Motivație și performanță

în context școlar

Profesor: Grigore Ana

Elevi: Bartolomeu Codruț-Alexandru

Berilă Valentin

Daniliuc Bianca-Elena

Dincă Delia-Alexandra
Motivația și autodeterminarea în școală
În capitolul dedicat motivării
și autodeterminării în școală Ei susțin că motivația
din cartea lui Boncu și internă și autonomia
Ceobanu, autorii explorează elevilor pot influența
importanța factorilor pozitiv învățarea și
motivaționali în procesul performanța școlară.
educațional:

Atunci când elevii se simt implicați activ în propriul proces de

învățare, au o mai mare tendință să-și stabilească obiective și să
depună eforturi pentru a le atinge. Motivația intrinsecă, care
provine din interiorul individului, este considerată a fi mai
durabilă și mai eficientă decât cea extrinsecă, care provine din
factori externi (recompense / pedepse).

Acestea includ oferirea de opțiuni

Boncu și Ceobanu discută
strategii și metode prin care
profesorii pot încuraja
dezvoltarea motivației și
autonomiei elevilor în școală:
în procesul de învățare, susținerea
dezvoltării intereselor personale
ale elevilor și furnizarea de
feedback constructiv pentru a
consolida încrederea în sine si
autonomia.
Din punctul de vedere
• Motivație intrinsecă
al celor doi autori, (internă);
motivația se împarte în • Motivație extrinsecă
două categorii (externă).
principale:

• Plăcerea de a învăța – elevii pot fi motivați de dorința lor naturală de a

Motivația
explora subiecte noi și de a înțelege lumea înconjurătoare.
• Curiozitatea – interesul pentru subiecte specifice sau pentru
cunoaștere în general poate fi o sursă puternică de motivație internă.
intrinsecă • Autorealizare: Dorința de a atinge potențialul maxim și de a dezvolta
în mod personal, poate fi un factor motivant puternic.

• Recunoașterea și aprecierea: Elevii pot fi motivați de aprecierea și

feedback-ul pozitiv din partea profesorilor, părinților sau colegilor

Motivația
pentru realizările lor.
• Recompense (materiale / sociale) – posibilitatea de a obține
recompense, cum ar fi note bune, premii sau privilegii sociale.
extrinsecă • Evitarea pedepsei sau a consecințelor negative: Temerea de a primi
note scăzute sau sancțiuni pot motiva elevii să depună eforturi în
învățare.
Motivația intrinsecă:

• se referă la dorința naturală internă de a se implica într-o activitate sau de a realiza ceva, fără a
fi influențată de factori externi precum recompense sau pedepse.

Impactul motivației intrinsecă

Efort susținut:
• Concentrare crescută;
• Implicare profundă.

Persistență:
• Capacitatea de a depăși obstacole;
• Rezistență la eșec.

Satisfacție și plăcere:
• Bucurie în activități;
• Satisfacție personală ridicată.

Autonomie și independență
• Capacitatea de a lua decizii;
• Acțiune Independentă.

Motivația extrinsecă se bazează pe influențe externe (recompense, recunoaștere

socială, evitarea pedepselor, etc).
Cum sunt și ce fac „controlorii”?

În opinia lui John Marshall Reeve (2010) există trei indicii după care ne putem da
seama dacă o persoană, de exemplu un profesor, are un stil motivațional care
promovează controlul.
• Primul indiciu: profesorul manifestă un fel de „blocare” în propria viziune, vede lucrurile doar din
perspectiva sa, neținând cont de perspectiva elevilor.
• Al doilea este obișnuința de a interveni și întrerupe elevii în timp ce își expun gândurile, emoțiile.
• Ultimul indiciu – un controlor nu doar întrerupe elevul, dar și cum ar trebui să gândească, ce ar trebui
să simtă sau comportamentul său.

Cum sunt și ce fac „facilitatorii”?

• La modul general, profesorii care sunt buni „facilitatori” sunt abili în a-i ajuta pe elevi să
interacționeze cât mai mult și îi încurajează pe elevi chiar și atunci când aceștia sunt nesiguri sau
întâmpină dificultăți în activitățile școlare.
 Motivația Motivația
reprezintă ,,ansamblul
factorilor dinamici care
determină conduita unui
individ” (Sillamy).

Al. Roșea susține că: ,,Prin motivație

înțelegem totalitatea mobilurilor interne
ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau
dobândite, conștientizate sau
neconștientizate, simple trebuințe
fiziologice sau idealuri abstracte”.

Motivația este factorul care determină

organismul sa acționeze și să urmărească
anumite scopuri. Chiar dacă uneori nu ne dăm
seama care e motivul pentru care facem o
acțiune sau alta, orice act de conduită este
motivat.
 • analizează factorii care
determină comportamentul
Studiul și mecanismele care le
explică efectele; acești
motivației: factori pot fi
numiți ,,motive”.

