumoasă” l-au vindecat Petru şi Ioan pe ologul din naştere (Fapte 3, 1-
10).
Sanctuarul
• Templul propriu-zis sau Sanctuarul era locaşul sfânt sau Casa
lui Dumnezeu (Matei 23, 21), „Casa Tatălui” (Ioan 2, 16), în
care n-aveau voie să intre credincioşii, nici când aduceau
ofrande (Matei 5, 23-24) la altar, ci rămâneau în tindă.
• Sanctuarul era împărţit în trei părţi: „tinda” sau vestibulul;
„Sfânta”, unde intrau numai preoţii, şi „Sfânta Sfintelor”, unde
intra numai arhiereul o dată în an, la ziua înnoirii sau a
Ispăşirii. În „Sfânta Sfintelor” a avut Zaharia vedenia
îngerului, când a intrat în templul Domnului să tămâieze (Luca
1, 9). Tot aici se afla masa cu „pâinile punerii-înainte” (Matei
12, 4; Marcu 2, 26; Luca 6, 4; Evrei 9, 2), care se schimbau în
fiecare sâmbătă şi pe care nu aveau voie să le mănânce decât
preoţii.
Descoperirea unui sigiliu la Ierusalim

• În 25 decembrie 2011 s-a anunţat găsirea unui mic sigiliu de lut sub Oraşul Vechi
din Ierusalim. Pe sigiliu sunt scrise două cuvinte în aramaică care se
tălmăcesc:,,pur pentru Domnul". Sigiliul era folosit pentru a aproba un obiect
folosit în cadrul unui ritual, cum ar fi uleiul sau un animal sacrificat. ,,Sigiliul este
prima dovadă arheologică legată de practicile rituale din templu", a spus
arheologul Reich, de la Universitatea din Haifa. În plus, el este primul sigiliu scris
din a perioada sec I î.e.n-70 e.n (an în care romanii au distrus templul din
Ierusalim). Sigiliul a fost descoperit în cursul unor săpături desfăşurate de
arheologi aparţinând Israel Antiquities Authority. Este printre puţinele artefacte
legate de Templu. Sigiliul a fost găsit chiar lângă Templu. Sigilii similare sunt
menţionate în Mişna (Tractate Shekalim 5:1-5): Oricine cere libaţii, va merge la
Yohanan, care este responsabil de sigilii şi îi va da (suma potrivită) de bani şi va
primi în schimb un sigiliu. El va merge apoi la Ahiyah, care este responsabil cu
libaţiile, îi va da lui sigiliu şi va primi libaţiile de la el.