Motoare

Termice

Motorul Otto

Elev: Ciurescu Roxana

Clasa a-X-a IA
Profesor: Savin Oana
Motorul Otto

Definiție :
• Se numeste motor cu combustie
interna orice dispozitiv care
obtine energie mecanica direct
din energie chimica prin
arderea unui combustibil intr-o
camera de combustie care este
partea integranta a motorului
(spre deosebire de motoarele
cu ardere externa unde arderea
are loc in afara motorului).
• Motorul Otto este denumit
astfel dupa numele
inventatorului sau Nikolaus
August Otto
Nikolaus August Otto

• Otto s-a născut în 14 iunie 1832 în localitatea Holzhasen din

Germania, a locuit în Franța unde s-a interesat de mașinile
cu gaz ale inginerului francez Etienne Lenoir. Otto a fost
inventatorul primului motor cu combustie internă care
ardea în mod eficient combustibilul direct într-o cameră
cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a
lungul generatoarei cilindrului. Deși fuseseră inventate și
alte motoare cu combustie internă (de exemplu, de către
Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi
separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja
discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a
pus în practică
• Nikolaus August Otto a decedat in 26 ianuarie 1891 la Koln
Părțile componente

•Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staţionare şi

în acţiunea motorului, tinpul este miscare in sus sau jos a
unui piston într-un cilindru. Utilizat mai târziu, într-o
formă adaptată ca un motor de automobil,sunt implicaţi
patru timpi sus-jos: (1) Admisie descendentă-cărbune,gaz şi
aer intra în camera pistonului, (2) Compresie adiabatica în
sens ascendent - piston comprimă amestecul, ( 3) Ardere si
destindere adiabatica descendentă – arde amestecul de
combustibile cu scânteie electrică şi (4) Evacuarea
ascendentă –degajă gaze de eşapament din camera
pistonului.Otto l-a vândut doar ca pe un motor stationar.
Ciclul motorului
Otto
•Motorul Otto a fost conceput ca un motor
de staționare și în acțiunea motorului,
timpul este mișcare în sus sau jos a unui
piston întrun cilindru. Utilizat mai târziu,
într-o formă adaptată ca un motor de
automobil,sunt implicați patru timpi sus-
jos:
• •Admisie descendentă - cărbune,gaz și
aer intra în camera pistonului
• •Compresie adiabatica în sens ascendent
- piston comprimă amestecul
••Ardere și destindere adiabatica
descendentă - arde amestecul de
combustibile cu scânteie electrică
• •Evacuarea ascendentă – degajă gaze de
eșapament din camera pistonului. Otto l-a
vândut doar ca pe un motor staționar.
Timpul de lucru la
motoarele în 4
timpi
Timpul 1 : Admisia

•Pistonul porneste de la capatul

superior al cilindrului si in
cilindru este aspirat amestecul de
aer si benzina supapa de admisie
fiind deschisa ; la sfarsitul acestui
timp pistonul ajunge la capatul
inferior si supapa de admisie se
inchide
Timpul 2 : Compresia
adiabatica
•Cand pistonul ajunge la capatul
inferior, supapa de admisie se
inchide si pistonul incepe sa urce
in cilindru realizand o
comprimare adiabatica a
amestecului comburant
Timpul 3 : Ardere si
destindere adiabatica
•O descarcare electrica a bujiei aprinde amestecul
comburant a carui ardere are loc rapid, ca o
explozie. De aici provine si denumirea alternativa de
motor cu explozie. Presiunea si temperatura in
cilindru cresc brusc si pistonul este impins. Timpul 3
este timpul motor, in care se efectueaza lucru
mecanic asupra pistonului. La sfarsitul acestui timp
se deschide supapa de evacuare
Timpul 4 : Evacuarea

•Evacuarea gazelor arse, in atmosfera,

incepe printr-un proces de racire
izocora, pana cand gazele ajung la
presiunea atmosferica. Pistonul se
ridica si gazele sunt evacuate, supapa
de evacuare fiind deschisa. La capatul
ciclului supapa de evacuare se inchide
iar supapa de admisie se deschide si
incepe un nou ciclu.
Istoricul motorului Otto

•Ciclul motorului Otto a fost pentru prima dată patentat de

Eugenio Barsanti şi Felice Matteucci în 1854, urmat de
primul prototip în 1860. În 1862, inginerul francez
Alphonse Beau de Rochas conceptualizează primul motor
secvenţial cu combustie internă în 4 timpi. Inventatorul
german Nikolaus Otto (1832-1891) proiectează şi
construieşte în 1876 primul motor modern, care a rămas,
în principiu, nemodificat până astăzi. Motorul lui Otto
folosea numai 0,8 metri cubi de gaz, iar randamentul era
de 16%. Nikolaus Otto a lucrat la motorul în 4 timpi
împreună cu Gottlieb Daimler et Wilhelm Maybach
•După mai multe îmbunătățiri, în 1877 Otto şi-a patentat
motorul în patru timpi, cunoscut pe toate continentele sub
numele de motorul Otto-Deutz.
• În 1885, Gottlieb Daimler şi
Wil-helm Maybach produc
motorul ce reprezintă
primul prototip al
motorului modern cu
benzină, prevăzut cu
carburator. Daimler
ataşează un motor unei
biciclete, producând în 1885
prima motocicletă, numită
"Reitwagen" ("căruţ de
călărie").
• "Căruțul de călărie" era
prevăzut cu cadru şi roți din
lemn masiv cu cercuri de
fier, iar scaunul şoferului
nu era decât o şa din piele
• În 1885, Karl Benz crează
"Motorwagen", primul
autovehicul comercial, care
era dotat cu motor 4
cilindri, ce funcționa cu
benzină. Pentru motorul
său, Benz a obţinut patentul
german cu numărul 37435
în 29 ianuarie 1886
 • În 1923, inginerul român Aurel Perşu construieşte
primul automobil cu formă aerodinamică corectă
(formă de picătură de apă) pe care îl brevetează în
Muzeul Tehnic Dimitrie Germania, obținând la 19 septembrie 1924 brevetul
de inventator nr. 402683. Datorită distanţei
Leonida, Bucureşti, reduse dintre roțile din spate, Perşu a renuţat la
introducerea unui diferenţial în transmisie,
Parcul Carol virajele putând fi luate cu viteze mari, fără o uzură
a pneurilor.
Biobliografie

• https://www.slideshare.net/Ralutsitsii/motorul-otto-istor
ic
• file:///C:/Users/Y%E2%80%9DO/Downloads/25076196
8-Proiect-Fizica-Motorul-Otto.pdf