Caracteristica și

formele realizării
dreptului
Proiect realizat de către :
Andrei Dinga , Hotnog Bogdan-Emanuel , Bilibou Bianca-Georgiana,
Gațu Constantin, Moise Elena-Claudia, Ciobanu Bianca,
 Cuprins
Conceptul de realizare a Realizarea dreptului prin activitatea de

01 03
dreptului executare si respectare a legilor

Bilibou Bianca-Georgiana Ciobanu Bianca

Formele de realizare a Realizarea dreptului prin aplicarea normelor

02 04
dreptului juridice de catre organele statului

Bilibou Bianca-Georgiana Ciobanu Bianca

 Cuprins
Aplicarea dreptului ca forma de
Rolul instantelor juridiciare

05 07
realizare a dreptului
Dinga Andrei Moise Claudia-Elena

Accepatrea regulilor de drept de Conceptul si tipurile

06 08
cei interesati lacunelor in drept
Dinga Andrei Moise Claudia-Elena
 Cuprins

Modalitatile de depistare si de Aplicarea dreptului prin analogie.

09 10
inlaturare a lacunelor in drept Analogia legii
Gațu Constantin Hotnog Bogdan-Emanuel

Exercitii de verificare ale

cunostiintelor
01
Conceptul de
realizare a dreptului
 Noțiunea si realizarea dreptului
• Realizarea dreptului- procesul de transpunere în practică a normelor
juridice, prin care subiectele de drept respectă și excecută normele
juridice, iar autoritățile statului le aplică în funcție de compentența lor.

• Realizarea dreptului înseamnă analiza modului in care societatea

receptează și agreează dreptul, avand o atitudine de conformare sau nu.

În cazul în care se încalcă normele de drept, autoritățile statale acționează

în vederea restabilirii acesteia, realizand astfel, însuși dreptul.
 De asemenea, „Dreptul, consideră Ihering, există pentru a se realiza.
Realizarea este viața și realitatea dreptului; Ea este chiar dreptul”

• Existența și realizarea dreptului reprezintă condițiile ordinii publice.

Ordinea constituie premisa esențială a coeziunii sociale, fiind condiționată de
existența sistemlor normative și de traducerea în viață a conținutului
preceptiv al acestora.

În acest context se plaseaza și ordinea de drept, care reprezintă desfășurarea

vieții sociale în conformitate cu prevederile normelor juridice.
02
Formele de realizare a
dreptului
 Formele de realizare a dreptului
• 1. Realizarea dreptului prin executarea și respectarea lui de bunăvoie de către cetățeni

Presupune subordonarea față de conduita-tip, subordonare ce înseamnă acte de respectare a normei juridice sau acte de
punere în aplicare ( ex- plata impozitului)

Atitudinea de conformare poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune- realizarea dreptului de către cetățeni nu
înseamnă exclusiv a face ceva, pentru că respectarea normei poate avea și a doua formă a conduitei umane, cea de
abținere.

• 2. Aplicarea dreptului de către autoritățile statale

Aplicarea dreptului înseamnă un sistem de acțiuni statale pentru punerea în practică conținutului normei juridice.

Cele doua forme sunt sesizare și în literatura juridică occidentală. „Există- notează H.L.A Hart-
două condiții minime, necesare și suficiente, pentru o bună funcționare a unui sistem legal:
cetățenii să se supună normelor de drept, iar funcționarii să considere aceste reguli ca standarde
oficiale de comportament, aplicandu-le întocmai.”
 Următoarele etape (faze) de aplicare a dreptului:
• 1. Examinarea (cercetarea) stărilor de fapt.

Această fază începe cu identificarea cercului de fapte, necesare pentru rezolvarea cazului, după care
urmează culegerea şi întărirea procesuală a faptelor obţinute, nemijlocit cercetarea acestor fapte,
stabilirea veridicităţii şi numărului lor şi, în final, evaluarea acestor fapte din punctul de vedere al
veridicităţii lor, a existenţei sau lipsei lor.

Sigur, toate aceste acţiuni indicate sunt reciproc legate. Culegerea, analiza şi evaluarea faptelor, necesare
pentru rezolvarea cazului, se efectuează, de obicei, nu cu orice mijloace existente, dar cu ajutorul
mijloacelor juridice concrete în formele şi ordinea stabilită de legislaţie.