• Motivația – componentă
structural-funcțională
Distincție specifică sistemului psihic
uman; o stare de
între necesitate;
motivație • Motivul – forma concretă,
și motiv: actuală, în care activează și
• Se referă la totalitatea factorilor se manifestă o asemenea
care îl mobilizează pe elev la o stare de necesitate.
activitate menită să conducă la
asimilarea unor cunoștințe, la
formarea unor priceperi și
Motivația deprinderi;
• Energizează și facilitează procesul
învățării: de învățare prin: intensificarea
efortului, concentrarea atenției
elevului, crearea unei stări de
pregătire pentru activitatea de
învățare.
 Abraham Maslow
elaborează o teorie
extrem de cunoscută
care a avut un imens
succes. Aceasta
cuprinde următoarele
categorii de trebuinţe:
• trebuinţe fiziologice;
• trebuinţe de securitate;
• trebuinţe de iubire şi apartenenţă la grup;
• trebuinţe de stimă de sine;
• trebuinţe cognitive;
• trebuinţe estetice;
• trebuinţe de autoactualizare: de autorealizare şi de
valorificare a propriului potenţial.

• trebuinţe de deficienţă
• trebuinţe de creştere sau
Tot el dezvoltare.
repartizează • Psihologul american afirmă că,
aceste cu cât o trebuinţă se află mai
trebuinţe în spre vârful piramidei, cu atât ea
este mai specific umană, iar
două satisfacerea ei produce
categorii: mulţumire şi dezvoltă o
tensiune plăcută în organism.
 Motivele
fundamentale ale nevoia de nevoia de
nevoia de
realizare (de putere (de
comportamentului performanţă,
apartenenţă
autoritate, de
uman sunt trei, şi (de afiliere),
de reuşită), dominaţie).
anume:

Nevoia de coerenţă;
Abordări Atribuire şi motivaţie: se
cognitive ale disting două tipuri de atribuiri:
• atribuiri interne;
motivaţiei: • atribuiri externe.
Motivație și
performanță:
• Termenul ,,performanță”
desemnează rezultatele
observabile ale învățării.
Nivelul de aspirație –
reglează relația dintre
motivație și performanță.
• Este definit drept ,,așteptările
unei persoane privind realizarea
viitoare a unei sarcini date” (E.
Hoppe) sau ,,scopurile pe care își
propune să le atingă într-o
activitate în care este angajat
profesional, social, intelectual”
(F. Robaye).

Supramotivarea =
Optimum mobilizare energetică
motivațional: maximă și o tensiune
reprezintă o condiție emoțională ce pot avea
esențială pentru drept consecințe blocajul
reușita elevului în psihic, stresul,
activitatea școlară. dezorganizarea conduitei,
iar în final eșecul.
Problematica motivației școlare

Motivația elevului este o problemă importantă în învățământ atât pentru profesorul

care se confruntă cu situații benefice (elevul este motivat să învețe, are resurse
energetice și obiective clare), dar și pentru profesorul care se confruntă cu situații
dificile (când elevul are alte centre de interes decât cele școlare).

În învățare, dezvoltare, formare, motivația poate fi analizată pe două dimensiuni:

• Motivația generală pentru învățare-dezvoltare: este un aspect esențial al creșterii personale și

profesionale. Această motivație poate fi alimentată de mai multe factori și poate avea impact pozitiv
asupra calității vieții și realizărilor individuale. Aceasta este cea mai importantă deoarece persistă de-a
lungul anilor de școală și nu numai, profesorii contribuind la consolidarea ei.
• Motivația specifică pentru învățare-dezvoltare: poate varia considerabil de la o persoană la alta, în funcție
de obiectivele, interesele și nevoile individuale. Depinde de spiritul și atitudinea profesorului, cât și de
conținutul activității.
 Strâns legate de • Strategiile primare (identificarea, înțelegerea, reținerea
motivația materialului) – folosite pentru a opera asupra materialului;
acționează direct la dobândirea informației si prelucrarea
învățăturii- acesteia astfel încât să fie reținută și transformată mai bine.
• Strategiile-suport (tehnici de stabilire a unor atitudini propice
formării sunt învățării) sunt folosite pentru a opera asupra propriei
strategiile interiorități în scopul menținerii climatului intern propice
învățării – fac ca strategiile primare să câștige în eficiență.
învățării:

