Oasele corpului uman pot fi:

 oase lungi:femurul, tibia, coastele

 oase late: omoplat, stern, oasele craniului
 oase scurte:carpienele, tarsienele
 oase neregulate: vertebrele.
Structura unui os lung
Un os lung este format din:

- corp= diafiză (țesut osos compact la inter. se găsește măduva galbenă)

- 2 capete (epifize) (prez. țesut osos spongios, la inter. se găsește măduva
roșie)
- periost = membrană conjunctivă – rol în creșterea osului în grosime
 Compoziția chimică a oaselor:
Apă = 20 %
Substanțe organice (oseina, colagen)
Substanțe anorganice: calciu, fosfor, magneziu, potasiu.
Toate oasele conțin două tipuri de țesut osos:

a) Țesut osos compat:

 lamele osoase dispuse concentric în jurul unor canale foarte subțiri;
 situat la suprafața oaselor.

b) Țesut osos spongios:

 lamele osoase care se întretaie și delimitează spații (aspect buretos)
care conțin măduvă osoasă roșie.;
 situat în interiorul oaselor.
Rolul sistemului osos:
susținerea greutății corpului;
protejează organe vitale;
în mișcarea și deplasarea organismului;
producerea globulelor roșii;
depozit de săruri minerale;
rol antitoxic.
OSTEOPOROZA
Apare mai ales la femeile în vârstă, din cauza pierderii de
substanțe minerale și creșterii dimensiunii spațiilor.
ARTICULAȚIILE
Oasele se leagă între ele prin intermediul
articulațiilor.

O articulație mobilă este formată din:

- capsula articulară: aspect de manșon,

fiind căptușită de membrana sinovială, care
secretă lichidul sinovial;

- suprafețele de articulație ale oaselor:

acoperite de cartilaje;

- cavitatea articulară: plină cu lichid

sinovial, cu rol în alunecarea capetelor
oaselor.
Articulațiile pot fi:
1. Articulații fixe:
- nu permit mișcarea oaselor între ele (suturi);
- ex. articulațiile dintre oasele craniului

2. Articulații semimobile:
 permit mișcări limitate;
 ex. articulațiile dintre vertebre.

3. Articulații mobile:
- permit mișcări ample;
- Ex. articulația genunchiului, cotului, umărului, etc.