Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUNĂTĂȚII
NOASTRE” DE ION
DRUȚĂ
Liliana Negoițî
TEMELE ROMANULUI
Satul și țăranul în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, destinul poporului basarabean;
Satul și țăranul în perioada postbelică;
Dragostea;
Prietenia;
Familia;
Bunătatea;
Valorile general-umane ale spațiului rural;
Drama Patriei și a poporului într-un contex
istoric de dominație a Imperiului Rus, Primul
Război Mondial.
MESAJUL ROMANULUI
Țăranul duce o luptă de supraviețuire în
spațiul dintre Prut și Nistru, o luptă care s-a
axat pe sacrificiu, tenacitate, curaj, în
circumstanțe diferite, omenia se strecoară
la suprafață, precum și invidia, indiferența,
egoismul, etc.
SPAȚIUL
Spațiul dintre Prut și Nistru, Basarabia/Patria
Câmpia Sorocii/baștina
Satul Ciutura/familia
PROTAGONISTUL/TIMPUL
Onache Cărăbuș
- tinerețea, căsătoria, participant al Primului
Război Mondial (1914-1918) în armata
Țarului;
- cetățean după 1918 al Regatului Român,
Basarabia ca provincie, mobilizat și
demobilizat în calitate de rezervist;
- cetățean al RSSM după 1940, 1944 până la
moartea sa, la 70 de ani.
DRAMA PROTAGONISTULUI
Invidia;
Setea de îmbogățire cu orice preț a
prietenului;
Lipsa ideii de unitate și solidaritate etno-
națională.
TITLUL ROMANULUI
Titlul format dintr-o sintagmă.
Sintagma „povara bunătații” e o figură de stil, oximoron,
care exprimă adevărul dur: calitatea omului de a fi
mărinimos, de a sări în sprijinul semenilor, de a se
sacrifica în folosul comunității e substituită, înlocuită.
Bunătatea devine o povară în calea atingerii unor scopuri
egoiste, meschine, personale.
Bunătatea simbolizează eșecul nostru ca neam care se
zbuciumă într-un context istoric nefavorabil. Onache,
fiind înzestrat cu calități, parcurge un drum anevoios,
fără ca oamenii să-i fie recunoscători, nu are parte de
familie (soția îi moare, cei 2 feciori au cazut în război,
fiica, căsătorită cu un descendent al Bursucilor, se
îndepărtează de el).
REALIZĂRILE LUI ONACHE
Avere nu a acumulat.
Carieră nu a făcut.
Fapte de eroism nu a săvârșit.
Totuși, în roman, apare ca un păstor de
neam care tulbură conștiința.
SIMBOLURI
Piatra-statornicia neamului, rezistența lui spirituală
(cei care sunt rezistenți pot depăși răul), „Ciutura s-a
adunat lângă Pietroaie” (după incendiu);
Casa, construită pe dealul mare-lăcaș al bunătății și
ospitalității, omeniei;
Portița-pentru oaspeți, simbol al frumuseții și
bunătății care degradează intrând în zona indiferenței,
surzeniei spirituale, tristeții(vezi drama „Doina”);
Ciutura/fântâna- sat așezat între două dealuri, sat
vechi, întemeiat pe timpul lui Alexandru cel Bun,
fântâna avea o ciutură din lemn de stejar;
Pădure, verde pădure-renașterea, perenitatea
neamului.
CARACTERIZAREA LUI ONACHE CĂRĂBUȘ
„bun la gură”, de mic copil le turna cu
nemiluita. Deseori le potrivea atât de bine,
încât vorbele lui aduceau a zicală: jumătate
din poreclele satului porneau de la dânsul
porneau, era guraliv, bucșit cu snoave și
pătărănii.
„harul cuvântului țâșnește”
„băiat bun și tovarăș de credință”
„sufletul îi era plin de voie bună”
Satul: „Onache și Tincuța lui, băieți cinstiți și
curați ca lacrima”.
„ura nedreptatea, oriunde și oricând i-ar fi
răsărit ea în cale. Nedreptatea făcea din el
un ostaș într-o singură clipă, chemându-l
sub steagul libertății.”
„l-a înzestrat Dumnezeu cu duhul împotrivirii
celor streine firii omenești și el a căutat să
fie demn de aceste înalte daruri cerești.”
„nu a făcut negustorie cu darurile firii sale,
nu a primit pustiirea sufletească drept o
nouă treaptă a civilizației.”
„...te aprinzi dintr-o nimica toată, topești o
lume cu flacăra sufletului său, dar vine un
fluture negru și te stinge, te îngroapă, te
duci și nu mai ești.”
TINCUȚA