Deseori, în lege se indică special ce izvoare şi în ce consecutivitate procesuală pot fi folosite în calitate
de probe pe acest caz (de exemplu, codurile de procedură civilă, penală).

În urma examinării (cercetării) stărilor de fapt pe caz, trebuie de obţinut adevărul obiectiv. Cerinţa
obţinerii adevărului pe caz înseamnă că hotărârea trebuie să se bazeze pe faptele autentice, verificate şi
demonstrate, că este necesară examinarea multilaterală, totală şi exhaustivă a împrejurărilor cazului.
• 2. Alegerea normei juridice corespunzătoare.

Această etapă, în exterior, se evidenţiază în aşa-numita calificare juridică, adică în a stabili norma în
baza căreia trebuie hotărât cazul examinat. Legătura strânsă şi intercondiţionarea normelor juridice
presupune necesitatea alegerii, în multe cazuri, nu a uneia, ci a mai multor norme juridice, care se
completează, dezvoltă, concretizează reciproc şi care numai în complexitate formează baza juridică
pentru hotărârea cazului dat.

• 3. Verificarea originalităţii textului normei.

Analiza normei din punctul de vedere al legalităţii, acţiunea ei în timp, spaţiu şi asupra persoanei. Toate acţiunile
indicate sunt condiţii preliminare necesare, premisă pentru următoarea etapă de bază – analiza conţinutului
normei juridice, interpretarea ei. Organul de aplicare a dreptului trebuie să posede textul exact al actului
normativ la rezolvarea cazului concret, pentru evitarea apariţiei greşelilor şi a neînţelegerilor. De aici, este
importantă stabilirea textului original al normei, de care se foloseşte organul de aplicare a dreptului. Textul
folosit trebuie găsit în sursele oficiale de publicare a actelor normative (de exemplu, Monitorul Oficial). Dacă
sunt alte izvoare oficiale, în acest caz, trebuie luată ultima redactare a publicării oficiale, cu toate modificările
şi completările la ziua adoptării actului de aplicare a dreptului.
• 4. Analiza conţinutului dreptului (interpretarea).

Cu această etapă se finalizează procesul studierii normei alese (găsite). Ea

reprezintă un moment important în procesul de aplicare a dreptului şi constă
în explicarea înţelesului exact şi complet al normei juridice, în găsirea celei
mai adecvate soluţii juridice pentru fapta concretă data

• 5. Emiterea hotărârii pe caz de către organul competent.

Aceasta reprezintă etapa principală, ,,hotărâtoare” a aplicării dreptului. Anume la emiterea,

în baza normelor juridice ce au importanţă oficială, a actului individual cu un caracter
autoritar (hotărârea instanţei de judecată, ordinul conducătorului organizaţiei etc.) şi se
evidenţiază aplicarea dreptului, pe când toate celelalte etape doar pregătesc condiţiile
preliminare şi materialele pentru hotărârea definitivă.
• 6. Aducerea la cunoştinţa persoanelor cointeresate a conţinutului hotărârii
(informarea).

Această etapă se realizează imediat după emiterea hotărârii (de exemplu, după
pronunţarea sentinţei sau a hotărârii instanţei de judecată) sau mai târziu. În ce forme
s-ar aduce la cunoştinţă hotărârea, ea, în regim strict, legal, obligatoriu trebuie să aibă
loc. Organele statale, organizaţiile sau indivizii trebuie să cunoască toate hotărârile
legale ce le afectează direct.

• 7. Executarea hotărârii emise.

Aplicarea dreptului nu ar avea un caracter de finalizare, dacă ne-am limita doar la

pronunţarea (aducerea la cunoştinţă) a hotărârii emise. Nu poate exista „hotărârea
doar pentru hotărâre”29. Este importantă nu doar emiterea unei hotărâri legale şi corecte
(de exemplu, sentinţa), ci şi executarea acestei hotărâri, transpunerea în viaţă, activitatea
reală. Numai o asemenea aplicare mărturiseşte despre aplicarea totală a dreptului, ca o
formă a realizării.
 Realizarea dreptului prin
03 activitatea de executare și
respectare a legilor
 Realizarea dreptului prin activitatea de executare și
respectare a legilor
În mod necesar, conformarea și respectarea legilor în procesul de realizare a dreptului
adoptă forme determinate de tipurile de norme juridice care trebuie urmate. Aceste tipuri
de norme sunt în ele însele definite în funcție de criteriul general al conduitelor impuse
subiecților, așa cum am discutat anterior. În conformitate cu acest criteriu, putem
identifica norme onerative, prohibitive și permisive.

