Examen MAM

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII MATERIALELOR

1. Managementul aprovizionării materiale: definiţie, intrările și ieșirile

în/din sistemul de aprovizionare
MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII = componentă a functiei comerciale
a. Definitie: asigurarea cu elemente materiale şi tehnice necesare producţiei (volum şi
structură)  obiectivele generale  costuri minime + profit mare.

b. Intrarile in sistemul de aprovizionare sunt:

• Comanda către client conţine: tipul produsului, particularităţile constructive ale

produsului, data negociată a livrării; este emisă de serviciul de aprovizionare. Prognoza
vânzărilor conţine prognoza statistică a cerinţelor clienţilor şi se emite de serviciul
marketing.
• Lista componentelor şi subansamblurilor de la terţi oferă necesarul colaborărilor în
fabricaţie cu diverşi furnizori şi necesităţile de servisare şi este elaborată de serviciul
aprovizionare şi biroul de servisare.
 • Planul de producţie anual, lunar, trimestrial, defalcat pe săptămâni şi pe produse este
următorul:

c. Iesirile din sistemul de aprovizionare sunt:

 comenzile de lansare (ordonanţare) / raportul comenzilor de lansare în perioada următoare
 raportul modificărilor planului de producţie
 raportul de anulare a unora dintre comenzi, provocate de modificarea planului de
producţie
 raportul stocurilor curente şi pieselor în procesare
 raportul perturbaţiilor, disfuncţiilor, rebutului ş.a.
 raportul inventarului prognozat (nivelul prognozat al rezervei pentru perioada următoare)
 raportul performanţelor-costuri, utilizarea stocului, rezerva, durata fabricaţiei ş.a.

2. Fluxurile materiale si informafice in cadrul managementului

aprovizionarii-desfacerii.
Fluxul material si informatic al managementului aprovizionarii-desfacerii
 3. Prezentati obiectivul principal al activitătii de aprovizionare și
activitățile specifice îndeplinirii acestuia.
Obiectivul principal al activitatii de aprovizionare: asigurarea completă şi complexă
a unităţii economice cu resurse materiale şi echipamente tehnice corespunzătoare calitativ si
cantitativ, la locul şi termenele solicitate, cu cost minim.
Activitatile specifice indeplinirii obiectivului principal:
1. Identificarea şi stabilirea volumului şi structurii materiale şi energetice necesare
desfăşurării, la parametrii proiectaţi , a activităţii de ansamblu a unităţii economice.
2. Fundamentarea tehnico - economică a planului strategic şi a programelor de aprovizionare
materială şi energetică a unităţii.
3. Dimensionarea consumurilor materiale şi energetice
4. Elaborarea de bilanţuri materiale şi energetice
5. Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor şi loturilor de resurse materiale.
6. Prospectarea pieţei interne şi externe de resurse materiale şi energie în vederea depistării şi
localizării surselor reale şi potenţiale de furnizare.
7. Alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiţii economice şi
asigură garanţie - certitudine în livrările viitoare pe termen scurt sau lung.
8. Concretizarea relaţiilor cu furnizorii aleşi.
9. Urmărirea operativă a derulării contractelor de asigurare materială, întocmirea fişelor de
furnizor.
10. Asigurarea condiţiilor normale de primire - recepţie a loturilor de materiale sosite de la
furnizori.
11. Stabilirea anticipată a spaţiilor de depozitare, organizarea internă a fluxurilor de circulaţie.
12. Organizarea raţională a sistemelor de servire ritmică cu resurse materiale a subunităţilor de
consum ale întreprinderii.
13. Controlul sistematic al evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele stabilite.
14. Urmărirea şi controlul utilizării resurselor materiale şi energetice pe destinaţiile de consum.
 4. Modalitățile de acțiune în fundamentarea programelor de aprovizionare.
- Elaborarea unor planuri şi programe de aprovizionare fundamentate pe bază de
documentaţie tehnică şi economică de execuţie a produselor, lucrărilor, prestaţiilor;
- Prospectarea pieţei din amonte în vederea depistării furnizorilor cu cele mai avantajoase
condiţii de livrare şi testarea credibilităţii acestora;
- Pregătirea judicioasă a activităţii de negociere în scopul obţinerii unor preţuri avantajoase
la achiziţia resurselor materiale, a rabaturilor comerciale, a bonificaţiilor;
- Preocuparea continuă pentru organizarea şi concretizarea cu preponderenţă pe bază de
contracte comerciale, a relaţiilor de colaborare cu partenerii furnizori, încheiate pe un orizont
cât mai lung de timp (pentru asigurarea stabilităţii în aprovizionarea materială);
- Aplicarea unor modele-matematice exigente în dimensionarea stocurilor, a unor metode
şi tehnici eficiente şi de utilitate practică pentru urmărirea şi controlul dinamicii stocurilor;
- Asigurarea unor condiţii raţionale de protecţie-conservare a resurselor materiale pe
timpul stocării;
- Aplicarea în procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informaţional simplu,
operativ, informatizat.

