Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor entitatii n rel atiile acesteia cu furnizorii, clientii, personalul, asigurarile sociale,

buget ul statului, entitatile afiliate, asociatii/actionarii, debitorii si creditorii diversi. Contabilitatea furnizorilor si clientilor, a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridi ca. Reflectarea n contabilitate a accizelor si fondurilor speciale se face pe seama conturilor corespunzatoare de datorii, acestea fiind recuperate p rin pret fara a tranzita prin conturile de venituri si cheltuieli. Dividendele repartizate detinatorilor de actiuni, propuse sau de clarate dupa data bilantului, precum si celelalte repartizari similare efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorii la data bilantului . Sumele repre zentnd dividende, respectiv, varsminte la buget sunt evidentiate n rezultatul repo rtat, urmnd ca dupa aprobarea acestor destinatii sa fie reflectate n conturile de datorii. Creantele/datoriile entitatii fata de alti terti, altii dect pers onalul propriu, clienti si furnizori, se nregistreaza n conturile de debitori/cred itori diversi. Sumele care necesita clarificari ulterioare se nregistreaza provi zoriu ntr-un cont distinct si se solutioneaza ntr-un termen de cel mult trei luni de la data constatarii. Contabilitatea angajamentelor si altor elemente extrabilantiere. Drepturile si obligatiile, precum si unele bunuri care nu pot fi ncorporate n act ivele si pasivele entitatii se evidentieaza n conturi n afara bilantului, denumite conturi de ordine si evidenta. n aceasta grupa avem: angajamentele acordate sau primite n relatiile cu tertii (gajuri, cautiun i, garantii); imobilizari corporale luate cu chirie; valori materiale pimite pentru prelucrare sau reparare; valori materiale preluate n pastrare sau custodie; debitori scosi din activ urmariti n continuare; redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la scadenta; alte valori. O categorie separata de elemente extrabilantiere o reprezinta activele si datori ile contigente. Un activ contingent este un activ potential care apare ca urmare a unor evenimente anterioare si a caror existenta va fi confirmata numai prin a paritia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care n u pot fi controlate n ntregime de entitate. Activele contigente trebuie prezentate n notele explicative n cazu l n care este probabila aparitia unor intrari de beneficii economice. O datorie contigenta este: obligatie potentiala, aparuta ca urmare a unor evenimente trecute si a carei exi stenta va fi confirmata numai de aparitia sau nu a unuia sau mai multor evenimen te viitoare incerte, care nu pot fi n ntregime sub control; o obligatie curenta aparuta ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu est e recunoscuta pentru ca: a) nu este sigur ca se va apela la resurse care sa ncorporeze beneficii eco nomice pentru stingerea datoriei; sau b) valoarea datoriei nu poate fi evaluata suficient de credibil. O datorie contingenta nu se recunoaste in bilant , dar va fi prezentata in notel e explicative, motiv pentru care este recunoscuta ca element extrabilantier.Dato riile contingente trebuie evaluate permanent pentru a se determina daca a deven it probabila o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.Daca est e necesara iesirea de resurse, generata de un element considerat anterior dator ie contingenta, se va recunoaste , dupa caz, o datorie sau un provizion in situa

tile financiare aferente perioadei in care a intervenit modificarea incadrarii e venimentului. Datoriile contingente se disting de provizioane, pentru ca: ? provizioanele sunt recunoscute ca si datorii, deoarece ele constituie ob ligatii curente si este probabila utilizarea de resurse care sa ncorporeze benefi cii economice pentru stingerea obligatiilor; si ? datoriile contigente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt o bligatii posibile sau obligatii curente care nu ndeplinesc cerintele de recunoast ere n bilant. Exemplu : O societate A garanteaza in cursul anului 2010 un imprumut pentru una din filialele sale B in suma de 1.500.000 ron. In contractul de mprumut se stipu leaza ca societatea mama este solidara cu filiala-fiica in cazul in care eceasta din urma nu-si poate onora plata ratelor scadente pe o perioada de timp trei lu ni consecutiv. Deci, societatea mama A devine debitoare n fata bancii numai daca, B nu-si achita trei rate consecutive. La sfarsitul anului 2010 Societatea A trebuie sa aprecieze oportunitatea recunoasterii in bilant a datoriei aferente garantarii creditului primit de B, prin evaluarea deciziei de garantare a acestui imprumut care va genera iesiri de resurse.