Urticarie.

Eczeme

cursul 5

Sef Lucrari Dr. Alexandra-Irina Butacu

Clinica Dermatologie II, Spitalul Clinic Colentina
Urticaria
 Urticaria: definiţii
• urticaria
• afecţiune plurifactorială
• afectare cutaneo-mucoasă
• localizată dermic sau hipodermic
• caracterizată printr-o erupţie urticariană
• angioedem (edem Quinke)
• edemul masiv al ţesutului subcutanat
• reacţie anafilactică
• reacţie alergică acută produsă prin mecanism Hsb I
• eritem / urticarie / angioedem, hTA, aritmii cardiace
• reacţie anafilactoidă
• este similară clinic reacţiei anafilactice
• declanşată prin mecanism ne-alergic
 Epidemiologie

• afecţiune foarte frecventă

• terenul atopic este frecvent întâlnit

20% urticarie

25% urticarie cronică

 Patogenie
• eliberarea HIS şi altor mediatori (proteaze,
PGD2, LTC4, citokine, cresc permeabilitatea
capilară şi venulară = leziuni urticariene
• activarea mastocitului
• mecanism alergic (Hsb tip I)
• mecanism ne-alergic
• activarea receptorilor
• H1 cutanaţi = eritem, edem şi prurit
• H2 cutanaţi = eritem, edem
• procesul inflamator alergic este amplificat
de alţi mediatori (mastocit, alte celule inflamatorii)
 Clinic

• erupţie diseminată cu tendinţă la generalizare

• macule, papule, plăci, placarde eritematoase
• leziuni edematoase, roz-palide, contur circinat
• tendinţă la albire centrală sau cu halou alb
• prurit intens
• o leziune individuală persistă maxim 24 ore
• manifestări sistemice: cefale, ameţeli, artralgii,
greaţă, dureri abdominale, diaree, tahicardie
Urticarie
 Clasificare evolutivă

urticarie acută = evoluţie < 6 săptămâni

urticaria cronică = evoluţie > 6 săptămâni
25% 4%
40%
5% 4%

50%
27%
9%
1% 35%

idiopatică ICARS fizică vasculitică

medicamente alimente autoimună nealergică
infecţii idiopatică
 Clasificare clinică

• urticaria comună
• urticaria fizică
• urticaria vasculitică
• urticaria de contact
• angioedemul
• sindroame urticariene distincte
 Urticaria comună acută

• urticaria acută alergică

• cauze frecvente: înţepături de insecte, medicamente
(peniciline), crustacee, peşte, lapte, nuci, alune,
condimente…
• frecventă la atopici
• urticaria acută ne-alergică (intoleranţa)
• severitatea leziunilor proporţională cu cantitatea de
antigen
• cauze frecvente: medicamente (AINS, morfină,
codeină), substanţe de contrast, anestezice locale,
alimente (brânză, peşte, carne, roşii, ananas), VHB,
VEB
 Urticaria comună cronică
• cauze frecvente
• medicamente (penicilina, AINS, implanturi / proteze dentare)
• alimente (tartrazina, coloranţi din grupul azo)
• conservanţi (benzoat, aspartat)
• infecţii (Helicobacter pylori, Candida albicans, paraziţi)
• afecţiuni sistemice (colagenoze, afecţiuni tiroidiene)
• factori psihici
• urticaria cronică idiopatică
• diagnostic de exludere
• componentă autoimună
• autoAc anti receptori IgE
• autoAc anti IgE
 Urticarii fizice

• sunt produse de stimuli de natură fizică

• exemple:
• dermografismul
• urticaria la presiune
• urticaria produsă de vibraţii
• urticaria la căldură
• urticaira colinergică (asociată cu transpiraţia)
• urticaria la frig
• urticaria solară
• urticaria acuagenică
 Urticaria vasculitică

• leziunile urticariene dar leziunile individuale

persistă peste 24 ore
• leziuni purpurice, dureroase, hiperpigmentare
reziduală
• sistemic sunt prezente artralgii, febră, dureri
abdominale, nefrită, obstrucţie nazală
• HP: reacţie inflamatorie perivenulară
• mecanism de hipersensibilitate de tip III
• cauze frecvente
• lupusul eritematos sistemic
• infecţii (VH B, VH C, V E-B, Borrelia burgdorferi)
 Urticaria de contact

• formă rară de urticarie.