• O modalitate inițială de implementare a dreptului constă în respectarea normelor

prohibitive (din domeniul dreptului penal, administrativ, financiar etc.). Abținerea de
la săvârșirea faptelor interzise reprezintă însăși modalitatea de a pune în practică
interdicția impusă de normă. Pentru aceasta, nu este nevoie de operațiuni juridice
complexe, elaborarea de acte juridice sau instituirea imediată a unor relații juridice.
Așa cum am subliniat în alt context, încălcarea normelor prohibitive și, implicit,
aplicarea sancțiunii juridice sunt cele care generează relații juridice.
• Eficacitatea sanctiunii, privita ca factor de modelare a conduitei umane, rezida în
trei elemente: gradul de probabilitate a aplicarii unei sanctiuni, nivelul de
rationalitate al subiectului de drept în cauza si însemnatatea - relativa si înselatoare
- a avantajelor scontate prin încalcarea normei de drept.

• A doua modalitate de implementare a dreptului prin respectarea și executarea

legilor intervine în contextul normelor permisive și onerative; atât cetățenii, cât și
unele entități colective de drept sunt în situația de a întreprinde acțiuni care să
conducă la formarea unor relații juridice conforme legii, fără a fi necesară
încheierea unui act într-o formă oficială sau participarea vreunui organ de stat..
(Avem în vedere, de pilda, faptul obisnuit al cumpararii unor produse, al
împrumutului, între persoane apropiate, de bani sau obiecte uzuale, al schimbului
în natura între persoane s.a.)
 Realizarea dreptului prin
04 aplicarea normelor juridice
de către organele statului
• Implementarea dreptului reprezintă o modalitate specifică de punere în
practică, implicând elaborarea unui act juridic de către un organ de stat
competent, respectând o formă și procedură prestabilite, cunoscut sub
denumirea de actul de aplicare al dreptului.

În timp ce forma, anterior analizata, de realizare a dreptului prin respectarea si

executarea normelor juridice se poate desfasura si în fapt, în afara producerii
unor raporturi juridice, aplicarea dreptului se leaga direct de crearea si
desfasurarea unor raporturi juridice, anume acelea la care unsubiect este
întotdeauna un organ de stat, caruia legea îi prezerva prerogative determinate.

În cadrul relațiilor juridice din această categorie, se constată sau se recunosc

exclusiv drepturile și obligațiile care au fundament real în normele juridice
însele.
Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către
organele statului

• Varietatea normelor juridice, ca expresie directă a

diversității fenomenelor sociale, conduce la concluzia că
aceste reguli nu pot fi realizate exclusiv prin respectarea și
implementarea lor de către cetățeni și entitățile colective
non-statale.

Îndeplinirea scopului social al dreptului necesită în mod

concomitent o activitate complexă de organizare și asigurare a
executării normelor juridice de către factorii puterii publice, în
special organele de stat.
• Aplicarea dreptului este atribuită, în diferite grade, atât puterii
legislative, cât și celei executive, precum și instanțelor judecătorești.
Parlamentul, deși are în principal atribuții legislative, emite totuși și acte
de aplicare a dreptului, cum ar fi aprobarea listei Guvernului.

În ceea ce privește Guvernul, ponderea se concentrează asupra actelor de

aplicare a dreptului, transmițând dispoziții către verigile executive
subordonate pentru îndeplinirea unor sarcini specifice, deși are și capacitatea
de a adopta acte cu caracter normativ (conform discutiei anterioare).

Instantele judecătorești nu pot elabora decât acte de aplicare a dreptului,

reprezentate de hotărârile judecătorești.
 05
Aplicarea dreptului ca formă de
realizare a dreptului
Aplicarea dreptului ca formă de realizare a dreptului

• Pentru a defini conceptul de „aplicare a dreptului”, strâns legat de procesul de

elaborare a normelor juridice, punctul de plecare de la care s-a pornit a fost scopul
acestora în societate – menţinerea ordinii sociale, precum și factorii macrosociali
(spre exemplu, forma de guvernnământ, structura statului, tipul relaţiilor economice,
gradul de cultură şi civilizaţie, contextul politic, etc.) şi factorii dependenţi de natura
umană (personalitatea, educaţia şi conştiinţa fiecărui individ) implicați în activitatea
de realizare a dreptului.

