Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HORTICULTURÃ, AN II
Student: Vasile Ionela-Mãdãlina
Conceptul de biodiversitate
Preocupările vizând direct ocrotirea naturii se manifestă în special începând
cu secolul XX.
Biodiversitatea reprezinta varietatea spectaculoasa a vietii pe planeta
noastra, incluzand totalitatea plantelor, animalelor, ecosistemelor si genelor,
precum si interactiunile dintre acestea. Fiind raspunzatoare de calitatea aerului
pe care-l respiram, calitatea apelor si o sursa permanenta de bunuri materiale,
umanitatea este dependenta de biodiversitate. Biodiversitate descrie intreaga
gama a variabilitatii organismelor vii in cadrul unui complex ecologic.
Nivelurile la care este și trebuie abordată diversitatea sunt următoarele:
Biodiversitatea genetică
Cuprinde totalitatea speciilor aflate într-un anumit biotop,
o anumită regiune, țară ș.a.m.d, privite și prin prisma
importanței biogeografice, a efectivelor populațiilor și a
suprafețelor ocupate de acestea.
Variabilitatea genetică pe care o găsim la indivizii aceleiași
specii este rezultatul unei serii de procese precum: mutații,
recombinare, polimorfisme genetice, izolarea bazei
genetice, presiuni selective locale și gradienți, printre
altele.
Biodiversitatea ecologică.
De-a lungul timpului, cel mai adesea prin
metode empirice, comunitățile umane au
obținut un număr impresionant de soiuri
tradiționale sau locale, precum și de rase.
Privește mozaicul realizat de diversele
comunități de organisme, dar și complexul de
relații funcționale care guvernează ecosistemele
prezente. Acest tip de biodiversitate este, în
mod cert, cel mai puțin studiat, întrucât el nu
privește numai tipul de ecosistem și structura sa
specifică, ci mai ales bogăția și lungimea
lanțurilor și rețelelor trofice, modul în care se
realizează circulația materiei și energiei,
precum și evaluarea capacității de producție și
de suport a fiecărui tip de ecosistem în parte.
Biodiversitatea culturală
Se consideră ca toate practicile, tradițiile și creațiile
umane, care au ca obiect ori ca bază de inspirație
componente ale viului, în toată complexitatea sa.
Prin aceste practici și tradiții, omul a reușit să creeze
biodiversitate (specii hibride, varietăți, soiuri și rase) ori
să conserve anumite fragmente din ecosistemele
apropiate sufletului unei anumite comunități umane și
într-o anumită perioadă a dezvoltării societății.
În toate regiunile Globului, de-a lungul secolelor,
populația umană și-a construit așezări și și-a dezvoltat un
anumit sistem agro-silvo-pastoral
În același timp, s-au consolidat o serie de tradiții
populare, de ritualuri păgâne sau creștine, multe având
ca "actori" elemente din mediul înconjurător.
Eliminarea acestor practici și tradiții a dus și duce,
implicit, la dispariția factorilor care au menținut o
anumită specie, un anumit tip de habitat în spațiul
comunității respective.
De ce este importantă biodiversitatea?
De la minunatele păduri tropicale ale lumii la micile parcuri și
grădini, de la balena albastră la ciupercile microscopice,
biodiversitatea ilustrează extraordinara varietate a vieții pe
Pământ. Noi, oamenii, suntem parte din această ordine a firii și
profund dependenți de ea: ne oferă hrana pe care o consumăm,
ne filtrează apa pe care o bem și ne dăruiește aerul pe care îl
respirăm.
Potrivit Forumului Economic Mondial, aproape jumătate din
PIB-ul mondial (aproximativ 40 de mii de miliarde
EUR) depinde de mediul natural și de resursele acestuia. Cele
mai mari sectoare ale economiei (construcțiile, agricultura și
industria alimentară și a băuturilor) depind foarte mult de
natură.