• localizare: mâini, peri-bucal
• cauze
• produse animale (salivă, scuame, păr/lână/mătase)
• alimente (fructe de mare, legume, nuci, alune, ouă)
• plante (urzici, cactuşi)
• produse industriale (lac de unghii, fixativ păr,
lanolina, penicilina, cauciuc)
 Angioedemul

• formă severă de urticarie ce afectează ţesutul

subcutanat
• mecanism de Hsb tip I dar nu numai...
• angioedem ereditar (transmis AD) determinat
de deficitul de inhibitor de C1 esterază
• localizare: faţă (buze, pleoape), genital,
laringian
• simptomatologia este minimă
• uneori debut tardiv: 3 săptămâni pentru
inhibitori ai enzimei de conversie
Angioedemul
 Urticaria acută - tratament

• îndepărtarea agentului etiologic

• de elecţie: anti H1 nesedative
• cazuri severe de urticarie: corticoterapia
în cure de scurtă durată
• edem laringian / afectare respiratorie:
0,2 - 0,4 mL adrenalină 1‰
• urticaria de debut recent (<24 ore) se
internează
 Urticaria cronică - tratament

• reprezintă o provocare pentru orice medic

• anamneză amănunţită ( = cheia succesului)
• prima linie terapeutică: anti H1 ne-sedative
• AERIUS este singurul care a dovedit acţiune
eficientă în reducerea pruritului şi leziunilor
urticariene
• corticoterapia este indicată numai în cazurile de
urticarie cronică acutizată, severă.
• terapii alternative: colchicină, plasmafereză,
dapsonă, ciclosporină, androgeni sintetici,
terapie cu ultraviolete etc.
 anti H1 generaţia I (clasice)

• clorfeniramina, ciproheptadina, hidroxizina

• efect anti-H1 puternic
• străbat bariera hemato-encefalică: sedare,
activitate anticolinergică (cresc apetitul),
ameţeală, tinitus, diplopie, necoordonearea
mişcărilor, efect antiemetic, disurie, impotenţă.
• debut de acţiune este la 1-2 ore de la administrare
• efectul se menţine 4-6 ore
• citocromului P 450.
• reacţii adverse amplificate de alcool, diazepam
 anti H1 generaţia II (moderne)

• efect anti-H1 fără sedare

• exemple: loratadina, desloratadina,
cetirizina, fexofenadina
• reacţii adverse: alungirea intervalului
electrocardiografic Q-T (tulburări de ritm
severe (torsada vârfurilor)
• citocromul P 450
• interacţionânează cu alte medicamente
(eritromicina, ketoconazolul, ranitidina,
sucul de grepfruit sau portocale)
potenţă

GI

G II

siguranţă
Eczeme-dermatite
 Definiţie

• eczema este o reacţie inflamatorie

cutanată caracterizată clinic prin
• eritem
• papulo-vezicule
• descuamare
• cruste
• prurit
• eczemă = dermatită
 Clasificare evolutivă

• Eczemă acută (durată ore - zile)

• durere, arsură, înţepătură
• placă delimitată imprecis, intens veziculată
• HP: edem, spongioză
• Eczemă subacută (durată zile - săptămâni)
• prurit
• placă delimitată imprecis, scuame
• HP: spongioză redusă, infiltrat minim
• Eczemă cronică (durată săptămâni - luni)
• prurit
• plăci bine delimitate, lichenificare
• HP: acantoză, hiperkeratoză, infiltrat inflamator
 DC – clasificare evolutivă

eczemă acută 

eczemă subacută 

eczemă cronică 
 Dermatita de contact iritativă

• dermatită generată de acţiunea directă a unei

substanţe (iritante) la nivel cutanat
• mecanism direct, chimic
• se manifestă
• la toate persoanele
• de la primul contact cu iritantul
• la nivelul zonelor de contact cu iritantul
• la scurt timp de la contact (4 - 10 ore)
• cu intensitate direct proporţională cu concentraţia şi
timpul de expunere la iritant
DCI
 Dermatita de contact alergică

• dermatită apărută la anumite persoane ale

căror tegumente, sensibilizate în prealabil,
reacţionează exagerat la un nou contact cu
alergenul

• mecanism de hipersensibilitate mediată celular

(tip IV)
• faza aferentă (de inducţie) (durează 10 zile)
• faza eferentă (revelatoare)(imediat după contact)
 DCA - manifestare

• de la al doilea contact cu alergenul

• după perioada de inducţie
• la nivelul zonelor de contact cu alergenul dar şi
la distanţă de contact
• cu intensitate maximă indiferent de
• cantitatea alergenului
• concentraţia alergenului
• timpul de expunere la alergen
DCA
 Eczema seboreică