Pornind de la aspectele mai sus-menţionate, am încercat să elaborăm o definiție

a realizării dreptului, considerând că aceasta este procesul complex al implementării
prevederilor normelor juridice în viaţa socială, proces în cadrul căruia, pe de o parte,
membrii societății le acceptă, le respectă şi le execută, iar organele de stat competente
le aplică
• Între realizarea şi aplicarea dreptului se stabilește o relaţie întreg-parte
întrucât prima noţiune – realizarea – implică două forme:

• Realizarea dreptului prin intermediul actelor de executare şi de

respectare a prevederilor actelor normative, de bună voie, de către
subiecţii de drept (persoane fizice şi juridice, publice sau private, organe şi
instituţii de stat, organisme nestatale, organizaţii şi asociaţii ale societăţii
civile etc.)

• Realizarea dreptului prin intermediul actelor de aplicare a legii

(sub toate formele sale) de către organele statului şi celelalte organisme
sociale, formă care apare ca un corolar al apanajului prerogativei statale
de reglementare a relațiilor sociale.
• Ca formă de realizare a dreptului, aplicarea dreptului constă într-un
proces complex de înfăptuire a prevederilor normelor juridice în
practica relațiilor sociale care implică intervenţia unui organ de stat
competent care elaborează, după o procedură prestabilită, un act
juridic în anumite forme specifice – actul de aplicare.

• Etapele aplicării normelor de drept sunt: stabilirea stării de fapt,

alegerea normei de drept aplicabile situaţiei concrete (fază în care se
pune și problema interpretării normei juridice), elaborarea și emiterea
actului de aplicare, executarea acestuia, controlul activităţii de aplicare
a dreptului.
06
Acceptarea regulilor de
drept de cei interesați
 Acceptarea regulilor de drept de cei interesați
• Actul normativ juridic este un act de conducere sociala.
In forma ei generala, legea exprima derzideratele sociale majore ,da expresie
diferitelor interese , scopuri si aspiratii individuale si ale comunitatii ,
creand-se astfel un adevarat sistem de drepturi si obligatii , in cadrul
carora urmeaza sa intre membrii societatii .

Actionand in acest fel , dreptul efectueaza o operatiune de programare

sociala, calauzind actiunile individuale si colective determinand, adesea,
optiunile membrilor colectivitatii in procesele complexe de integrare
sociala.

„Dreptul oferă oamenilor modele de comportament,

construieşte tipologii subordonate unor scopuri practice”.
• Statul, ca reprezentant politic al societăţii, atunci când
creează normele juridice trebuie să ţină seama de un
complex de factori care vor participa la punerea în aplicare
a normelor juridice edictate, şi anume: gradul de înţelegere
şi de acceptare benevolă a cadrului juridic (ordinea
juridică) creat prin normele de drept.

Pornind de aici, se cere a se institui acea ordine socială care

să corespundă cel mai bine cerinţelor sociale.
• Disciplinarea oamenilor se poate face cel mai uşor
prin conştientizarea lor.

Libertatea omului nu trebuie confundată cu „fac ce

vreau”, această libertate trebuie să se manifeste în
cadrul unei ordini sociale.

În caz contrar vom avea o „libertate în anarhie”, ceea

ce nu poate fi admis de majoritatea membrilor
societăţii care acceptă şi respectă normele juridice.
07
Rolul instanțelor
judecătorești
 Rolul instanțelor judecătorești
Rolul instanțelor judiciare este de a asigura o administrație corectă și echitabilă a legii.
Acestea judecă și rezolvă litigiile, aplică legile și asigură dreptatea în conformitate cu principiile
legii.

Instanțele judiciare au responsabilitatea de a interpreta legile, de a rezolva conflicte legale și de a

lua decizii în baza faptelor prezentate în fața lor.

Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești:

Inalta Curte de Casație si Justiție
Curțile de apel
Tribunalele
Tribunalele specializate
Judecătoriile
Instanțele militare
 Inalta Curte de Casație si Justiție

• Înalta Curte de Casație și Justiție – este instanța supremă în România, având
sediul în București. Instanta este divizată în trei secții (civilă, penală și contencios
administrates și fiscal), Completul de 5 judecători și Secțiile Unite.

• Înalta Curte judecă doar în recurs. Totodată este competentă să judece recursuri în
interesul legii – privind aspecte juridice soluționate diferit de instanțele de judecată
și dă decizii preliminare privind interpretarea juridică a normelor neclare.
 Curțile de apel

• Curțile de Apel – au sub jurisdicția lor Tribunalele și Tribunalele specializate. În
prezent sunt 15 Curți de Apel situate în regiunile importante ale țării.

• Curțile de Apel judecă doar în Apel și Recurs în acțiunile civile. Ca primă instanță,
Curtea de Apel este competentă să judece în acțiuni administrative care implică
instituții central administrative (ex. Ministere) și în anumite acțiuni penale,
prevăzute de lege.
 Tribunalele

• Tribunalele – sunt organizate în fiecare județ din

România și București și se află sub jurisdicția
Curților de Apel. În total sunt 42 de Tribunale.

Tribunalele sunt competente să judece în prima

instanță, apel și recurs.
 Judecătoriile
• Judecătoriile – se află sub jurisdicția Tribunalelor și sunt localizate în
orașele mari din România.

În prezent, există 188 de Judecătorii.

Acestea au competență generală de a judeca orice proces care nu este trimis în
mod expres de lege sub jurisdicția altei Curți (ex. orice acțiune cu o valoare mai
mare de 200.000 RON este judecată în prima instanță de către Tribunal; toate
acțiunile legate de insolvență sunt judecate în prima instanță de Tribunal).

O decizie dată de prima instanță de judecată poate fi atacată cu apel la

următoarea instanță ierarhică.
08
Conceptul si tipul
lacunelor în drept
 Conceptul si tipul lacunelor în drept

• În drept, o lacună se referă la o situație în care normele juridice

existente nu acoperă sau nu reglementează în mod explicit o
anumită situație.

Există trei tipuri principale de lacune în drept:

 • 1. Lacuna legislativă (lacuna legis)
Apare atunci când o normă legală nu tratează în mod explicit o situație sau o problemă.
Este o omisiune în textul de lege.

• 2. Lacuna jurisprudențială (lacuna iuris)

Se referă la absența sau ambiguizarea interpretării în jurisprudența existentă.

Pot exista situații în care instanțele nu au tratat încă o anumită problemă sau în care deciziile anterioare sunt contradictorii.

• 3. Lacuna tehnico-juridică (lacuna technica)

Apare atunci când o normă legală existentă este tehnic ambiguă sau dificil de aplicat în practică, generând
incertitudine cu privire la modul în care ar trebui interpretată sau implementată.
! Soluțiile lacunelor pot implica interpretarea
analogică a legilor existente, recurgerea la principiile
generale ale dreptului sau, în unele cazuri, solicitarea
intervenției legislative pentru a completa vidul legal.
 Modalitățile de depistare și
09 de înlăturare a lacunelor în
drept
Modalitățile de depistare și de înlăturare
a lacunelor in drept
Din cele mai vechi timpuri societatea a resimţit necesitatea instituirii şi respectării
anumitor reguli de conduită, obligatorii pentru toţi membrii comunităţii, generate
de cerinţele vieţii în comun şi menite a face posibilă coexistenţa indivizilor în
cadrul unei colectivităţi.

• Dezvoltarea societății și noile provocări cer instituționalizarea și

îmbunătățirea legilor pentru a reflecta fenomenele sociale și economice în
continuă mișcare. Legea are un caracter dinamic și trebuie să se adapteze la
evoluția societății.
Însă, normele de drept, punând în ordine relaţiile sociale, nu întotdeauna
reuşesc să asigure o reglementare deplină, în corespundere cu cerinţele
vieţii, fapt care conduce la apariţia unor lacune în reglementările de
drept.

