Bazele fiziologiei şi

psihologiei muncii
Fiziologia muncii este un
compartiment al medicinii (igienei)
muncii, care studiază modificările
stării funcţionale a organismului uman
sub influenţa activităţii de producere
şi elaborează metode fiziologic
argumentate de organizare a
procesului de muncă ce contribuie la
prevenirea oboselii şi menţinerea unui
nivel înalt de capacitate de muncă.
 Obiectivele fiziologiei muncii:
• studiul legităţilor fiziologice a muncii fizice şi
intelectuale;
• cercetarea mecanismelor fiziologice, care
determină dinamica capacităţii de muncă a
omului în condiţiile contemporane de producere;
• evaluarea muncii după gradul de solicitare fizică
şi neuropsihică;
• elaborarea bazelor fiziologice a organizării
raţionale a muncii, incluzând optimizarea
mişcărilor, poziţiilor de muncă, organizarea
locurilor de muncă, ritmul de muncă, elaborarea
regimurilor raţionale de muncă şi odihnă.
Factorii nocivi care pot provoca
boli profesionale
•Periculoşi
•Nocivi
 Caracteristica fiziologică a
activităţilor de muncă
Efortul muscular.
Se caracterizează prin solicitarea
predominată a aparatului osteo-
muscular. Se întâlneşte în aşa
sectoare de activitate: forestier,
construcţie, metalurgie,
agricultură.
Particularităţile fiziologo-igienice
a efortului dinamic şi static.
Efortul dinamic este de
două tipuri:
• Efortul dinamic pozitiv
• Efortul dinamic negativ
 Efort static:
contracţia musculară
produce un echilibru între
forţa care tinde să se
plaseze şi energia pe care o
dezvoltă muşchiul.
 Influenţa muncii asupra funcţiei
sistemului circulator
În funcţie de intensitatea efortului, FC creşte astfel:
1. în efortul uşor, creşte brusc la început până la
un anumit nivel, apoi scade la un nivel inferior,
la care se menţine toată durata efortului.
2. dacă efortul mediu, FC tinde să crească, ceea
ce semnifică scăderea VS, creşterea
temperaturii corpului, acumularea de acid
lactic.
3. În efortul maximal FC creşte până la stoparea
activităţii (epuizarea lui).
 Modificările funcţionale ale
indicilor sanguini
Sarcinile principale ale sângelui în timpul
activităţilor profesionale predominant fizic sunt:
1. aducerea O2 necesar la sistemul muscular
solicitat de efortul profesional
2. îndepărtarea CO2 şi a unor metaboliţi care se
formează în exces la nivelul muşchilor solicitaţi.
3. Transportul de combustibil necesar contracţiei
musculare (glicogen, glucoză, acizi graşi liberi).
 Influenţa muncii asupra
sistemului respirator
• Aparatul respirator în timpul muncii
soluţionează problema aducerii O2
necesar la nivelul muşchilor şi eliminarea
CO2 format.
• Se intensifică difuziunea alveo-capilară,
transportul O2 la ţesuturi, eliberarea
tisulară a O2 din oxihemoglobină, creşte
coeficientul de utilizare a O2, acidoza
tisulară şi temperatura locală.
 Consumul de O2 în timpul
efortului fizic
Consumul de O2 în efortul dinamic are 3
faze:
• Faza de debut – este perioada de tranziţie
de la repaus la efort, are caracter instabil,
necesară adaptării aparatului respirator şi
circulator.
• Faza (2) de echilibru stabil sau de
susţinere a efortului este de 2 tipuri:
Efort submaximal
Efort supramaximal

• Faza (3) de restabilire

Coeficientul respirator– este
utilizat pentru analiza
proceselor de schimb gazos.
 Fiziologia muncii
• Capacitatea de muncă –
prezintă ansamblul posibilităţilor
morfologice şi funcţionale care
permit efectuarea unei cantităţi
maxime de muncă timp cât mai
îndelungat, fără scăderea calităţii.
 Fiziologia muncii
Dinamica capacităţii de muncă pe parcursul zilei de
muncă:
%
150

125

100

75 P
I II III R IV V VI VII
50 Î
N
25 Z

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9

15
 FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
CAPACITATEA DE MUNCĂ

• Factorii psihologici
• Factori care depind de
condiţia de muncă:
• Factori sociali
16
Oboseala – o stare a
organismului dominată de: apatie,
plictiseală, scăderea interesului şi
dorinţei de a continua activitatea,
moleşeală, dificultate în
menţinerea nivelului de
concentrare a şi memoriei.
 Tipurile oboselii:
• musculară (fizică)
• psihosenzorială (vizuală,
auditivă),
• mintală (neuropsihică, a
componentei de coordonare).
 Formele de oboseală:
• primară sau acută
(la efectuarea efortului mare)
• cronică (surmenaj)
• generală
• locală
 Cauzele oboselii:
• organizarea iraţională a muncii, ritmului etc.
• mecanizarea şi automatizarea insuficientă
• munca grea şi încordată
• condiţii nefavorabile de muncă
• climatul psihologic nefavorabil în colectiv
• caracterul muncii (încordarea, monotonia)
• regimul neraţional de muncă şi odihnă, dintre
ture
• pregătirea profesională insuficientă
 Fiziologia muncii

Pentru combaterea oboselii şi menţinerea

capacităţii înalte de muncă a angajaţilor se
folosesc mai multe măsuri orientate spre
raţionalizarea locului de lucru, regimului de
muncă şi odihnă, organizarea ştiinţifică a
procesului de muncă etc.

21
 Fiziologia muncii

Regimul de muncă şi odihnă se

consideră mai efectiv dacă perioada
capacităţii sporite de muncă este mai
prelungită, iar perioadele de intrare în lucru
şi cea de scădere a capacităţii de muncă
sunt mai scurte.

22
 Ergonomia locului de muncă

• Ergonomia reprezinta ansamblul integrat

de stiinte susceptibile sa furnizeze
cunostinte asupra muncii umane,
necesare adaptarii rationale a omului in
munca si a muncii la om.
 Obiectul de studiu

sistemul om-solicitări din care fac parte

motivaţia muncii, condiţiile de muncă şi
de mediu, relaţiile în colectiv, preocupări
personale, etc.
 Activitatile ergonomiei
-Studiul muncii sub aspect fiziologic,
antropologic si igenic.
-Antropometria (topoergonomia)
-Ergonomia informationala
-Ergonomia biologica (bioergonomia)

-Ergonomia euristica,
-Ecoergonomia
 Ergonomia
Proiectarea locului de munca in
functie de dimensiunile
antropometrice si limitele fiziologice
ale executantului
 Ergonomia
Zonele de lucru
Se disting urmatoarele zone de lucru :
zona de lucru in orizontal si zona de lucru
in vertical. Ambele zone se compun dintr-o
zona normala si o zona maxima.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!