5. Conţinutul şi structura planului de aprovizionare materială.

a. NECESARUL DE CONSUM

• Necesar pentru realizarea planului şi programelor de producţie, desfăşurarea activităţii de

ansamblu a unităţii economice - Npl.
• Stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune - Ssf.
• Necesar total de resurse materiale pentru realizarea planului de producţie specifică a
unităţii economice, a activităţii generale a acesteia - Ntpl.

Total: necesităţi de resurse materiale şi energetice pentru desfăşurarea activităţii de

ansamblu a unităţii economice (Ntpl).
 b. RESURSE
1. Surse interne (proprii) ale firmei:
• Stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune – Spi.
• Alte resurse interne - ARi.
2. Surse din afara unităţii economice:
• Necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piaţa internă şi internaţională de
materii prime şi produse - Na (A).

Npl + Ssf = Spi + ARi + Na

Total: resurse materiale şi energetice de acoperire a necesităţilor de consum ale unităţii
economice (Spi+ ARi +Na).

6. Sistemul Planificării cererilor materiale – MRP (Material Requirement

Planning): scop, flux de informații.
 Conducerea computerizată a aprovizionării
 Problematica acoperirii cererilor de consum în strictă corelaţie cu:
– Nivelul stocurilor care se constituie sau există
– Dimensiunea, pe structură, a consumurilor eşalonate în timp.
– Loturile economice „de comandat” la anumite momente calendaristice
 Sistemul MRP – în planificarea cererilor de materiale este necesar un volum mare de
informaţii privind:
 activitatea de producţie,
 stabilirea consumurilor specifice pe bază de documentaţie tehnico-economică,
 dimensionarea stocurilor pe criterii economice, elaborarea programelor interne de
recuperare a materialelor reutilizabile, ş. a.
 Fluxurile de informatii in sistemul MRP

Cerere estimată, Planul şi programele de

Contracte, comenzi ferme
previzibilă (probabilă) fabricaţie (FPP)

Fişier
consumuri
Fişier stocuri Sistem computerizat specufice
(FS) MRP (FCSD)
din
documentaţie

Rapoarte: cantităţi
Rapoarte: cantităţi
de comandat
de comandat
pentru comenzi
pentru comenzi
urgente (situaţii de
ferme
excepţie)

7. Definiţi stocul pentru producţie şi prezentaţi structura materială a

stocurilor pentru producţie.
Managementul stocului este important pentru orice întreprindere angajată în fabricarea,
depozitarea, expedierea şi vânzarea produselor şi a mărfurilor.
Stocurile reprezintă cantităţile de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi
magaziile unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de
timp determinată, cu un anumit scop.
Obiective strategice şi comerciale comune întreprinderilor:
 Profitabilitatea;
 Active curente,
 Nivelul vânzărilor şi al serviciilor clienţilor.
Tipurile de stocuri materiale pentru productie:
 Stocuri de materie primă: materiile prime, componentele, stocurile de operare,
subansamblurile (articole care aşteaptă prelucrarea ulterioară şi o eventuală depozitare,
înainte de a fi transformate în produse intermediare sau finite);
 Stocuri de producţie neterminată (în procesare) sau stocuri pe flux: etapa intermediară
sau articolele aflate în prelucrare, care sunt materiale prelucrate primar şi cu costurile de
 regie deja adăugate şi care aşteaptă transformarea în produse finite (această transformare
poate fi realizată prin mijloace proprii sau încredinţată unei alte întreprinderi);
 Stocuri de produse finite: produse finite, prelucrate sau achiziţionate în vederea
revânzării; acestea pot fi produse autohtone sau importate.