Lacuna, la rândul său, constituie un fenomen care se răsfrânge negativ

asupra eficacităţii normelor în vigoare, frânează aplicarea lor şi, în cele
din urmă, blochează dezvoltarea relaţiilor sociale.
Tocmai de aceea înlăturarea lor constituie un efort permanent al
organelor creative de drept. Lacunele în drept includ în sine
potenţiala necorespundere a formei şi conţinutului sistemului de
drept.

În mare, putem conchide că ignorarea regulilor elaborării actului

normativ are drept consecinţă apariţia lacunelor în drept.

Tocmai de aceea elaborarea actelor normative este un proces de

mare complexitate, în care trebuie luate „în calcul” o serie
întreagă de factori politici, economici, morali, sociali naturali,
istorici, naţionali şi internaţionali etc.
De altfel, pentru prevenirea apariţiei lacunelor în drept, în
procesul elaborării actelor normative trebuie să se ţină cont de
tehnica legislativă, care reprezintă o totalitate de principii şi
proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative.

Tehnica juridică ce reprezintă un concept complex de reguli,

principii, metode, procedee, operaţii folosite pentru elaborarea,
realizarea, aplicarea şi interpretarea normelor juridice, în cadrul
cărora trebuie să se ţină cont de principiile şi etapele procesului
de elaborare a actelor normative, de părţile constitutive şi
structura internă a actelor normative, limbaj şi stil etc.
Pentru finalul acestei relatări se impune următoarea concluzie
definitorie:

Lacuna în drept este lipsa totală sau parţială a prevederilor

normative, a căror necesitate este condiţionată de dezvoltarea
relaţiilor sociale şi de cerinţa de soluţionare practică a cazului dat,
de principiile generale, de politică, de sensul şi conţinutul
legislaţiei în vigoare, îndreptate spre reglementarea factorilor
sociali în sfera influenţei juridice.
 Aplicarea dreptului prin
10 analogie & Analogia legii
Aplicarea dreptului prin analogie & Analogia
legii

1.Natura juridică a analogiei

Analogia este prezentată pe de o parte ca procedeu al interpretării

normelor juridice, iar pe de altă parte se aduce în vedere și opinia
conform căreia analogia constituie o metodă de interpretare
constructivă cu cele două trăsaturi de extindere sau de restrângere a
sferei de aplicare a normei supuse analogiei.
2. Formele analogiei

Analogia se poate prezenta, conform doctrine, sub două forme:

analogia legii și analogia dreptului

• Analogia legii reprezintă precedeul la care persoanele

care aplică legea recurg atunci când constată lipsa unei norme
juridice( a unui text normativ) care să reglementeze cazul
dedus spre soluționare. Altfel spus, nu găsim un text de lege, o
încadrare juridică a unui caz particular.
• Analogia dreptului reprezintă procedeul la care se
recurge atunci când în soluționarea unei cauze se
constată nu numai că lipsește un text de lege care să
se plieze pe cauza dedusă spre soluționare, însă nici
nu pot fi găsite norme sau texte juridice care
reglementează cauze similare, drept urmare
judecătorul va soluționa cauza dată prin aplicarea
principiilor generale ale dreptului.
Norma juridică care se creează prin aplicarea analogiei reprezintă rezultatul
conștiinței juridice a organului de aplicare și nu dobândește în actul de soluționare
a speței calitatea de izvor de drept.

Pentru a fi aplicată analogia legii trebuie să fie îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

• Raportul juridic ce trebuie soluționat să fie asemănător cu raportul juridic

reglementat de norma care urmează să fie aplicată prin analogie;

• Norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie o normă cu caracter
general și nu o normă cu caracter special care se aplică concret la un caz
determinat, normele speciale fiind de strictă interpretare și aplicare.

• Interzicerea analogiei
În prezent în actuala legislație există un text de lege care reglementează situația descrisă
anterior, respectiv art. 5 C.proc. civ. unde sunt prevăzute următoarele:

Judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competență

instanțelor judecătorești, potrivit legii

Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau
incompletă.

În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în
lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații
asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având
în vedere toate circumstanțele de soluționare acesteia și tinând seama de cerințele
echității.
În perspectiva dreptului civil, prin art. 10 din noul Cod civil
sunt instituite cazurile exceptate de la analogie.