• eczemă cronică ce afectează zonele bogate în

glande sebacee (scalp, faţă şi torace superior)
• mătreaţa (descuamarea vizibilă a scalpului)
este un semn de debut al dermatitei seboreice
• etiologie posibil micotică prin Malassezia ovale
• clinic: plăci eritematoase, net delimitate,
acoperite de scuame grase, gălbui
• forme evolutive
• eczema seboreică la nou-născut (scalp, trunchi...)
• eczema seboreică la adult (scalp, faţă, trunchi)
 Eczema seboreică

• episoade ritmate de
stress
• manifestări clinice şi
evoluţie modificate în
cazul asocierii cu
• atopia
• psoriazisul
(sebopsoriazis)
Eczema seboreică
Eczema dishidrozică (pompholyx)

• formă de eczemă care afectează palmele şi

plantele, caracterizată prin vezicule/bule.
• factori declanşatori: iritanţi, neomicina, focar
micotic sau microbian, stress-ul
• manifestări clinice
• frecventă între 10 - 40 de ani
• vezicule şi bule cu conţinut clar, neînsoţite de
fenomene inflamatorii, localizate simetric pe feţele
laterale ale degetelor
• leziunile sunt pruriginoase
• evoluţia este recurentă.
 Eczema
dishidrozică
(pompholyx)
 Eczema asteatotică

• asociată cu scăderea lipidelor tegumentare de

suprafaţă
• factorii implicaţi: vârsta, boli consumptive,
malnutriţia, declin hormonal, solvenţi, detergenţi,
climă uscată sau vântoasă, diuretice, defictul de zinc,
cimetidina
• manifestări clinice
• localizare: picioare, braţe şi mâini
• tegumentul este uscat, eritematos şi acoperit de scuame
mari, ihtioziforme
• leziunile sunt pruriginoase
• epidermul are tendinţa de a fisura
 Eczema asteatotică

• termeni sinonimi
• eczema fisurară
• eczema craquelé

• evoluează cronic, ondulant

 Eczema numulară
• plăci rotund-ovalare bine delimitate
• etiologie: infecţii, traumatisme, agenţi chimici,
xeroza cutanată
• clinic: plăci numulare, eritematoase, bine
delimitate, de dimensiuni diferite, ce se extind
periferic (tendinţă la vindecare centrală)
• unice sau multiple
• localizare: membre, trunchi
• evoluţie fluctuantă, cu tendinţă la cronicizare
 Eczema
numulară
 Tratament

• măsuri generale
• îmbrăcăminte din fibre naturale (bumbac, mătase)
• evitare iritante / alergizante de contact
• depistare şi tratare focare de infecţie
• igienă adecvată
• tratament de fond
• dermatocorticoizi
• tratament de atac (7 zile)
• tratament de întreţinere
• antihistaminice anti-H1
 Tratament adaptat formei clinice

• forme cronice
• keratolitice
• DCT aplicaţi ocluziv
• forme suprainfectate
• antimicrobiene
• forme recalcitrante
• corticoterapie sistemică
• fototerapie (UVA, PUVA)
 DERMATITA DE CONTACT

anamneză, examen clinic, examen paraclinic

DCI DCA

Algoritm de
măsuri generale

diagnostic şi
tratament de atac
tratament
tratament: dermatocorticoizi clasa III*
tratament de întreţinere

formă rezistentă la tratament remisiune

corticoterapie sistemică
-exclusiv medic specialist
dermato-venerolog

formă rezistentă la tratament remisiune

reevaluare pacient intr-o clinică de specialitate

Dermatita atopică
 Dermatita atopică (DA)

• afecţiune cutanată frecvent întâlnită

• evoluează cu manifestări inflamatorii cutanate

acute (copii) sau cronice (adulţi)

• se asociază cu xeroză şi diateză atopică (rinită

alergică, astm bronşic)
 Dermatita atopică

• incidenţă în continuă creştere

• frecvenţă crescută în ţările dezvoltate economic
• 20% copii în Europa Occidentală
• 15% dintre copiii cu DA au afectare severă
• asociere cu afecţiuni alergice (SIAS)
• debut în copilărie (85% sub 5 ani; 55% sub 1 an)
• calitatea vieţii este afectată sever
• mai sever decât psoriazisul cutanat
• egal cu diabetul zaharat
 Epidemiologie