Cauzele distrugerii biodiversitatii
distrugerea habitatelor
fragmentarea habitatelor
degradarea habitatelor (inclusiv poluarea)
schimbările climatice globale
supraexploatarea de către om a speciilor
invazia speciilor exotice
răspândirea bolilor
Lista rosie
Floarea de colt (Leontopodium alpinum)
Biodiversitatea este în declin într-un ritm alarmant. Țările UE sunt decise să restaureze natura și diversitatea
acesteia.
UE și statele sale membre s-au angajat ca până în 2030 biodiversitatea Europei să se afle pe calea redresării.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cadrul legislativ naţional privind conservarea biodiversităţii a fost
armonizat cu legislaţia Uniunii.
Conservarea biodiversităţii în România, inclusiv a celei costiere este reglementată prin tratate/convenţii/ acorduri şi
legi. Legislaţia UE are la bază Tratatul Comunităţii Europene prin care au fost stabilite principiile generale privind
politicile de mediu.
Strategia UE privind Biodiversitatea pentru 2030 reprezintă un plan cuprinzător, ambițios și pe termen lung pentru
protejarea naturii și inversarea degradării ecosistemelor. A fost adoptată de Comisia Europeană în iunie 2020.
Printre principalele acțiuni care trebuie întreprinse până în 2030 se numără:
crearea unor zone protejate care să acopere cel puțin 30% din suprafața terestră și maritimă a UE, extinzând
acoperirea zonelor Natura 2000 existente
refacerea ecosistemelor degradate de pe teritoriul UE până în 2030 printr-o serie de angajamente și măsuri specifice,
inclusiv reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor și a riscului aferent până în 2030 și plantarea a 3 miliarde de
copaci în întreaga UE
alocarea a 20 de miliarde EUR pe an pentru a proteja și promova biodiversitatea prin intermediul fondurilor UE și
prin mobilizarea surselor de finanțare naționale și private
Tipuri de arii naturale protejate de interes internațional
În această categorie intră acele zone care au fost desemnate conform convențiilor internaționale la care România este
parte sau a unor organisme recunoscute la nivel internațional. În România avem următoarele tipuri de arii naturale
protejate de interes internațional:
Tipuri de arii naturale protejate de interes
internațional
Este interesant faptul că, deşi omenirea îşi dă seama şi recunoaşte pierderile de resurse
biologice şi mai ales consecinţele lor, degradarea mediului continuă, iar măsurile aşteptate
nu se întrevăd în raport cu urgenţele.
Conform datelor FAO, (Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură):
60% dintre ecosistemele lumii sunt degradate sau folosite nesustenabil; 75% dintre speciile
de peşti sunt supra-exploatate sau degradate, iar 75% din diversitatea genetică a recoltei
agricole a fost pierdută la nivel global începând cu 1990.
Aproximativ 13 milioane de hectare de păduri tropicale sunt tăiate în fiecare an, iar 20%
dintre recifurile de corali tropicali au dispărut. În UE, doar 17% dintre habitate şi specii şi
11% dintre ecosistemele cheie protejate de legislaţia europeană sunt în stare bună.
Ocrotirea naturii nu înseamnă întoarcerea la natura preistorică, ci crearea unor noi
echilibre ale mediului înconjurător în care omul să-şi desfăşoare mai departe progresele
civilizaţiei, folosind raţional resursele naturale pentru crearea condiţiilor de confort.
WEBOGRAFIE
https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/biodiversity-13-2020/ro/
https://
agriculture.ec.europa.eu/international/international-cooperation/internation
al-organisations/fao_ro
https://am.gov.md/ro/content/biodiversitatea-%
E2%80%93-nevoia-urgent%C4%83-de-ac%C8%9Biune
https://www.romaniaecologica.ro/
https://www.eco-romania.ro/blog/tipuri-de-arii-naturale-protejate-si-diferen
tele-dintre-ele
/