ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

Facultatea de Management

Management operaţional

Prof. Univ. Dr: Dobrin Cosmin

 Metode ale managementului operaţional

Metoda Just in time (JIT)

Metoda priorităţilor

Metoda JOBSCOP

Metode artificiale de management operaţional

 Metoda Just in time (JIT)
Obiectivele fundamentale ale JIT:
• îmbunătăţirea profiturilor;
• returnarea investiţiilor cu costuri reduse;
• diminuarea inventarului;
• îmbunătăţirea calităţii.

De multe ori, se asociază termenul JIT cu stocuri reduse sau chiar stocuri zero.

JIT presupune niveluri ridicate de calitate, în condiţiile unor loturi de noi

dimensiuni sau a unor stocuri din subunităţile structurale de fabricaţie, minime.
 Abordări pentru
rezolvarea
problemelor de
calitate:

Proiectarea calităţii în Conlucrarea cu Responsabilizarea

produs şi proces; furnizorii; angajaților.

• Componentele sistemului JIT:

• Programul master
• JIT foloseşte sistemul „Pull” pentru controlul fluxului activităţilor în fiecare loc de muncă.
• Sistemele de producţie tradiţionale folosesc abordarea de tip „Push” pentru coordonarea
mişcării materialelor în sistem.
• Sistemul Kanban
• metodă de „autorizare” a producţiei şi mişcării materialelor în sistemul JIT.
 PUSH vs. PULL

 Metodele sistemului de producţie trebuie să se bazeze pe principiul

„cerere-tragere” a produselor de la centrele de fabricaţie anterioare
celui de montaj (PULL).

Această concepţie de bază a metodei JIT (just in time) se deosebeşte de

sistemul clasic de „împingere” a produselor executate (PUSH).

Fiecare produs este executat pentru a satisface o cerere care vine de la

următorul loc de muncă.
 Comparaţie între JIT şi MRP
Elemente comparative MRP JIT
 bazate pe  programul master (M.P.S)  programul master (M.P.S.)

 listele de materiale (BOM)  Kanban

 Documentul inventarului (IR)

 obiective operaţionale  planificare-programare şi  îmbunătăţire continuă

control
 eliminarea pierderilor

 implicarea în procesare  pasivă, fără a face eforturi  activă, îmbunătăţirea şi

pentru schimbări schimbarea sistemului,
inventar redus

 informaţiile necesare  detaliate, de mare acurateţe  reduse, cu tendinţe de a fi

vizualizate

 operaţionalizarea  prin informatizare  simplă, controlul manual al

fluxurilor, de pildă Kanban
 Metoda priorităţilor
Prioritate - valoare ce se obţine în urma parcurgerii unui algoritm sau regulă de prioritate ce se
atribuie unei operaţii tehnologice care se efectuează la un obiect.
Informaţiile necesare în vederea elaborării priorităţilor:
 a) Informaţii din domeniul programării
• indicatorii volumului fizic al producţiei înscrişi în planul anual al întreprinderii;
• termenele de lansare în fabricaţie a noilor produse, mărimea noilor capacităţi de producţie şi termenele de punere în
funcţiune a acestora;
• capacitatea de producţie pe întreprindere, secţii şi linii de fabricaţie.

 b) Informaţiile tehnice
• datele tehnice cuprinse în fişele tehnologice şi planurile de operaţii

 c) Informaţii statistice
• date privind nerealizări cantitative sau depăşiri de termene din programele de producţie pe lunile precedente;
• situaţia stocurilor de semifabricate din depozitele dintre secţii, la sfârşitul fiecărei perioade calendaristice.

 d) Parametrii programării
• durata normată a ciclului de producţie,
• mărimea loturilor de fabricaţie,
 Calculul priorităţilor

Calculul ciclurilor de fabricaţie şi al devansărilor în execuţie ale produsului;

Durata cumulată a trecerii lotului prin operaţiunile succesive stabilite în documentaţia
tehnologică reprezintă ciclul de fabricaţie al lotului.
n
 trijm.L DMP DMG
m 1
 
Ddevansrijm. =M j MMP MMG
ns 8

• Ddevansrijm. - durata devansării reperului (i) pe utilajul (j) la operaţia (m);

• trijm - timpul de prelucrare a reperului (i) pe utilajul (j) la operaţia (m);

• Mj - numărul maşinilor de la operaţia tehnologică j;