• factori ambientali responsabili

• factori climatici
• urbanizare
• “teoria igienei” (igienă  = DA ) împreună cu
“teoria junghlei”
 Patogenie

• mecanism genetic

• mecanism imunologic

• alterarea funcţiei de barieră cutanată

 Mecanism genetic

• 73% din pacienţi au istoric familial de atopie

• 27% din pacienţi au istoric familial de DA
• risc de DA
• mamă  copil
• între fraţi, surori
• modificări cromozomiale
• 5q31 (gena pentru IL-4)
• 11q13 (receptorul pentru IgE)
• nu există un marker genetic unic pentru DA
 Mecanism imunologic

• AD asociază
• alergie la polen, paraziţi, păr de animale, alimente
• suprainfecţie cutanată cu Stafilococ auriu
• mecanism imunologic mediat celular
• celule Langerhans (activare aberantă LT)
• monocite / macrofage (activare Th2)
• limfocite T
• fază acută predomină Th2  activare LB  IgE
• fază cronică predomină Th1  IFN  inflamaţie
• eozinofile, mastocite, bazofile, keratinocite
• amplifică şi întreţin procesul inflamator
celule T în tegumentul DA
 DA - stadiu acut

cL
DA
K

Eo
Bz
Mo Y
YYYYYY Y Mc
IL-4 YYY Y
YY Y
cL T Th2 L B YY
IL-13

alergen superantigen Y IgE

auto-antigen
 DA - stadiu cronic

DA
cL
K

Eo


Mo Eo
 
cL T Th1 
 

auto-antigen alergen superantigen  IFN

 Alterarea funcţiei de barieră
cutanată

• hidratarea cutanată asigurată de ceramide

• tegumentele uscate ale atopicilor
• activitate  a sfingomielin-deaciclazei
• deficit de ceramide
• tegumentul uscat este expus
• iritanţilor
• alergenilor
• microbilor
 DA: aspecte clinice

• diagnosticul DA este susţinut de

• anamneză
• examen clinic
• forme evolutive ale DA
• formă acută (prurit, papule, vezicule)
• formă subacută (plăci, scuame, escoriaţii)
• formă cronică (lichenificare, prurigo nodular,
leucomelanodermie)
 Clinca DA
DA infantilă DA la copil DA la adult
• placarde eczematiforme • erupţie cronică • polimorfism lezional marcat
• eritem • placarde de eczemă cu
• placarde lichenificate
• edem intens pruriginoase stadiile cunoscute
• vezicule • placarde de lichenificare ž
• localizare:
• zemuire leziuni de grataj
• feţele de flexie ale • erupţie papulo-veziculoasă
• localizare:
membrelor (plici) (prurigo tipic)
• obraji
• menton • glezne • piele uscată şi aspră
• frunte • retroauricular • localizare:
• alte teritorii cutanate • simetrică, în zonele
• respectă regiunea predilecte
centrofacială (retroauricular, plici)

• uneori aspect de eczemă

numulară cu localizare pe
membre, trunchi
 D.A.

DA infantilă
DA la adult

DA la copil
 Manifestări clinice

• prurit
• simptom cardinal în diagnosticul DA
• gratajul permite suprainfecţia
• xeroza (78 - 98 % din cazuri)
• keratoză pilară
• pliu Dennie-Morgan
• hiperliniaritate palmo-plantară
• pityriazis alba
• cheilită
• lichen simplex chronicus
Manifestări clinice
 DA - asocieri morbide,
complicaţii
• Afecţiuni asociate • Complicaţii ale DA
• astm bronşic 30% • eczema vaccinatum
• rinită alergică 30% • eczema herpeticum
• cataractă 10% • erupţia
variceliformă Kaposi
• ihtioză vulgară 5%
• alopecia areata 1%

• DA infectată bacterian
 DA - criterii de diagnostic

• criteriile Hanifin şi Rajka (1980)

• aplicare dificilă în practică
• criterii nevalidate statistic
• criteriile Grupului Britanic de studiu al DA (1994)
• validate de studii statistice
• criteriile Mileniului pentru diagnosticul DA (1998)
• orientate investigaţional (IgE)
• criteriile AAD (2002)
• criterii esenţiale
• criterii importante
• criterii asociate
 Criteriile Grupului britanic
de studiu al DA

• criteriu major (obligatoriu)

• afecţiune cutanată pruriginoasă

• criterii minore (3 criterii necesare)