Astfel, nu poate fi aplicată analogia în privința legilor care

derogă de la o dispoziție generală, în ceea ce privește legile
care restrâng exercițiul unor drepturi precum și în cazul
legilor care prevăd sancțiuni civile.
În perspectiva dreptului penal, posibilitatea analogiei nu
este recunoscută, deoarece funcționează pe principiul
legalității incriminării și principiul legalității pedepsei,
principii care nu permit judecătorului să declare noi fapte
ca infracțiuni și nici să stabilească alte pedepse, decât cele
prevăzute expres de legea penală
 Exerciții de verificare a
11 cunoștiințelor
! O singura varianta este corecta pentru fiecare exercitiu !

1. În cazul încălcării normelor de drept , cine este responsabil in vederea restabilirii ordinii sociale ?

a) Autoritățile locale
b) Autoritățile statale
c) Autoritățile administrative autonome

2. Care din variantele de mai jos constituie o forma de realizare a dreptului?

a) Respectarea unei conduite impuse de o organizație non guvernamentale

b) Ingrădirea abuzivă a dreptului de către un om sau mai multe persoane
c) Aplicarea dreptului de către forțele statale
! O singura varianta este corecta pentru fiecare exercitiu !

5. Care din elementele enunțate mai jos sunt considerate factori microsociali ?

a) Forma de guvernământ
b) Personalitatea
c) Voința individului

6. Pe ce criteriu se instituie o ordine socială?

a) Pe baza etnicității grupurilor sociale

b) Cerințele sociale
c) Individualismul
! O singura varianta este corecta pentru fiecare exercitiu !

3. Care din normele juridice enunțate mai jos reprezintă interzicerea unui act de natură penală:

a) Norme Oneroase
b) Norme Prohibitive
c) Norme Permisive

4. Stabiliti valoarea de adevăr a următoarei propoziții :

,,Instanțele judecătorești pot elabora acte cu caracter normativ”

d) Adevărat
e) Fals
! O singura varianta este corecta pentru fiecare exercitiu !

7. Care este ordinea corectă a ierarhiei sistemului judiciar din România?

a) Judecătoria , Tribunalul , Înalta Curte de Casație și Justiție , Curtea de Apel

b) Judecătoria , Tribunalul , Curtea de Apel , Inalta Curte de Casație și Justiție
c) Tribunalul , Judecătoria , Curtea de Apel , Inalta Curte de Casație și Justiție

8. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarei propoziții:

,,Lacuna este o situație în care normele juridice existente acoperă sau reglementează în mod explicit o
anumită situație”

a) Adevărat
b) Fals
! O singura varianta este corecta pentru fiecare exercitiu !

9. Precizați motivul apariției unei Lacune în drept :

a) Ignorarea regulilor elaborării actului normativ

b) Ignorarea prevederilor normative al unui caz concret
c) Neglijența celui care produce fapta

10. Stabiliți valoarea de adevăr a propoziției :

,,Analogia legii reprezintă precedeul la care persoanele care aplică legea recurg atunci când constată
lipsa unei norme juridice care să reglementeze cazul dedus spre soluționare’’

a) Adevărat
b) Fals
Referințe
Bibliografice
• https://
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Etapele%20aplicarii%20dreptului%20%28fazele%20procesului%20de
%20aplicare.pdf

• https://
www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-bucuresti/teoria-generala-a-dreptului/tgd-10-prof-s-cristea/3
760173

• https://conspecte.com/drept/realizarea-dreptului.html#google_vignette

• http://mecanica.ucv.ro/ScoalaDoctorala_v/Temp/Rezumate/Rezumat_OANTA%20GH.%
20%20Alexandra_MODALITATI%20DE%20APLICARE%20A%20DREPTULUI.pdf

• https://www.universuljuridic.ro/dreptul-si-noua-ordine-juridica-intre-acceptare-si-toleranta/

• https://
e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-ro-maximizeMS-ro.do?member=1

• https://revcurentjur.ro/old/arhiva/attachments_200634/recjurid063_46F.pdf

• https://www.confeuconstco.org/reports/rep-xiv/report_Moldova_ro.pdf

• Mihai Bădescu – Teoria Generală a Dreptului , Curs Universitar , Ediția a VII-a

• Nicolae Popa – Teoria Generală a Dreptului , Curs Universitar , Ediția a VI-a

Vă mulțumim pentru atenția
acordată!

O zi splendidă!