• DMP - mărimea lotului de produse;
• DMG - durata montajului general;
• MMP, MMg - numărul de locuri de muncă pentru montaje parţiale/montajul general;
• ns - numărul de schimburi.
 Metoda JOBSCOP
•
Munca Stocurile
JOBSCOP comparativ cu MRP

Elemente
standard Lista de
Cotarea Comenzi materiale Producţia Livrări
JOBSCOP Elemente
pieţei pentru
producţie
nonstandard

Materiale şi servicii
cumpărate

Livrări de Documente
materiale de inventar

Managementul
Program de resurselor de Produse
Previziuni Producţia
MRP producţie principal producţie finite Livrări

Stocurile
Analiza comparativă detaliată a metodelor JOBSCOP şi MRP
JOBSCOP
 sistemul se conduce după comenzi;
 sistemul este flexibil;
 necesarul se programează atât în aval, cât şi în
amonte;
 acceptarea unei comenzi are loc numai după ce au
fost controlate disponibilităţile de capacitate la
locurile de muncă implicate.
 permite programare-reprogramarea unei anumite
comenzi, fără a fi nevoie să fie reprogramată
activitatea întregii unităţi.
 sistemul este în permanenţă actualizat prin
introducerea tuturor modificărilor la momentul
apariţiei lor (reacţiune în timp real).
 supraîncărcarea şi subîncărcarea se rezolvă
automat;
 pot fi modificate normele de consum pentru o
singură comandă cantitativă şi prin introducerea
altor materiale sau folosirea unor înlocuitori;
MRP
 sistemul nu se conduce după previziuni;
 sistemul este rigid;
 necesarul este programat numai în amonte;
 locurile de muncă sunt încărcate infinit, neexistând
restricţii de capacitate.
 pentru determinarea necesarului element trebuie
calculat necesarul pentru toate elementele
sistemului (necesită timp îndelungat).
 între două rulări ale programului au loc numeroase
modificări; sistemul este neconform cu realitatea la
scurt timp după ce a fost actualizat.
 supraîncărcările şi subîncărcările se rezolvă la nivel
local;
 nu se pot face modificări ale normelor de consum
sau ale listelor de materiale decât dacă serviciul
Proiectare modifică definitiv produsul;
Analiza comparativă detaliată a metodelor JOBSCOP şi MRP
JOBSCOP
 poate modifica ciclograma produsului numai pentru
o comandă specială, fără a modifica ciclograma
standard;
 recalculează durata devansărilor în funcţie de
încărcările locurilor de muncă;
 recunoaşte toate interdependenţele din structura
produselor şi programează sosirea materialelor şi
producţia în concordanţă cu acestea;
 calculează costurile pentru materiale, manopera
directă şi alte costuri speciale directe (subcontractări,
proiectare etc.) neprevăzute inițial.
 pot fi cumpărate şi folosite materiale pentru comenzi 
speciale, fără a fi nevoie să se menţină în permanenţă
un stoc pentru aceste materiale.
MRP
 nu permite modificarea ciclogramei pentru o
comandă, fiind greu de operat în industriile cu
schimbări frecvente ale produselor cerute;
 fiecare element are un timp de devansare
predeterminat, care nu variază în funcţie de
programul de producţie;
 elementele sunt fabricate, de obicei, independent,
nepermiţând stabilirea unor relaţii de
interdependenţă;
 calculează costurile comenzilor în funcţie de
eliberările programate din diferite inventare.
toate elementele trebuie definite ca elemente de
inventar şi trebuie să fie introduse în/şi eliberate din
stocul corespunzător.
 Metode artificiale de management operaţional

• Gestiunea informaţiei din cadrul unei întreprinderi - materia primă a sistemelor de

decizie;
• Sarcina critică a organizaţiilor - de a detalia, filtra şi interpreta informaţia în scopul
pregătirii luării deciziei;

Logici de prelucrare a • Logica planificării sau prelucrarea cantitativă a datelor;

informaţiei rezultate • Logica Kanban sau fluxurile de informaţie;
din procesele de
decizie: • Optimizarea încărcărilor critice.
 Întrebări pentru autoevaluare

1. O clasă de manageri practică „împingerea” produselor pe fluxuri de fabricaţie;

altă clasă susţine, ca o necesitate, concepţia „atragerii” produselor pe fluxul de
fabricaţie. Care manageri sunt mai eficienţi? Argumentaţi răspunsul.
2. Faceţi o analiză comparativă a sistemelor JIT (just in time) şi MPR (Materials
Requirements Planning).
3. Enumeraţi modalităţi de rezolvare a problemelor de producţie, care arată
nivelul MOP în unităţile industriale.