• debut sub vârsta de 2 ani (pentru copii > 4 ani)
• istoric de leziuni flexurale (obrajii la copii < 10 ani)
• istoric de xeroză cutanată generalizată
• APP, AHC ce cuprind alte boli atopice
• dermatită flexurală manifestă (a obrajilor la copiii < 4 ani)
 Diagnostic paraclinic
• biopsie cutanată (examen histopatologic)
• confirmarea terenului atopic
• IgE seric total 
• IgE alergen specifice
• examen bacteriologic, examen micologic

DA extrinsecă DA intrinsecă
• IgE total  • IgE total normal
• alergie respiratorie prezentă • alergie respiratorie absentă
 Evaluarea pacienţilor cu DA

• SCORAD - (1993) intensitatea a 6 semne şi

extinderea leziunilor în suprafaţă
• EASI - (1998) Eczema Area and Severity Index
• EASI revizuit - (2001) EASI după PASI
• IGA - (2003) Investigator's Global Assessment

• scoruri pentru evaluarea calităţii vieţii pacientului cu DA

(EDI, CDLQI, CADI)
 SCORAD

• suprafeţe adaptate
vârstei

• recomandat pentru
monitorizarea
afecţiunii la copii
 EASI
• proporţiile pentru regiunile topografice (p)
cap gât trunchi m. sup. m. inf.
copii < 7 ani20% 20% 30% 20% 30%
copii > 7 ani 10% 10% 30% 20% 40%

• evaluare clinică pentru simptome

fără leziuni discrete leziuni moderate leziuni severe
eritem 0 1 2 3
infiltraţie 0 1 2 3
escoriaţie 0 1 2 3
lichenificare 0 1 2 3

• EASI =  [p(Er + I + Es + L)] cap, gât, trunchi, m sup, m inf.

 DA: opţiuni terapeutice
• emoliente ( piele uscată)

• corticosteroizi topici (= terapia principală)

• imunomodulatoare
• inhibitori de calcineurină (Elidel - pimecrolimus)
• ciclosporină

• alte tratamente
• antihistaminice
• fototerapie
• antibiotice
• corticosteroizi sistemici
• igienă (vaccin, probiotice… )
 DA: strategia terapeutică
SEVERITATEA

prurit şi / sau semne

BOLII

xeroză puseu
precoce de inflamaţie
evolutiv
TRATAMENT

Elidel
DCT

emoliente
 Limitele opţiunilor terapeutice

• dermatocorticoizii sunt adesea folosiţi tardiv

• dermatocorticoizii sunt adesea folosiţi greşit
• perioadă îndelungată
• putere neadaptată formei clinice de DA
• copiii sunt adesea trataţi insuficient datorită
temerilor pe care le au părinţii/medicii faţă de
efectele adverse/potenţialul “toxic” al DCT
 DERMATITA ATOPICĂ

măsuri generale

tratament de atac

tratament de întreţinere

formă rezistentă la tratament

fototerapie, dermatocorticoid clasa IV,

corticoterapie sistemică, micofenolat mofetil,
ciclosporină, metotrexat

formă rezistentă la
- exclusiv medic specialist remisiune
tratament
dermato-venerolog

reevaluare pacient in clinică de specialitate

Ghid de administrare a DCT
 DCT

• cea mai prescrisă terapie dermatologică

• acţiune antiinflamatorie, antimitotică
• moleculă similară cortizolului CSR
• avantaje incontestabile:
• eficacitate înaltă
• rezultate observate în timp scurt
• gamă variată, adaptabilă afecţiunii
• administrare comodă
• experienţă bogată (+50 de ani)
 Clasificare DCT
• Clasa I Dermatocorticoizi cu potenţă scăzută
hidrocortizon acetat 1%
• Clasa II Dermatocorticoizi cu potenţă medie
flumetazon pivalat 0,03%
triamcinolon acetonid 0,025%
• Clasa III Dermatocorticoizi potenţi
hidrocortizon butirat 0,1%
metilprednisolon aceponat 0,1%
fluocinolon acetonid 0,025%
mometazona furoat 0,1%
fluticazon propionat 0,05%
betametazon dipropionat 0,05%
• Clasa IV Dermatocorticoizi superpotenţi
halcinonid 0,1%
clobetazol propionat 0,05%
 Clasificare DCT
• Clasa I Dermatocorticoizi cu potenţă scăzută
• afecţiuni cu inflamaţie redusă
• tratament de întreţinere al dermatitelor cronice
• aplicaţii pe zone sensibile sau foarte extinse
• Clasa II Dermatocorticoizi cu potenţă medie
• DCT cu moleculă fluorurată
• Clasa III Dermatocorticoizi potenţi
• majoritatea dermatozelor inflamatorii
• se recomandă alegerea preparatelor fără fluor in moleculă
• Clasa IV Dermatocorticoizi superpotenţi
• dermatoze severe
• perioade scurte de timp (maxim 10 zile)
• terapia se continuă cu DCT cls.III nefluoruraţi
• pacienţii trebuie informaţi asupra riscurilor aplicării abuzive
 Clasa III*