8. Descrieţi tipurile de stocuri constituite la nivelul unităţilor economice.

Tipurile de stocuri constituite la nivelul unitatilor economice:
 Stocul curent
 Stocul de transport (“de tranzit”)
 Stocul de siguranţă
 Stocul de pregătire sau “de condiţionare”
 Stocul de transport intern
 Stocul “de iarnă” (sezonier)

a. Stocul curent
 Stocul curent reprezinta cantitatea de materiale necesare pentru asigurarea procesului de
productie intre doua aprovizionari consecutive. Marimea sa este este deteminata de consumul
mediu zilnic si de intervalul de timp dintre doua aprovizionari succesive.

b. Stocul de transport (“de tranzit”)

- cantitatea de resurse materiale care se găseşte în mijloacele de transport pe timpul
deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc poate fi mai
mare sau mai mic în funcţie de distanţa de transport şi de mijlocul de transport folosit în
deplasarea materialelor; reprezintă sursa materială de reîntregire a stocului curent.

c. Stocul de siguranţă
- cantitatea de materiale acumulată în depozitul consumatorului, fiind destinată asigurării
continuităţii consumului când stocul curent a fost epuizat şi întârzie reîntregirea lui, ca urmare a
unor dereglări în livrările de la furnizori, în transport sau creşterii ritmului consumului pe
parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate.
- Formarea stocului de siguranţă înseamnă o acumulare suplimentară de resurse materiale
în stoc şi implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpărarea acestora –
situaţie care amplifică fenomenul economic negativ specific stocării în general.
- Acest tip de stoc se prevede la materiile prime de bază, a căror lipsă probabilă
condiţionează direct continuitatea activităţii direct productive a întreprinderii, iar furnizorul se
află la o distanţă relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare în timp
scurt, operativ.
- Formarea stocului de siguranţă se practică şi în sistemul activităţii de desfacere-vânzare,
pentru satisfacerea cererii clienţilor, onorarea lor promptă.

d. Stocul de pregătire sau “de condiţionare”

- cantitatea de materiale care se acumulează şi este staţionată o perioadă de timp în spaţii
special amenajate, în vederea aducerii resurselor respective, prin operaţii de condiţionare, la
parametrii fizico-chimici care să permită prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse de
normele tehnologice.
 e. Stocul de transport intern
- cantitatea de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziile subunităţilor
de consum (secţii sau ateliere de fabricaţie) în scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata
eliberării şi transportului materialelor de la depozitul central (comun) la destinaţiile de folosire.

f. Stocul “de iarnă” (sezonier)

- cantitatea de materiale care se acumulează în depozitele unităţilor în scopul alimentării
continue a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării şi / sau transportului unor resurse,
ca urmare a condiţiilor naturale de climă.

9. Prezentati ipotezele si variabilele modelului de baza in gestiunea

stocurilor - Modelul Wilson.
Ipotezele modelului Wilson:
a) Date fizice
- Cererea este cunoscută, uniformă, cu o normă constantă
- Regenerarea este instantanee
- Termenul de reaprovizionare de la furnizor este fix
- Intreruperea stocului nu este admisă
b) Date economice
- Costurile unitare sunt:
 fixe
 independente de timp şi cantitatea aprovizionată
 independente de alte articole administrate
c) Strategia de aprovizionare
- Politica de gestiune corespunde strategiei (Q, S) - cantitate fixă şi punct de comandă;
- Evaluarea economică a politicii de aprovizionare se face pe baza costului de gestiune /
unitatea de timp;
- Căutarea unei strategii optime - corespunde căutării unui compromis între:
 costurile de transmitere (lansare) - cresc cu frecvenţa aprovizionărilor
 costul de stocare – scade atunci când numărul aprovizionărilor creşte
 Variabilele modelului
Q - cantitatea de lansat: Q = c x T
T - perioada de reaprovizionare în unitatea de timp;
c - cererea exprimată în unitate fizica produs / unitate de timp (exemplu: 1000 piese
consumate / lună);
CL- cost de lansare (transmitere) a comenzii în unitate monetară (independent de
cantitate);
Cs - cost de stocare: Cs = C x r
C - cost unitar al articolului (preţ de cumpărare);
r - coeficient de deţinere exprimat în % pe unitate de timp;

10.Analiza ABC aplicata in gestiunea materialelor.

