Sănătatea mentală

Conf. univ. dr. Gheorghe Raftu

 Sănătatea mentală

• Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sănătatea mentală este "o

stare de bunăstare în care individul își realizează propriile abilități, poate face
față stresului normal al vieții, poate lucra productiv și fructuos și poate aduce o
contribuție comunității sale “.
• Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea ca aspect cheie, însă este dificil de pus
în acord cu multe situaţii provocatoare din viaţă deoarece bunăstarea poate fi
considerată ca fiind nesănătoasă ˗ majoritatea oamenilor consideră nesănătos
din punct de vedere mental un individ ce experimentează o stare de bine în
momentul în care ucide mai multe persoane în timpul unei acţiuni de război, dar
vor considera ca fiind sănătoasă o persoană care se simte deznădăjduit după ce
a fost concediată de la locul de muncă într-o situație în care oportunitățile
ocupaționale sunt rare.
 Există trei componenete ale sănătăţii mentale, conform teoriei lui Keyes:

• Bunăstarea emoţională;
• Bunăstarea psihologică;
• Bunăstarea socială.

• Bunăstarea emoțională include la rândul său: fericirea, interesul pentru viață și satisfacția.
• Bunăstarea psihologică include iubirea majorității părților din propria personalitate, fiind
utilă în gestionarea responsabilităților vieții cotidiene.
• Bunăstarea socială se referă la o funcționare pozitivă și implică faptul că individul
contribuie social, acesta simțindu˗se parte a unei comunități (integrare socială), crezând că
societatea devine un loc mai bun pentru toți oamenii (actualizarea socială) și că modurile în care
funcționează societatea au sens pentru individ (coerența socială).
 După Jehoda, sănătatea mentală se poate împărţi în trei domenii:

1.Realizarea de sine ˗ indivizii au capacitatea de a îşi exploata complet potenţialul;

2.Sentimentul de stăpânire asupra mediului;
3.Sentimentul autonomiei ˗ capacitatea de a identifica, de a confrunta şi de a
rezolva problemele.
 • Vaillant susţine că simţul comun ar trebui să predomine pentru ca anumite elemente
care au o importanţă universală pentru sănătatea mentală să poată fi identificate.
• De exemplu, în ciuda diferențelor culturale în obiceiurile alimentare, recunoașterea
importanței vitaminelor și a celor patru grupuri alimentare de bază este universală.
• Abilitățile cognitive și sociale de bază sunt privite ca o componentă importantă a
sănătății mintale, având în vedere impactul lor asupra tuturor aspectelor vieții de zi cu zi.
• Abilitățile cognitive includ capacitatea de a acorda atenție, de a reține și de a organiza
informații, de a rezolva probleme și de a lua decizii.
• Abilitățile sociale implică capacitatea de a folosi propriul repertoriu de abilități verbale /
non-verbale pentru a comunica și pentru a interacționa cu ceilalți.
Toate aceste abilități sunt interdependente și permit oamenilor să funcționeze în mediul lor. Referirea la

nivelul "fundamental" al acestor abilități are scopul de a clarifica faptul că, gradele ușoare de afectare sunt

compatibile cu sănătatea mintală, în timp ce gradele moderate sau severe de afectare, mai ales dacă nu sunt

echilibrate de alte aspecte, pot necesita sprijin din partea altor membri ai societății și o serie de stimulente

sociale, cum ar fi facilitarea oportunităților de angajare, beneficiile financiare sau programele de formare ad

hoc.

• Reglarea emoțională, și anume abilitatea de a recunoaște, de a exprima și de a modula propriile emoții,

este, de asemenea, considerată o componentă importantă a sănătății mintale. Reglarea emoţională a fost

considerată ca fiind mediator al ajustării stresului.

• În urma cercetărilor efectuate prin utilizarea studiilor clinice şi neuroimagistice s˗au identificat anumite

legături între reglarea emoţională necorespunzătoare şi ineficienţă sau depresie.

 •Capacitatea de a experimenta şi de a înţelege ceea ce simt ceilalţi, fără a exista
confuzie între sine şi ceilalţi se numeşte empatie. Empatia permite indivizilor atât o
comunicare şi interacţiune eficientă, cât şi să prezică acţiuni, intenţii şi sentimente
ce aparţin celorlalţi.
•Absența empatiei nu este doar un factor de risc pentru violență și o
caracteristică a tulburării de personalitate antisocială, ci, de asemenea, afectează
interacțiunile sociale la toate nivelurile.
•Capacitatea de a face faţă evenimentelor negative şi adaptabilitatea sunt
considerate ca fiind importante pentru întreţinerea sănătăţii mentale.
 • Flexibilitatea reprezintă capacitatea de a revizui un curs de acţiuni în faţa unor
obstacole neprevăzute, de a schimba ideile proprii în lumina unor dovezi şi de a se adapta la
schimbările pe care situaţiile de viaţă le pot cere.
• Absenţa flexibilităţii poate avea ca rezultat o mare suferinţă pentru o persoană asupra
căreia se exercită schimbări bruşte sau importante de viaţă. Acest fapt reprezintă un aspect
important al mai multor tulburări psihice, cum ar fi de exemplu peronalitatea obsesivă sau o
tulburare delirantă.
• Abilitatea care stă la baza funcționării în rolurile sociale și participării la interacțiunile
sociale semnificative reprezintă un important aspect al sănătății mentale. Această abilitate
contribuie în mod special la rezistența la stres. Excluderea socială împreună cu stigmatizarea
afecteză de cele mai multe ori participarea socială.