• mometazona furoat (1987)

• moleculă nehalogenată, mono-esterificată
• metilprednisolon aceponat (1992)
• moleculă nehalogenată, dublu esterificată
• activat prin de-esterificare locală
• ne-indicat în psoriazis (eficienţă redusă)
• fluticazon propionat (1991)
• moleculă fluorurată
 Poziţionare DCT
Clasificare DCT +
CP
potenţă
DP mometazona

FP
MPA
HB
TA
HA
–
+ reacţii adverse
–
 Ghid de administrare a DCT

• alegerea vehiculului
• unguent / cremă / loţiune
• determinarea tipului leziunii
• acute / subacute / cronice
• determinarea tipului de tegumente afectate
• subţiri / groase
• tegumente sensibile: pliuri, faţă, genital
• alegerea potenţei DCT
• alegerea duratei şi secvenţialităţii tratamentului
 Administrarea DCT (FTU)

regiunea (adult) doza maximă/săpt. FTU

faţă şi gât 15-30 g/săpt. 3-6 FTU / aplic

mâinile 15-30 g/săpt. 3-6 FTU / aplic
scalp 15-30 g/săpt. 3-6 FTU / aplic
membre superioare 30-60 g/săpt. 6-12 FTU / aplic
membre inferioare 100 g / săpt. 20 FTU / aplic
trunchi 100 g / săpt. 20 FTU / aplic
inghinal + genital 15-30 g/săpt. 3-6 FTU / aplic

• 25% din doză pentru copil sub 1 an

• 33% din doză pentru copil sub 4 ani
 Absorbţia cutanată a DCT

• DCT se absorb diferit: potenţă, vehicul

• absorbţia DCT variază cu topografia (DCT III)
• antebraţ 1%
• plica cotului 4%
• faţa 7%
• pleoape, genital 30%
• palme 0,1%
• plante 0,05%
• 40 g cremă clobetazol propionat 0,05% aplicat pe
tegumente zemuinde <=> 60 mg Prednison p.o.

N Engl J Med, Vol. 347, No. 2, July 11, 2002, 143-4

 Atenţie specială

• scutecele măresc absorbţia DCT

• periocular nu se administrează la persoane cu

glaucom sau cataractă

• tegumentele acoperite (pliuri, sâni, genital) se

dezinfectează înainte de aplicarea DCT
 DCT: reacţii adverse cutanate

• atrofie cutanată, vergeturi

• echimoze, capilarită purpurică
• dermatită periorală
• telangiectazii
• comedoane
• suprainfecţie cutanată
• bacteriană cu germeni agresivi
• tinea incognito
• viroze
DCT: reacţii adverse cutanate

atrofie

telangiectazii

vergeturi

peteşii
 DCT: reacţii adverse sistemice

• supresia suprarenalelor survine la o doză

săptămânală de:
• 50 g clobetazol propionat
• 500 g hidrocortizon acetat

• sindromul Cushing
(retenţie hidrică, HTA, diabet zaharat, obezitate
centrală, vergeturi, impotenţă, osteoporoză,
depresie, hiperlipidemie)
 Alergia la DCT

• 4% din dermatitele de contact sunt

datorate DCT
• sensibilizanţii DCT
• conservanţi, stabilizatori
(parabeni, lanolină, etilen- diamină)
• antibacteriene (neomicină, clioquinol)
• molecula cortizonicului
(hidrocortizon, clobetazol)
 Capcane terapeutice