Analiza ABC: este un instrument care serveste pentru a cunoaste cum, intr-un univers
format din mai multe elemente, un anumit caracter se distribuie pe elementele care il compun.
Poate fi aplicata in orice aspect al vietii antreprenoriale si poate servi pentru a studia:
 din ce este compusa cifra de afaceri;
 din ce este compus profitul companiei;
 din ce este compusa valoarea depozitului;
 importanta economica a clientilor;
 concentratia miscarilor.

Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC. Efectul economic

 grupează materialele care se aprovizionează şi se stochează de fiecare unitate economică
în trei grupe (zone).
 Criteriile de departajare a resurselor materiale
- frecvenţa livrărilor;
- valoarea individuală şi totală a resurselor materiale aflate în stoc;
- importanţa materialului pentru activitatea de producţie a unităţii economice;
- sursa de asigurare (din import sau din intern);
- forma de aprovizionare;
 - ciclul de fabricaţie ş.a.
 Criteriul de grupare: "valoarea stocului mediu la diferitele materiale“ - formarea unor
stocuri cât mai mici de resurse materiale şi implicit a unui capital circulant mai redus;
Curba valorii cumulate

Concluzii:
 Astfel, sistemul ABC prevede ca, la materialele din zona A, care prin valoarea mare în
consum influenţează hotărâtor volumul capitalului circulant şi, deci, viteza de rotaţie a acestuia,
să se accelereze frecvenţa livrărilor în raport cu celelalte zone şi în special cu zona C.
 "Obiectivul principal" al conducerii proceselor de stocare constă în formarea unor
stocuri de materiale cât mai mici, dar care să asigure alimentarea ritmică a consumului şi să
antreneze un cost minim cu achiziţionarea, aducerea şi stocarea acestora.
 11. Prezentarea generală a sistemului SAP – Sisteme de Aplicații si Produse
(Systems, Aplications and Products in data Processing): caracteristici, scop,
module
a. Caracteristici

Diferenta dintre SAP si concurenta

 Exista doar un singur sistem informatic in intreaga companie, SAP
 Toate aplicatiile acceseaza un set comun de date
 Tranzactiile sunt initiate de evenimente reale in procesul de business
 Contabilitatea este automatizata prin intermediul evenimentelor din vanzari si
productie
 Vanzarile pot observa data de livrare a produselor
 Orarul productiei este influentat de vanzari
 Intregul sistem este gandit real-time – nu bazat pe istoric.

b. Scop
Asigura posibilitatea de a observa si gestiona, in timp real: Vanzarile, Logistica,
Productia, Finantele si contabilitatea, Resursele umane dintr-o companie .
 c. Module
SAP cuprinde urmatoarele module:
- Modulul financiar format din: registrul general, clientii, vanzatorii, conturi fixe,
managementul investitiei, trezoreria si control;
- Modulul logistic: managementul materialelor, vanzari si distributie, planificarea
productiei, sistem de proiecte, mentenanta;
- Modulul HR (resurse umane): managementul personalului, managementul timpului,
dezvoltare personal, statul de plata

12. Procese SAP – detaliați modulele: aprovizionare și logistică; planificarea

și execuția proceselor de producție

a. Aprovizionare si logistica

Pachetul SAP asigura procesele:

• Referat de necesitate
• Prelucrare comenzi de achizitie
• Contracte si programarea livrarilor
• Procesarea comenzilor de aprovizionare
• Confirmare receptie de materiale
• Verificare facturi
• Managementul inventarului
• Gestiunea stocului (inclusiv preluari de stoc si miscari de bunuri fizice)
 b. Planificarea si executia proceselor de productie

Procese
• Planificarea operatiunilor in concordanta cu planul de vanzari
• Managementul cererii
• Planificarea cererii materiale
• Planificarea capacitatii de productie
Gestiunea proceselor de productie
• Procese de productie pe stoc
• Procese de productie pe baza de comanda
• Productie ciclica
• Gestionare pe baza de loturi
• Confirmari
• Retragere retroactiva din stoc
• Productie aflata in curs (neterminata)
• Analiza variatii
• Control tehnic de calitate
Contabilitatea procesului de productie
• Detreminarea costului de produs
• Analiza de profitabilitate a productiei
• Analiza costului de transfer

LA ALEGERE UNUL DIN SUBIECTELE 11 SAU 12 !!