• Orientare completă înspre cerințele sarcinii – elevii puternic

orientați spre sarcină se descurcă mai bine cu înțelegerea
Un grup de cercetători discursului;
• Orientare spre sine – elevii cu puternică orientare spre sine se
finlandezi au descurcă cel mai greu în toate situațiile, din cauza efortului de
identificat trei tipuri adaptare pe care trebuie să-l facă;
de strategii de • Orientare spre cerințele grupului – elevii orientați spre
cerințele grupului (dependență socială) sunt sensibili la
învățare: așteptările si indicațiile profesorilor (eficienți în situația dată,
dar ineficienți în activarea cunoștințelor anterioare).
Stilul de învățare constă în preferințele individuale în ce privește mediul concret de învățare (unde, când, cu cine
preferă elevul să învețe). Cel mai frecvent stil de învățare este definit drept o combinație de caracteristici cognitive,
afective și de alți factori psihici care relevă felul în care elevul pricepe și răspunde la mediul de învățare.

McCleilland elaborează o teorie a motivației unde nevoia de realizare, este considerată alături de nevoia de
apartenență și cea de putere, unul dintre cele trei motive fundamentale ale comportamentului uman.

Nevoia de putere exprimă tendința noastră de a conduce – persoanele la care predomină tendințele de putere tind să
facă tot ce depinde de ele pentru a ocupa poziția cea mai înaltă într-o organizație.

Nevoia de apartenență exprimă tendința și dorința noastră de a fi acceptați de ceilalți, de a fi iubiți, protejați.
Persoanele la care predomină trebuința de afiliere vor căuta să stabilească noi prietenii care să le ofere satisfacții.

Nevoia de realizare exprimă aspirația de a atinge un scop, conform unor criterii bine stabilite.
 Nevoia de realizare, de performanță si performanța
obținută au un rol important în dinamica motivației; cu cât
un elev este mai motivat, cu atât performanța lui este mai
bună, iar de asemenea, cu cât performanța este mai bună,
cu atât motivația lui va crește.

Reglarea relației dintre motivație și

performanță se realizează prin intermediul
nivelului de aspirație.

Aspirația exprimă personalitatea unui individ;

reprezintă o dorință stimulată de imagini,
modele, care sunt rodul unei culturi.

Nașterea și dezvoltarea aspirațiilor sunt legate

de percepția și reprezentarea lumii exterioare și
a celuilalt, într-un mediu determinat.

Nivelul de aspirație nu este fix, el este în mod

obișnuit varibil. Specialiștii au constatat că el se
ridică, ăn general, ca urmare a reușitei, și că
scade ca efect al eșecului.

• O componentă motivațională;
Nivelul de aspirație are două • O componentă cognitiv-evaluativă (se stabilește în funcție de imaginea pe care
componente: un individ o are despre propria persoană).

Reiese că, nivelul de aspirație depinde de

previziunea persoanei asupra posibilităților
sale de reușită.
 În spatele oricărui
comportament uman, există o
intenție inconștientă pozitivă,
iar, într-un anumit moment,
aceasta a reprezentat cea mai
bună alegere pentru persoana
respectivă. Este foarte
important să plecăm de la Din orice rezultat putem
convingerea că elevii noștri au învăța ceva. Oamenii orientați
Să fie specific definit – intenții bune. pozitiv sunt capabili să învețe
precizat clar, deoarece un din majoritatea situațiilor și
obiectiv nedeterminat, prea din aproape toate rezultatele
vag, poartă în sine pe care le obțin; această
posibilitatea de a nu fi atins. abilitate este responsabilă,
într-o măsură semnificativă,
de succesul lor.

Să fie definit în termeni Dacă poate cineva din lumea

pozitivi – s-ar putea să asta să facă un lucru, atunci și
dispunem de atât de multe eu îl pot face. Capacitatea de
posibilități de a merge a face ține foarte mult de
oriunde, încât până la urmă ceea ce ne imaginăm că
să rămânem pe loc. putem face.

Realizarea lui să țină de propria

Pentru a fi eficienți într-o
persoană – în caz contrar, se
anumită situație este necesar să
expune riscului ca persoana
avem obiective bine definite.
respectivă să nu mai poată face
Pentru ca un obiectiv să fie bine
niciodată acel lucru necesar
definit, este necesară
pentru atingerea scopului, fapt
îndeplinirea câtorva condiții:
care atrage suferință.
 Bibliografie
1. Boncu Ș. și Ceobanu C. – coord., 2013, Psihosociologie școlară, Polirom, Iași – Cap.
18: Motivația și autodeterminarea în școală, pp 115-130;

2. Dorina Sălăvăstru, 2004, Psihologia educației, Polirom, Iași – Cap. 2:

Motivația...pp:69-90;

3. Gabriel Albu, 2005, Opsihologie a educației, Iași, Institutul European, Cap 1..-
Problematica motivației școlare..pp. 70-100.
Vă mulțumim pentru atenție!