• rozacee

• dermatită periorală

• ulcer de gambă

• lupus discoid stabilizat

 Lipsa răspunsului terapeutic

• infecţie cutanată
(virală, bacteriană, fungică, parazitară)
• diagnostic incorect (boală
Paget, micosis fungoides)
• DCT ales incorect
• potenţă
• vehicul
• zonă topografică
• complianţă scăzută
 • Alegerea vehiculului
Etape în selecţia DCT
• unguent
• cremă
• loţiune
• Determinarea tipului leziunii
• acute, tegumente subţiri
• cronice, tegumente groase
• Determinarea tipului de
tegumente afectate
• tegumentle sensibile – pliuri, faţă –
necesită administrare de DCT cu
profil de siguranţă ridicat – Cls. III
nefluoruraţi
• tegumente cu păr
 DCT

• efect antiinflamator puternic

• tratament preferenţial în DC, DA, PSO
• administrare în funcţie de
• molecula DCT
• potenţă
• vehicul
• reacţii adverse cutanate
• DCT de nouă generaţie
REACŢII POSTMEDICAMENTOASE
 I. Generalităţi

• Medicament – substanţă chimică sau combinaţie de

substanţe administrată în scop investigaţional,
profilactic sau curativ pentru tratarea bolilor sau
simptomelor, reale sau imaginare.
• Reacţia adversă este o manifestare clinică nedorită ce
rezultă din administrarea unui anume medicament şi
include reacţiile determinate de supradozare, reacţiile
previzibile sau pe cele neanticipabile.
• Clasele de medicamente cel mai frecvent incriminate
sunt antibioticele, antitumoralele şi anticoagulantele.
II. Clasificarea şi mecanismele reacţiilor
postmedicamentoase
 1. Non-imunologice

• Previzibile
• supradozarea, efectul cumulativ
• efecte colaterale/adverse
• interacţiunile cu alte medicamente
• alterarea metabolismului
• exacerbarea bolii
• teratogenicitate
• imprevizibile
• intoleranţa
• idiosincrazia
 2. Imunologice (imprevizibile)

• Ig E dependente: urticaria şi anafilaxia

• prin complexe imune: urticaria, anafilaxia, boala
serului, vasculite, reacţia Arthus (formă localizată a
vasculitei cu complexe imune)
• reacţii citotoxice: mediate de anticorpi; citoliza
celulară are loc prin activarea complementului
• reacţii mediate celular : Stevens-Johnson, TEN,
erupţii lichenoide, sindrom lupus eritematos-like,
pemfigus medicamentos, eritemul fix
postmedicamentos
 3. Diverse

• reacţia Jarisch – Herxheimer

• reacţia la ampicilină ce apare în
mononucleoza infecţioasă
 Maculopapuloasă (exantematică)

• Este cea mai freceventă

• poate să apară după orice medicament
• Apare la max. 2 săptămâni după administrarea medicamnetului
• Se însoţeşte de febră, prurit, eozinofilie
• Medicamentul incriminat nu poate fi identificat după aspectul
erupţiei
• Erupţia este simetrică, poate avea aspect scarlatiniform,
rujeoliform sau morbiliform sau cu macule mari, policiclice
• Este important diagnosticul diferenţial cu exantemele virale
• Poate evolua către dermatite exfoliative
 Maculopapuloasă (exantematică)

• Ampiciline
• Peniciline
• fenilbutazonă
• Sulfonamide
• Fenitoin
• Carbamazepină
• Săruri de aur
• Gentamicină
Maculopapuloasă (carbamazepina)
 Purpurică

• Mecanisme alergice şi nonalergice

• Aspirina
• Anticoagulante
• Cefalosporine
• Citotoxice
• AINS
• Diuretice
 Pitiriasis rozat – like

• Săruri de aur
• Barbiturice
  - blocante
• Clonidină
• Captopril
• Isotretinoin
• Omeprazol
 Reacţii anafilactice

Psoriaziformă
Reacţii anfilactoide
• Antimalarice
  - blocante • Penicilina
• Săruri de litiu • Substanţele de contrast
• AINS • Manitol
• Captopril • Substanţe de contrast
• Interferon • AINS
• Penicilină
Urticaria

• Seruri obţinute de la animale

• Vaccinuri
• Agenţi desensibilizanţi Alterarea pigmentării
• Antibiotice
• Antimicotice
• Derivate de sânge • contraceptive orale
• AINS • Minociclina
• Substanţe de contrast • Antimalaricele
• Analgezice
• Anestezice
• Enzime
• Hormoni
• Aditivi alimentari şi medicali
Eritem polimorf /sindrom TEN
Stevens-Johnson
• Antibiotice
• Antibiotice • Antimicotice
• Antimicotice • AINS
• AINS • Anticonvulsivante
• Anticonvulsivante • Antihipertensoare
• Antihipertensoare
Eritem fix postmedicamentos

