VALENTELE EDUCATIVE ALE POVESTIRILOR SI BASMELOR

Pentru a raspunde procesului instructiv- educativ ce se desfasoara in scoala, copilul trebuie sa plece din gradinita cu un bagaj de cunostinte pe care sa-l poata reda intr-o limba corecta din punct de vedere fonetic si gramatical , coerenta , cursiva si expresiva. Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai intelegerea structurilor verbale si utilizarea lor in contexte imediate ci si invatarea exprimarii propriilor idei si sentimente. Aceste obiective pot fi realizate mai usor prin apropierea copilului de lumea minunata a povestilor si basmelor, lume care a incantat intotdeauna copilaria tuturor generatiilor. Povestile si basmele constituie un mijloc important care contribuie la largirea orizontului copiilor . Ele scot in evidenta trasaturile personajelor, dandu-le prescolarilor posibilitatea sa invete sa deosebeasca frumosul de urat, binele de rau si sa urmeze exemplul personajelor pozitive. Charles Perrault , vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atata maiestrie , spunea: Oricat de simple si usoare ar parea aceste povesti, ele nasc, fara indoiala intre copii , dorinta de a fi asemanatori cu cei buni care ajung fericiti , in acelasi timp se naste in sufletul lor teama fata de nenorocirile ce li s-ar putea intampla daca i-ar urma pe cei rai. Copiii iubesc si asculta cu placere povesti si basme pentru ca raspund necesitatii lor de a sti , de a cunoaste, de a intelege cum se implinesc nazuintele spre mai bine, spre frumos. Pornind de la aceasta idee educatia morala prin basm a prescolarilor este posibila si necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece copilul dovedeste mare maleabilitate psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si informativ. Gandirea copilului trece de la cea intuitiva la gandirea concret-operatorie, limbajul se imbogateste, se dezvolta comunicarea cu copiii si cu adultii, se inregistreaza o afectivitate crescuta. Este necesara intrucat, la aceasta varsta, se inregistreaza cele mai multe acumulari, cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral. Expunerea sau citirea unor povestiri de catre educatoare incepe inca de la grupa mica. La inceput se pot construi diferite istorioare utilizand jucariile copiilor, aratand una sau alta din ele pe masura ce sunt mentionate in povestire si executand anumite actiuni simultan cu descrierea lor verbala ori educatoarea poate alege o papusa sau un iepuras care isi povestesc pataniile. Mai tarziu se poate renunta la jucarii, utilizandu-se doar imaginile, atat pentru urmarirea succesiunii logice a intamplarilor, cat si in scopuri expresive. Pe masura ce se deruleaza povestirea, educatoarea atrage atentia copiilor asupra expresiei personajelor ilustrate, accentueaza intonatia si isi modifica vocea atunci cand reda replicile acestora. Pentru ca povestirea sa isi atinga scopul, nu este suficient sa se utilizeze jucarii ori imagini. Ea trebuie sa transmita idei si dispozitii afective iar cel mai potrivit mijloc de a ajunge la acest rezultat este miscarea. Copiii sunt ei insisi in permanenta miscare, astfel ca

recepteaza in mod natural sentimentele si ideile prin intermediul actelor motrice. Tristetea poate fi infatisata prin coborarea capului, surpriza prin inaltarea umerilor, bucuria prin batai din palme si sarituri. Educatoarea trebuie sa stie sa-si stapaneasca si sa-si utilizeze propria voce,ca pe un instrument pretios in nararea povestilor.Vocea sa trebuie sa fie clara,pronuntia inteligibila dar si naturala,astfel incat sa poata transmite cu usurinta diferitele emotii :bucurie,teama,tristete,etc. Un al doilea aspect legat de modul de a povesti se refera la stapanirea cuvintelor-nu e vorba numai de capacitatea de a le pronunta clar,inteligibil,ci si de manevrarea,accentuarea,evidentierea anumitor cuvinte prin care educatoarea transmite culoarea,importanta,autenticitatea ideilor si sentimentelor continute de textul respectiv. Fictiunea pentru copil,are valoarea ei de traire aievea .Ceea ce este imposibil,pentru el se transforma in real,cu valori stimulative pe planul imaginarului-care,pornind de la bucuria de a face ca,de a trai o existenta care nu e a lui,-contribuie la treptata dezvoltare a altruismului.Prin ecourile sale afective,basmul il ancoreaza pe copil in real,pentru ca el nu ramane in tara zanelor decat spre a privi lumea din jurul sau,dintr-o perspectiva mai larga si mai accesibila lui. Povestirile si basmele cu partea lor de previzibil si imprevizibil trezesc interesul copilului si imaginar,el participa la rezolvarea unor conflicte,este incantat sa fie martorul peripetiilor,al intamplarilor prin care trec eroii. Dinamismul il impresioneaza puternic pe copil si de multe ori,cei mai sensibili reactioneaza prin lacrimi si proteste.Copilul nu suporta, de pilda,ca lupul sa o manance pe Scufita Rosie sau ca Alba ca Zapada sa moara.De asemenea,el se inspaimanta la aparitia Zmeului sau a Zgripturoaicei.Cu toate acestea,copilul doreste sa asculte povestea pana la sfarsit si simte placerea de a trece inca o data prin emotiile primei ascultari,de a se intrista sau de a se inspaimanta de fiecare data si asteapta ca la o noua poveste sa treaca prin stari asemanatoare.Alaturi de personajele basmelor el crede ca poate infrunta cele mai mari primejdii. In basm,cu ajutorul stereotipiei,se realizeaza imagini afective,reprezentari de personaje cu comportamente stabile ce devin astfel portrete fata de care copilul isi manifesta simpatia sau antipatia si din care isi alege modele etice sau fata de care isi exprima respingerile.Simtindu-se viteaz si frumos ca Fat-Frumos,desi se stie mic,incearca sa devina mare,curajos,puternic. Tot prin stereotipia basmului,copilul isi construieste imaginar canoane si isi creaza astfel obligatii la care noi,adultii,nici nu ne gandim,de pilda,sa pastreze o taina sau sa-si franeze curiozitatea. Povestirile si basmele il fac pe copil sa se simta puternic,sa traiasca satisfactia invingatorului.Ascultandu-le cu atentie,el reface drumul strabatut de eroul pozitiv si intelege si astfel invata ca si el va trebui sa treaca prin incercari care ii vor verifica intelepciunea,curajul,indrazneala,puterea de a-si impune legi de conduita,de a asculta sfaturile celor mari,de a nu se lua dupa aparente. Expunerea de catre copilul insusi a povestilor si basmelor constituie o introducere participativa a lui la viata acestei lumi.Aceasta autointroducere,avand loc pe cale

verbala,pregateste intrarea pe nesimtite si in mod practic in frumusetea si moralitatea limbii propriului sau popor. Educatoare, PETRIA ECATERINA G.P.N nr. 2 Curtea de Arges