Prezentarea cursului

1. Sistemul român de drept şi instituţia

autorităţilor administrative autonome
 Partea I - Panorama generală a autorităţilor
administrative independente

Titlul I – Introducere în studiul autorităţilor

administrative autonome
Capitolul 1 - Sistemul român de drept şi instituţia
autorităţilor administrative autonome
Capitolul 2 – Incertitudinea noţiunii şi caracteristicile
principale ale instituţiei autorităţilor administrative
autonome
 Titlul II – Regimul juridic al autorităţilor
administrative autonome
Capitolul 1 – Crearea autorităţilor administrative
autonome
Capitolul 2 – Modul de compunerea a autorităţilor
administrative autonome
Capitolul 3 – Garanţiile instituţionale şi legale de
independenţă ale autorităţilor administrative
autonome
Capitolul 4 – Locul autorităţilor administrative
autonome în sistemul administraţiei publice
Capitolul 5 – Limitele de acţiune ale autorităţilor
administrative autonome
 Partea a II-a – Diversitatea autorităţilor
administrative autonome

Capitolul 1 – Avocatul Poporului

Capitolul 2 – Consiliul Concurenţei
Capitolul 3 - Consiliul Naţional al Audiovizualului
Capitolul 4 - Agenţia Naţională de Integritate
Capitolul 5 - Agenţia Naţională de Presă AGERPRES
Capitolul 6 - Autoritatea Naţională de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
Capitolul 7 – Consiliul Legislativ
Capitolul 8 – Consiliul Economic şi Social
Capitolul 9 – Autoritatea Electorală Permanentă
Capitolul 10 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
Capitolul 11 - Comisia de Supraveghere a Sistemului de
Pensii Private
Capitolul 12 - Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii
Capitolul 13 - Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării
Capitolul 14 – Consiliul Superior al Magistraturii
Apariţia în România a unor instituţii precum
"autorităţile administrative independente" reprezintă
un fenomen relativ nou pentru societatea românească,
începând cu adoptarea Constituţiei din 1991
Imaginea generală a acestor instituţii juridice este
aceea a unor organisme a căror creare are drept scop
exercitarea de acţiuni sustrase influenţelor politice şi
presiunilor diferitelor interese economice sau
profesionale, sub semnul independenţei, în anumite
domenii de activitate considerate "sensibile" şi care
necesită o protecţie imparţială
În sistemul de drept român AAI se bucură de dublă
consacrare şi legitimare, constituţională - art. 116: "(1)
Ministerele se organizează numai în subordinea
Guvernului". (2) Alte organe de specialitate se pot
organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor
sau ca autorităţi administrative autonome", şi art.
117 alin. (3): "Autorităţi administrative autonome
se pot înfiinţa prin lege organică" şi legală (actele
normative de organizare şi funcţionare).
Dreptul francez a cunoscut şi cunoaşte în continuare
o reală controversă la nivel doctrinar şi jurisprudenţial
legată de valoarea juridică a autorităţilor
administrative independente
  a)Competenţa de înfiinţare a autorităţilor
administrative autonome revine doar Parlamentului
Constituantul român a prevăzut înfiinţarea acestor
autorităţi nu ca pe o obligaţie constituţională ce
incumbă legislativului, ci ca pe o posibilitate, în cazul
în care acesta consideră că existenţa lor este necesară
într-un anumit domeniu etatic
crearea şi modificarea cadrului normativ specific în
care îşi desfăşoară activitatea aceste autorităţi se poate
face potrivit art. 117 numai printr-un anumit tip de
lege ca act al Parlamentului, şi anume legea organică
Guvernul nu le poate crea prin adoptarea unei
ordonanţe, simple sau de urgenţă, act juridic prin care
acesta exercită funcţia legislativă - interpretare
restrictivă impusă de caracterul independent,
autonom recunoscut acestor instituţii juridice de
către constituantul român
art. 115 alin. (1) din Constituţie precizează expres că
"Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare
a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii
care nu fac obiectul legilor organice"
 b)Autorităţile administrative autonome nu sunt
subordonate Guvernului sau ministerelor
aceste autorităţi nu sunt subordonate Guvernului şi
nici ministerelor, chiar dacă constitauatul român le
plasează în cadrul structurilor administraţiei publice
centrale - Capitolul V denumit "Administraţia
publică", Secţiunea I, "Administraţia publică centrală
de specialitate", art. 116 si art. 117
art. 116 alin. (2) din Constituţie normează practic două
tipuri de organe de specialitate ce pot fi constituite,
constituantul operând această distincţie foarte clar:
organe de specialitate în subordinea Guvernului ori a
ministerelor şi autorităţi administrative autonome
dacă în ceea ce priveşte prima categorie de organe de
specialitate constituantul a prevăzut în mod expres că
se găsesc în subordinea guvernului sau a ministerelor,
cât priveşte cea de-a doua categorie de asemenea
organe nu se mai menţionează nimic
0 interpretare logică conduce la concluzia evidentă că
acestea din urmă s-a dorit a nu se găsi într-un raport
de dependenţă, de subordonare, faţă de organele
administraţiei publice centrale
dacă constituantul român ar fi dorit să plaseze aceste
autorităţi în subordinea Guvernului ar fi evidenţiat
acest lucru într-o manieră directă.