• Antibiotice Acneiformă
• Barbiturice şi alte tranchilizante
• AINS • ACTH
• Corticoterapia
• Steroizi anabolizanţi
• Androgeni
• Barbiturice
 Boala serului

• Apare la 3 – 20 zile după expunearea iniţială

• Asociază urticarie,angioedem, artralgii,
adenopatii, nefrită, endocardită, eozinofilie

• Seruri heterologe
• Imunoglobuline
• Antibiotice
• Aspirina
 Lichenoidă
• Afectează suprafeţe mari
• Poate apare la săptămâni/luni de la introducerea
medicamentului
• Poate evolua spre o dermatită exfoliativă
• Sărurile de aur
• Antimalarice
• Peniciliamina
• Diuretice
• Antihipertensoare
• Hipoglicemiante
• Antituberculoase
• Citostatice
ă
Eczematoas Aminofilin
ă
ă
Cimetidin
ă
Penicilin
ă
Nitroglicerin
ă
Buloas Barbiturice
sulfamide
Furosemid
AINS
ă
Vasculitic AINS
Antidiabetice orale
Diuretice
Hipotensoare
Dermatomiozi Penicilinamina
tă-like AINS
Sclerodermifo Penicilamin
ă
rme ă
Bromocriptin
Afectarea Alopecie
ă sau telogenică:
anagenicantimitotice
ăţii
pilozit Alopecie
ă: anticoagulante
telogenic
Alopecie
ării: retinoizii
prin alterarea keratiniz
Hirsutism: corticoizi, androgeni, progestative, zidovudin
ă
Lupus ă
Procainamid
eritematos- ă
Hidralazin
like Anticonvulsivante
 III. Tratament

• 1. Suspendarea medicamentului suspectat

• 2. Tratamentul urticariei, şocului anafilactic,
TEN, etc.
• 3. AntiH1, ANti H”, dermatocorticoizi topic,
emoliente
• 4. Desensibilizarea
 Necroliza toxică epidermică (TEN)

• sindrom Lyell
• - Detaşarea extensivă a epidermului (în toată grosimea lui) cel mai adesea ca o
reacţie
• postmedicamantoasă. Se asociază cu mortalitate crescută (25-30% până la 50%).

• - Factori cauzali:
• 1. Medicamentoşi: sulfonamide. anticonvulsivante, AINS, antibiotice, antipiretice,
analgezice.
• 2. Alţi factori: virali, neoplazii, postvaccinare, radioterapie, reacţia grefă-contra-
gazdă

• - Fiziopatologie: mecanismul este necunoscut,dar există două direcţii principale de

studiu:
• 1. anomalii ale matabolismului medicamentului incriminat
• 2. reacţie citotoxică mediată celular şi îndreptată împotriva keratinocitelor
 Necroliza toxică epidermică (TEN)

• - Manifestări clinice:
• inainte de apariţia erupţiilor pot apare edem palpebral, conjunctival,
genital, lingual;
• tegumentul devine sensibil, dureros şi apar febra şi anorexia.
• tegumentul devine eritematos, morbiliform sau cu numeroase macule
discre care se unesc.
• pe tegumentul eritematos semnul Nikolsky este prezent; se detaşează
largi zone de epiderm necrotic,
• mai ales de pe zonele de fricţiune. Bulele nu sunt caracteristice dar pot
fi prezente.
 Necroliza toxică epidermică (TEN)

• Aceste fenomemne se pot desfăşura pe zone restrânse sau pot afecta

tot tegumentul, lăsând arii largi denudate şi dureroase

• Mucoasele sunt afectat pe zone mari

• Vindecarea apare în 14 zile şi se poate face cu cicatrice şi cu pierderea

unghiilor şi a părului

• Apariţia cicatricilor poate avea loc şi la nivel ocular rezultând opacifiere

corneană şi cecitate.
 Necroliza toxică epidermică (TEN)

• - Tratament
Preferabil, în ATI sau secţiile de arşi
• menţinerea echilibrului hidroelectrolitic
• menţinerea temperaturii corpului
• asigurarea nutiţiei şi a igienei
• consult oftalmologic: picături antiseptice, antibiotice, ruperea
sinechiilor
• limitarea infecţiilor
• toaleta plăgilor: antiseptice, antibiotice; îndepărtarea
detritusurilor necrotice, emoliente, pansamente biologice
(xenogrefe, alogrefe, substituienţi tegumentari)
Lyell